„Domnișoară, domnișoară,/ Stoluri peste crânguri zboară,/ Clipa-i aripă ușoară/ Și pe ceasul meu coboară, / Peste flori se face seară,/ Domnișoară...” Cu câteva decenii în urmă, un muzician - cu faimoasa lui bentiță pe frunte, preluată de la Ilie Năstase - lansa, împreună cu trupa sa, Savoy, o melodie care avea să facă să vibreze inimile multor români. Nu era singurul șlagăr al lui Marian Nistor, coleg de clasă la Școala de Muzică cu Benone Sinulescu și la liceu cu Gheorghe Zamfir, „Adio, pică frunza” sau „Mulțumesc, iubită mamă” fiind alte exemple. De curând, el a împlinit 80 de ani!

Marian Nistor s-a născut pe 4 octombrie 1943 în București, dar își are originile în satul Fâlfani, comuna Stolnici, din județul Argeș, al cărei cetățean de onoare a devenit mai târziu. A urmat școala generală în București. După cursurile elementare la Școala Specială de Muzică nr. 1, unde a fost coleg cu Benone Sinulescu, a studiat la Liceul de artă „Dinu Lipatti” din Capitală, unde a fost coleg cu Gheorghe Zamfir la clasa profesorului Fănică Luca. În timpul satisfacerii stagiului militar la Timișoara ca transmisionist, a cântat atât ca solist instrumentist, cât și cu formația de chitare.

A urmat înființarea propiei formații alături de Ionel Samoilă (chitară bas, mandolină, vocal), Ionel Orban (clape, vocal), Nichi Rotărescu (percuție, vocal) și George Mitrea (solist vocal), inițial numită "Stelele 23" (pentru că fusese formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ. Formația, descoperită de Margareta Pâslaru, a mers la Teatrul de revistă „Constantin Tănase” de unde a luat denumirea Savoy după numele sălii Savoy, la sugestia compozitorului Aurel Giroveanu. A fost căsătorit de trei ori, prima dată la vârsta de 25 ani cu Rodica Berceanu (care avea 18 ani), cea cu care a avut singurul său copil, Radu Nistor *care a avut și el o trupă - Savoi Junior), și de care a divorțat opt ani mai târziu. Cea mai longevivă relație a lui este cu Dorina Paraschiv - alintată „Tudorița", începută la o emisiune a lui Aristide Buhoiu. S-a căsătorit cu ea, co-solistă la Savoy, în 1999.

În anul 2010, compozitorul a intrat în conflict cu o serie de ibterpreți de manele, pe care îi acuza că i-au preluat melodia „Fă-mă, Doamne, o lacrimă!“ fară a-i cere acordul. Un episod similar s-a petrecut în 2012 cu solistul trupei Generic - Dan Ciotoi, în legătură cu melodia "Domnișoară, domnișoară...", cu care Marian Nistor scrisese anterior istorie.

O dată începută epoca de la „Tănase”, formația Savoy a colaborat și cu Ansamblul UTC. Formația s-a lansat cu mai multe compozitii proprii și prelucrări de folclor. În peste o jumătate de secol petrecută pe scenă, Marian Nistor, cu și fără Savoy, a susținut peste 10.000 de spectacole. S-a aflat mereu în prim-plan prin voce, chitară, improvizații și iscusite ritornele la nai. În timpul stagiului militar, a luat două premii pe țară cântând cu naiul la Festivalul national de muzică populară al Armatelor. Melodia "Ciobănașul" a devenit imnul UNICEF. A obținut alături de Savoy premii internaționale: la Berlin în 1973 (laureați ai Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților) și la Moscova în anul 1985. Tot la Moscova a luat premiu și la Festivalul „Garoafa roșie” și tot în Germania, dar la Rostock a luat un alt premiu în 1986. Melodia «Frunza mea albastră», pe versuri de Radu Stanca, cântată cu Mirabela Dauer, a figurat în clasamentul final „80 de ani de muzică în 80 de ani de radio" al postului de radio România Actualități[

Creativ, acesta s-a sprijinit permanent pe două elemente: cântecul popular (prelucrat prin manieră și sound specific) și, versurile pieselor - alese din marea poezie națională clasică și contemporană transpusă muzical cu har și respect, în șlagăre nemuritoare. A compus pe versuri de Eminescu (Vino în amurg; Lasă lumea ta), Octavian Goga (Cântecele mele; Crăiasa apelor), Eugen Frunză, Zaharia Stancu, Vasile Alecsandri, Panait Cerna (Cântecul voinicului), Mircea Dinescu (Grâu păzit de maci), Victor Eftimiu, George Țărnea, Șt. O. Iosif, Ana Blandiana, Macedonski (Noapte de mai), Ion Minulescu, Demostene Botez, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, George Bacovia (Adio, pică frunza), Ion Lotreanu (Domnișoară, domnișoară; Eu sunt ca viața – lacrimă și cânt) etc. Cu Grigore Vieru (Până la lacrimi) a avut o colaborare îndelungată. A înregistrat și multe prelucrări folclorice, conform stilului anilor respectivi.

A cântat alături de muzicieni de prim rang ai muzicii ușoare românești, lansând alături de aceștia șlagăre de mare impact emoțional: Mirabela Dauer (Frunza mea albastră, pe versuri de Radu Stanca; Adio, pică frunza(; Mulțumesc, iubită mamă), Angela Similea - Prințesa - (solista cu care a colaborat cel mai mult - 15 ani - și căreia i-a scris și cele mai multe melodii)[, Margareta Pâslaru, Marina Voica, Dan Spătaru, Cornel Constantiniu, Corina Chiriac și alți artiști din generații mai tinere.

Chiar dacă trupa Savoy și-a încheiat formal activitatea în anul 1992, conducătorul acesteia compune și interpretează și astăzi sub această titulatură, împreună cu actuala soție, Dorina Paraschiv Nistor. Amândoi au scos mai multe compilații ce păstrează sound-ul original, având împreună 15 albume, În total, Marian Nistor a colaborat la aproape 50 de albume.

Marian Nistor a devenit cunoscut nu numai prin muzica sa, ci și prin bentița pe care o poartă permanent, aceasta devenind nu numai un accesoriu de modă ci și o adevărată marcă înregistrată a Artistul deține o impresionantă colecție de bentițe acasă, formată din peste 300 de bentițe. Mare admirator al lui Ilie Năstase și al tenisului, Marian Nistor era încântat de aparițiile spectaculoase ale tenismanului, care având plete, purta și el adesea o banderolă în timpul meciurilor, ca să nu-i intre părul în ochi. „Îmi plăcea că Ilie juca tenis de plăcere. Făcea spectacol. Eram o dată la mine acasă cu prietenii. Era și Mirabela Dauer, care mi-a pus bentița ei pe cap și m-a întrebat. „Ai curaj să mergi cu ea?" "Cu voi, da!", am răspuns. La început îmi era teamă să merg cu bentița dacă nu eram însoțit. De atunci... a trecut o viață de când o port. Iar dacă nu o port, dacă n-o am, mă oprește lumea și mă întreabă: «Unde e banderola». Mi se spune «Omul bentiță»"

Cenzura de altădată şi-a spus cuvântul şi în cazul Savoy. Prima piesă cu probleme a fost „Grâu păzit de maci" pe versurile poetului Mircea Dinescu. Mesajul cântecului n-a fost agreat. „În melodie se spunea aşa: «Poetul dacă doarme, nestingherit în flori/ Treziţi-l voi, prieteni, căci vin secerători/ Să secere o ţară de grâu păzit de maci/ Dacă eu tac, tu, mâine, n-ai nici un drept să taci». Am fost şi vreo șase luni interzişi, dar, cum toţi soliştii cântau cu noi, n-au avut încotro şi au ridicat ordinul. Dar melodia aceasta nu se difuza deloc la radio", îşi amintea Marian Nistor în 2009, într-un interviu luat de Luminița Ciobanu pentru Jurnalul Național.

Următoarea piesă aflată în vizor a fost… „Domnişoară". „Tovarăşa Elena, de la Cabinetul 2, a fost derajată de cuvântul «domnişoară». «Ce e aia domnişoară? Să-i zică: Anişoară!», ni s-a transmis. Iar la un moment dat, sub egida Ansamblului UTC am avut spectacol la Sala Palatului, iar în loc de Domnişoară am cântat «Anişoară, Anişoară...». Şi nu exagerez. S-a ridicat sala în picioare şi cu toţii scandau: «Dom-ni-şoa-ră!!!» Iar când am început să spunem Domnişoară am cântat piesa de vreo şapte ori". 

Alt exemplu este cântecul "Radu mamii", care în varianta autentică are 24 de strofe. Or, la radio, nu putea fi difuzat un cântec atât de lung. Liderul Savoy îşi aminteşte cât de greu au apărut discurile Electrecord în acea vreme, după ce preluarea folclorică "Radu mamii" a fos interzisă. „Personal am fost la fratele lui Ceauşescu, la Andruţa Ceauşescu, generalul de la Academia de Poliţie. Am avut spectacol acolo, apoi au făcut un protocol superb. El nu ştia că este şi Angela Similea cu noi. Angela trebuia să plece, dar până la urmă a rămas. Iar generalul Ceauşescu a intrat şi când a văzut-o pe Angela a ieşit şi s-a întors cu un buchet de flori. Şi atunci i-am spus păsul nostru. A pus mâna pe telefon şi a sunat la Electrecord. Şi aşa a apărut discul..."

Marian Nistor spunea că pe vremea aceea pentru ei nu era obligatoriu să interpreteze piese patriotice. „Am fost în turnee şi în străinătate, dar n-am avut niciodată în repertoriu melodii patriotice. Nici noi, nici soliştii care au cântat cu noi. Am acceptat doar prelucările folclorice. Atât. Aproape an de an am cântat la Pavilionul expoziţional, la revelioanele tineretului. Nu mi-am dat crucea jos de la gât. Eu, George şi bateristul nu ne-am tuns scurt niciodată. La filmări ne puneam agrafe în păr. Am fost doar colaboratori ai Ansamblului Tineretului şi, nefiind angajaţi, n-am fost membri de partid. Poate că, dacă am fi fost angajaţi, n-am fi avut încotro", consideră artistul.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro