- comentator de cărți (ep. 1) -

În cazul lui Dumitru Ungureanu (...și nu numai!), relația autorului cu opera lui este, de bună seamă, una „amoroasă”, dar de o senzualitate complicată, pe care, practic, nici el nu și-o poate explica. Tot felul de pulsiuni contrarii îl chinuie și, la final, îi dă cu virgulă în acest joc (vers, fals etimologic per...vers) despre care, în definitiv, nici măcar Leopold von Sacher-Masoch, înveșmântat în blana-i, nu s-a lămurit cu ce se mănâncă. (La un moment dat, și unul dintre personajele prozatorului din Găești/Drăculești, în fapt imaginea reduplicată caragialean - enorm/monstruos – a naratorului, suferă o cumplită indigestie revelatoare provocată de o „fleică” a textului...)

„Nu eram nici Stavroghin, nici Omul din subterană, nici Humbert Humbert, nici Marchizul de Sade, nici Magistrul din Cajvana, nici ucenicul Playboy al acestuia, nici Dumitru Ungureanu, nici vreun erou de filmodramă snoabă franţuzească”: rockin' by (!)himself, prototipul personajului Mitică Unguroiu din Căderea Bastiliei a lui Horia Gârbea îmi recunoștea recent în privat că are toate defectele „mai puțin invidia, ura și ambiția”, ceea ce explică, în parte, și de ce acest optzecist rătăcit printre nouăzeciști nu a făcut carieră și nu s-a bucurat de recunoașterea pe care o merită, în ciuda unei bibliografii remarcabile (în fruntea căreia, dincolo de romane, culegeri de proză scurtă sau antologii de cronici rock, eu pun, subiectiv, cartea autobiografică serializată Terapia narativă).

Romanul Lia Mora*, început prin 1975, dospit până spre 1999, când a început să fie dezvăluit fragmentar în revista artPanorama, și, în fine, reluat în 2023, este, cred, cel mai complicat text al lui Dumitru Ungureanu și chiar ar fi putut fi Textul lui de căpătâi (...dacă nu și-l inflaționa baroc dar inutil cu episoade precum – deformație profesională de vechi cronicar muzical - Lady from The Night, cu parafraze oarecum parodice la androginul lui Cărtărescu – Lia vs. Lilian Mora – ori cu intrigi neduse până la capăt, cazul conspirației Cercului Telekineziștilor).

Însă, cu toate micile sau marile sale neîmpliniri, romanul este unul remarcabil, din prima linie a mereu versatilului post-modernism românesc. Are unele „burți”, poate că exagerează cu fraze descriptive la limita unei moleșitoare redundanțe juisante, dar cine – tânjind după Levantul - a avut răbdare să citească Orbitor sau Solenoid poate răsufla ușurat: cartea e „digerabilă”, se citește relativ ușor, te prinde. Și, mai ales, are personaje – studii de caz – fascinante, oarecum în stilul lui Gheorghe Crăciun, dar mai puțin „teoretizante” (Compunere cu paralele inegale).

Chiar dacă, poate, în secret, baciul dâmbovițean (...din Cacova, Morteni!) mizează pe polimorful Lulu Visariuc, un alt cel mai iubit dintre pământeni (sau, de fapt, un alt dandy „Jean des Esseintes” al obsedantelor noastre decenii) în jurul căruia se țes à rebours nesfârșite povești cețoase cu n variabile picante, unduitoarea coloană vertebrală a cărții rămâne (și nu doar titular!) tulburătoarea Lia Mora, eterica slută sublimă, femeiușca al cărei cumul savant de atrăgătoare imperfecțiuni atinge visceral, dureros și deopotrivă incitant, orișice metastaze ale orgoliului masculin/auctorial. În fapt, vorbim, în termeni matematici, de „mulțimea Lia Mora”, paradigma avatarurilor acestui actant narativ, a cărui imagine mereu schimbătoare se reiterează inventiv și adesea imprevizibil în toate firidele, crevasele și grădinile deloc edenice ale textului.

În fața Liei Mora, văzută ca alter ego al Operei (nerecunoscătoare?), sărmanul Autor se simte în postura „seducătorului sedus” și, în fond, lipsit de șanse, însă permanent amăgit cu speranța unei revelații mântuitoare, deși, vorba lui alde Kierkegaard, linia de demarcație între estetic și etic este întotdeauna cumplit de volatilă...

*Dumitru Ungureanu – Lia Mora, ediția a II-a, Editura Ratio & Revelatio, Oradea, 2023.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro