...Cine n-o iubește pe Sofia Vicoveanca, cea mai cunoscută cântăreață din Bucovina? Dar, cu siguranță, marele public nu cunoaște multe dintre secretele vieții ei zbuciumate, începute o dată cu a doua conflagrație mondială. De fapt, lumea nici nu știe care e numele ei real și cum s-a ajuns la „Vicoveanca”, numele de scenă cu care a cucerit gloria. De asemenea, vocea ei unică este rezultatul unui „accident”... fericit. O biografie incredibilă, cu multe povești inedite, pe care nu vi le-ați fi imaginat niciodată...

Sofia Vicoveanca a purtat la naștere numele... Sofia Fusa, iar după căsătoria cu un ziarist toată viața s-a numit Micu. A venit pe lume pe 23 septembrie 1941, în satul Toporăuți, din apropiere de Cernăuți, zonă care atunci făcea parte din Regatul României, iar actualmente se află în Ucraina și are denumirea Toporuica. Viitoarea artistă era unul din cei patru copii ai familiei de negustori Gheorghe și Veronica Fusa.

Copilăria i-a fost întunecată de greutăți, tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după anexarea Bucovinei de Nord de către URSS. Împreună cu mama sa, Sofia s-a refugiat la o mătușă Sofia Ișan, căsătorită cu Vespazian Șorodoc (pălimar la biserica ortodoxă) de pe balta din Bivolaăie - Vicovu de Sus și a urmat școala primară în satul Bivolărie. Ulterior, s-a mutat împreună cu familia în comuna Vicovu de Jos (lângă fabrica de cherestea) unde și-a petrecut cea mai mare parte din copilărie. „Părinții mei au fost înstăriți acolo, la Cernăuți, au avut prăvălie, case, vite, cai, dar aici nu mai aveam nimic”, a mărturisit mai târziu. Din dragoste pentru satul copilăriei, i-a împrumutat ulterior numele, alegându-și numele de scenă Sofia Vicoveanca.

„Tatăl meu a fost nu mai credeam că mai trăiește. Eu am văzut lumina zilei dincolo de sârma ghimpată. Când m-am refugiat de la Toporăuți la o mătușă, am lăsat totul în urmă și am început de la zero, neavând nimic, chiar dacă tatăl meu avea înainte o situație foarte bună – avea un nonstop în casă, animale, pământ. Eu așa am crescut și de aceea vorbesc cu grijă. Ne-am refugiat la Vicovu de Sus - Bivolărie, unde am făcut primele clase, iar tatăl meu, când s-a întors din prizonierat, m-a găsit școlăriță”, povestea pentru Adevarul.ro.  Sofia avea doar 3 ani când tatăl ei a fost dus în lagăr (în 1944). Când tatăl ei a revenit, avea deja 9 ani. „Am venit de la școală și am gasit un militar în casă care mi-a zis ‘hai la tata’. Am căutat în ochii mamei și ea mi-a confirmat. Eu, pe frații mei, numai că nu i-am alăptat, în rest am avut grijă totală de ei. Aveam 12 ani și mergeam la prășit ca să câștig niște bani, să-mi iau bumbac pentru haine”, a spus artista.

Din copilărie, constrânsă de greutățile materiale prin care treceau refugiații, micuța Sofia a învățat să coasă, să țeasă covoare, să împletească, să croiască etc. La 10-11 ani mergea la prășit cot la cot cu vârstnicii, iar cu banii câștigați cumpăra stofă de bumbac, din care făcea haine atât pentru ea cât ți pentru frații ei mai mici. A absolvit Școala Populară de Artă din Suceava și a fost angajată, prin concurs, în anul 1959 ca solistă de muzică populară la Ansamblul de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu" din Suceava. În anul 1965, îi apare primul său disc. Din anul 1998, devine solistă de muzică populară la Ansamblul Rapsozii Botoșanilor.

„Munca aduce foarte multă bucurie, nimic nu-ți pică din cer, nimeni nu-ți dă. Dacă nu muncești, nu ai! (...) Nu m-am gândit niciodată să fiu solistă, dar la examenul pentru început de stagiune eu am cântat un cântec popular. Juriul a decis că-i musai să cânt de-atunci încolo muzică populară. Am continuat să cant și în cor o vreme, în pauzele din spectacol; schimbam repede-repede rochia lungă de coristă cu costumul popular și țusti în scenă. Cu timpul, mi-am învins emoțiile, mi-am făcut un repertoriu propriu (eu nu am cântat niciodată cântecele altor interpreți), a fost norocul meu că am și venit dintr-o zonă foarte bogată în folclor și am avut ce culege de la bătrânii și de la lăutarii din sat.”, îți amintea Sofia Vicoveanca.

Numele de scenă și l-a ales deoarece directorul ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele Sofia Fusa nu avea rezonanță artistică și astfel a convins-o să preia „Vicoveanca” (de la zona de proveniență). Sofia Vicoveanca a fost căsătorită cu ziaristul sucevean Victor Micu, care a pierit în aprilie 2001, la vârsta de 70 de ani. El a lucrat timp de peste 40 de ani la ziarul Zori Noi din Suceava, devenit după decembrie 1989 Crai Nou. Împreună, cei doi au un fiu. 

Cântăreața de muzică populară este o bucătăreasă foarte bună și și-a păcălit soțul o viață întreagă când venea vorba despre o anumită ciorbă. „Soţul meu zicea aşa: Mie nu îmi pui smântână! Îmi era milă de el, că ştiam că ciorba lui nu avea gustul la fel de bun ca aia din farfuria mea. Într-o zi ce am făcut? Am pus în toată oala smântână! I-am zis că nu am pus smântână... E albă de la pătrunjel, păstârnac, ţelină... şi s-a albit..., i-am zis. I-a plăcut şi a mai cerut o porţie. Numai aşa să faci ciorba, de acum!', mi-a spus el. A plecat dintre noi şi n-a ştiut adevărul. Căci, dacă spui o minciunică, să o păstrezi până te duci! Niciodată nu a ştiut că îi pun smântână în ciorbă", a declarat Sofia Vicoveanca in emisiunea Oanei Turcu.

Timbrul vocal de neegalat al indragitei artiste are o poveste care poate fi catalogata drept minune. Dupa ce s-a casatorit, artista isi dorea foarte mult un copil, insa, sarcina s-a lasat asteptata. A vrut sa infieze o fetita, dar lucrurile s-au schimbat miraculos. A ramas insarcinata iar bucuria venirii pe lume a singurului ei fiu a venit si cu o drama: vocea artistei s-a schimbat radical. Marturisirile emotionante au fost facute la podcastul ALTCEVA cu Adrian Artene: „Aveam cativa ani de casnicie si nu mai aparea pruncul. In anii 70 a fost prima nenorocire in tara cu inundatiile in Ardeal. S-a facut o lista cu cine vrea sa infieze un copil si m-am sfatuit cu sotul meu sa luam o fetita. Eram a 24-a pe lista si singura familie fara copil. Mama mea spunea: pe al tau iti vine cateodata sa-l trantesti, dar pe unul strain! La o luna am simtit ca voi avea pruncul meu!(...) O nenorocire, la venirea pruncului pe lume, mi-a coborat glasul o terță! Asta e mult in muzica! Eram tanara si m-am trezit cu glas de batrana! Nu mai puteam sa apar cu codite cu flori cu glasul atat de grav. Am adus costumul batranesc de la munte, basma neagra, catrinta lunga.”, a declarat marea artistă.

Pe lângă vocea inconfundabilă, două dintre elementele definitorii pentru îndrăgita Sofia Vicoveanca sunt șiragurile de mărgele suprapuse la naza gâtului și traista. Artista de muzică populară nu se desparte niciodată de aceste două accesorii și multă lume s-a întrebat, de-a lungul anilor, ce anume poartă în acea trăistuță pe care Sofia Vicoveanca o ia inclusiv pe scenă. În urmă cu trei ani, Sofia Vicoveanca a devoalat secretul și a dezvăluit că ține apă, medicamente, agrafe și o bancnotă de 10 lei. Poate părea surprinzător, dar povestea banilor pe care-i are cu ea este una emoționantă. „Eram la un spectacol într-un cămin cultural dintr-un sat din Botoşani. După ce am cântat, pe scenă a urcat un bătrânel care mi-a spus că am cântat la nunta fiicei sale şi care mi-a dat o bancnotă de 10 lei ca să îmi iau o ciocolată. Am zis că dumnealui are mai mare nevoie de acei bani decât mine, dar nu a vrut să-i ia înapoi astfel că am jurat că nu voi cheltui acei 10 lei câte zile voi avea. Şi eu mă ţin de cuvânt', a mărturisit Sofia Vicoveanca.

În cei peste 60 de ani de carieră, artista și-a alcătuit un repertoriu cât mai variat, reușind să adune nestemate din fiecare moment important din viața omului. Acesta cuprinde cântece de leagăn (”Dragul mamii, puiuț mic”, ”Haida liuli, liuli, dormi”, ”Liuli, liuli, puiuț dulce” etc.), de nuntă, respectiv din ritualul acesteia ( ”Mamă soacră, mamă soacră”, ”Joacă nunta pe surcele”, ”Cântec la zestre”, ”Doamne-ajută-ntr-un ceas bun”, ”Ia-ți mireasă, iertăciune”, ”Sănătate, eu mă duc”, ”Hai la joc, mai vătăjei” etc.), cântece satirice (”La Vârvara laudată”, ”Mi-o zis mama să joc sus”, ”Eu-s femeie cumsecade”, ”Badea-n joc, ușor ca vântul”, ”Fa leliță, lelișoară” etc.), cântece cu o încărcătură emoțională foarte puternică (”Of, urât și iar urât”, ”Cu bărbatul băutor”, ”Supărarea, bate-o Doamne”, ”Lume, lume trecătoare”, ”Celui ce-o lăsat oftatul” etc.), cântece de dragoste și de dor (”Bădișor, mustață neagră”, ”Hai fuguța, Măriuță”, ”Valiu, valiu, ce-am pățit”, ”Ce mi-i drag, nu mi-i urât”, ”Ce ești bade bănuit” etc.). O mare pondere în repertoriul artistei, o au cântecele de joc, cărora artista le așează îndeosebi texte satirice (”Am trăit bine cu jocul”, ”Asta-i hora mare”, ”Ăsta-i joc de pe la noi”, ”Haida roată, măi flăcăi”, ”Lume drag-am petrecut”, ”Singură-mi fac voie bună”, ”Gospodarii satului” etc.).

De remarcat este faptul că în anul 1985 interpreta a înregistrat alături de orchestra maestrului George Sîrbu un disc cu 18 pieselese din culegerile efectuate de către folcloristul Alexandru Voevidca (”Focul de la inimioară”, Of, puiuțul meu drăguț”, ”Te duci bade cu cătane”, ”Eu la lacrimi nu bag seamă”, ”Știi tu, bade, ce ți-am spus” etc.). La câteva dintre aceste piese, Sofia Vicoveanca este însoțită de către un mic grup vocal feminin (”Măi bădiță cu păr tuns”, ”Nu știu puiul ce nu vine”, ”Cine are dor pe vale”, ”Munte, munte, piatră seacă”, ”Ardă cămeșa pe tine”).

De asemenea, pe parcursul celor peste 60 de ani de carieră, Sofia Vicoveanca a înregistrat un număr de aproximativ 50 de doine, cântece doinite, balade, chiar bocete și blesteme (”Foaie verde poamă”, ”După ploi, zile senine”, ”Spune-mi, spune-mi mamă”, ”Balada Catrinei”, ”Balada miresei părăsite”, ”Sâmbătă la iarmaroc”, ”Inimă, pământ glodos”, ”Scoală, scoală și privește”, ”Cântă cucu-n vârf de nuc”, ”Singurică-s, singurea”, ”Lume și iar lume dragă” etc.).

După 1990, aceasta a adus la lumină și o parte din ritualurile sărbătorilor de iarnă (”Ursăreasca”, ”Jocul ursului”, ”Jocul caprelor”, ”Ia uitați căluții mei” etc.), gravate alături de câteva colinde bucovinene (”Sculați gazde, nu dormiți”, ”Steaua pe cer strălucea”, ”Leru-i, Doamne, ler”, ”Maica Sfâtă-L Ține-n Brațe”, ”Auzit-am, auzit” etc.) pe 2 CD-uri realizate în 2008, respectiv în 2019. Pe CD-ul ”În seara de Ajun - Colinde și obiceiuri de iarnă” (2008) regăsim chiar și un colind pascal (”Domnul Sfânt cu ucenicii”).

Artista are în repertoriu și 4 cântece de ”viață nouă” realizate înainte de 1989, dar ”care trăiesc și azi”: ”Bucovină, mândră floare”, ”Mă mândresc că sunt româncă”, ”De-aici, din Țara de Sus” și ”Pentru toți românii mei”. ,A jucat și în câteva filme românești, dovedind un real talent actoricesc. A publicat cinci volume de versuri și proză, unele dintre ele fiind ilustrate cu desene în creion (”Din lumea cântecelor mele” - așa cum mărturisea artista) și cu fotografii din arhiva personală: ”Dureri ascunse” (1996), ”Cu inima-n palme” (2004), ”Taine în adânc păstrate” (2009), ”Din culisele sufletului” (2019) și ”Drum de cântec și credință” (2022).

Cu ocazia zilei Majestății Sale Regele Mihai, la 25 octombrie 2014 a primit din partea Casei Regale a României, prin intermediul Principesei Moștenitoare Margareta, decorația Ordinul Coroana României în grad de cavaler. Ceremonia s-a desfășurat la Castelul Peleș, fiind urmată de un dineu în onoarea Regelui. În după-amiaza zilei de 25 noiembrie 2021, Sofia Vicoveanca a primit din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, cea mai înaltă distincție pentru mireni a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților – Ordinul „Crucea Bucovinei”. Ordinul „Crucea Bucovinei” a fost înmânat Sofiei Vicoveanca de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și textul de vrednicie al Ordinului a fost citit de preotul Constantin Oprea.

Sofia Vicoveanca a cumpărat în satul Vicovul de Jos un teren de 9 arii, construind o casă nouă, în stil bătrânesc, cu cerdac și cu mansardă în care a amenajat un mic muzeu etnografic, cuprinzând o expoziție de costume țărănești și obiecte de artă populară. Interiorul casei a fost decorat cu lucrurile proprii unui interior de casă țărănească: ladă de zestre, blidar (dulap cu blide), covoare pe perete, icoane, ștergare, legănuț pentru copil și costumele populare purtate de ea.

„Eu mă regăsesc mai mult în cântecele de dor, de jale, de amar, bocete, chiar blesteme, piese de o mare încărcătură emoțională, de o mare profunzime a textului, și tocmai de aceea - foarte greu de interpretat. Nu sunt o cântăreață de ritm, dar nevoia m-a făcut și dintr-aceea, pentru că omul vine în sala de spectacol și vrea să-și bucure sufletul. Nu știu cât place, dar știu că nu se confundă glasul meu, omul îl reține. Nu mi-a fost greu să port costumul, pentru că în acest costum eu m-am născut”, povestea Sofia Vicoveanca.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro