La 19 ani, Dana Bartzer (născută pe 4 mai 1966, la București), obținea Premiul Tinereții la Festivalul de la Mamaia, iar la 21 triumfa în cadrul Festivalului Național Studențesc. Se anunța o carieră muzicală de excepție, însă fiica lui Richard Bartzer, compozitor, și soția lui Dan Creimerman, tot compozitor, avea să se retragă în mod ciudat din circuitul concertistic după 1990, spre uimirea multora. De ce oare?

Între anii 1983-1986, urmează cursurile Școlii populare de artă din București la clasa Zina Nichita - Marius Popp. Apoi, de foarte tânără, 
colaborază cu Teatrul „Constantin Tănase" în spectacolele „Astă seară se impovizează", „Astă seară nu se impovizează" și Savoy, Savoy". În anul 1986 participă la festivalul „Melodii '85" cu piesa „Cum să uit?" (muzica: Temistocle Popa, text: Eugen Rotaru), iar în anul următor ia parte la festivalul "Melodii '86" cu piesa „Orice fată e frumoasă când se-ndrăgostește" (muzica: Aurel Giroveanu, text: Aurel Felea). 

Tatăl ei era implicat în muzică. Richard Bartzer (4 aprilie 1926, Lovrin, jud. Timiș — 12 ianuarie 1998, Timișoara) a fost un compozitor și orchestrator de muzică ușoară, român de origine germană (șvab). A studiat la Institutul Superior de Artă din Timișoara. A urmat apoi Conservatorul din București între anii 1950 și 1955; aici i-a avut ca profesori pe Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație) și George Georgescu (dirijat). A debutat în 1951, la Radiodifuziunea Română, unde a prezentat diverse prelucrări orchestrale. S-a remarcat ca un talentat orchestrator, atrăgând atenția prin aranjamente precum cel scris pentru cântecul „Habar n-ai tu” de Ion Vasilescu. În 1960, începe să compună un repertoriu de piese instrumentale ușoare, destinate diverselor tipuri de ansambluri – orchestră de coarde, orchestră de suflători sau de estradă. Acestora se adaugă câteva piese cu voce, precum „E atît de bine” (1961), „Clopoțel de primăvară” (1968), „De unde vii, melancolie?” (1969) ș.a. Totuși, după cum remarca muzicianul George Sbârcea, Bartzer a fost mai puțin interesat de scrierea de șlagăre cu text, în schimb favorizând muzica instrumentală. A reorchestrat în 1965 muzica lui Kurt Weill de la „Opera de trei parale” de Berthold Brecht în vederea prezentării ei la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”. Bartzer a activat o vreme ca redactor muzical la Radiodifuziunea Română. Ulterior, a fost profesor de orchestră la Școala Populară de Artă din București. A publicat articole de analiză și critică muzicală. A participat ca dirijor sau membru al juriului în festivaluri din Uniunea Sovietică, Bulgaria (Orfeul de Aur) și Cehoslovacia (Lira de Aur).

Dana Bartzer e căsătorește, în 1988, la 22 de ani, cu carismaticul muzician Dan Creimerman, care-i devine și partener de scenă, cei doi devenind unul dintre cele mai populare cupluri de cântăreți de la noi. Acesta solist vocal, instrumentist şi compozitor de muzică uşoară, s-a născut la 22 octombrie 1958, la Bucureşti. A urmat cursurile Liceului de Muzică nr. 1 din Bucureşti, apoi a absolvit Conservatorul Ciprian Porumbescu'' .
A cântat în formaţiile 'Omicron, Academica, Star 2000, Roşu şi Negr, cu care a efectuat turnee în fosta URSS, Bulgaria, R.F. Germania, Norvegia, potrivit volumului ''Meridianele cântecului'', de Daniela Caraman Fotea (1989).

În calitate de compozitor, Dan Creimerman a debutat cu piesa ''Nu vreau să plâng'', în 1983, după care au urmat alte piese: ''Vremea de iubit'', ''Niciodată în iubire'', ''Tot ce aş dori'', ''Să cântăm pentru tinereţe'', ''Toată viaţa'', ''Dorul Soarelui'', ''Nu e vina ta'', ''Dragostea e ca marea'', ''A ierta'', ''Mai spune'', ''Vreme de seară'', ''Din apa ta'', ''Pentru toţi copiii lumii'', ''Drum nesfârşit'', ''Te-aş opri clipa mea de dor'', ''Dă-mi un vis'', ''Dans şi muzică'', ''Visul de ieri'', ''De va fi'', ''Numeşte-mă iubire'', ''Să-ţi fie dor'', ''Tinerii cântă viaţa'', ''Un cântec pentru pacea planetei'', ''Ce fericit e un om îndrăgostit'', ''Drum nesfârşit'', ''Nu voi uita'', ''Spune-mi tu'', ''Numai vremea'' ş.a. A scris şi muzică de film, şi anume pentru ''Sania albastră'' (regia Ioan Cărmăzan, 1987) şi ''Egreta de fildeş'' (regia Gheorghe Naghi, 1988).

În 1996, cei doi au fondat Acustic Multimedia, o companie de producţie şi post-producţie audio. În prezent, Dan Creimerman şi Dana Bartzer conduc Asociaţia Culturală şi Canalul Media Art Channel. Dar, ciudat, s-au retras treptat de pe scenă! Într-un interviu pentru Formula As, luat de Bogdana Tihon Buliga în anul 2013, Dana Bartzer lămurea enigma: „ Da, ne-am retras de mult. Nu ne mai ocupăm de vreo optsprezece ani de lucruri publice, dar nu simt deloc dorinţa de a fi în faţă, în ochii lumii. De altfel, nici când meseria mea era aceea de cântăreaţă nu mi-a plăcut să insist, să forţez lucru­ri­le. Doar ce vine de la sine e preţuit şi binevenit. În prezent, eu şi soţul meu, Dan Kreimer­man, ne ocupăm cu producţia de publici­tate, avem un studio un­de înregistrăm partea audio a reclamelor, ba chiar şi o parte din cea video. Am no­rocul să pot face aceste lu­cruri acasă, ceea ce îmi îngă­duie să fiu pre­zentă alături de băieţii mei sau să mă ocup şi de lucruri gos­po­dăreşti. Am făcut această ale­gere în urmă cu 18 ani / în 1995/ şi mă fe­li­cit pentru ea, am o viaţă bună şi liniştită”. Cei doi au, între altele, un studio de înregistrări unde se realizează coloane sonore pentru spoturi publicitare. Cea mai cunoscută este cea de la Coca Cola, „Sărbătorile vin!".

Și, totuși, nostalgia scenei o mai bântuia pe îndrăgita interpretă: „Industria muzicii, la fel ca şi alte zone artistice, as­cun­de multe lucruri urâte în spatele strălucirii ei, dede­sub­turile ei sunt urâte şi cer rezistenţă ca să învingi. Nici vorbă să ne fi simţit daţi deo­parte, nu am păţit ceva anu­me, ci, pur şi sim­plu am ajuns la concluzia că o altă carieră era mult mai potrivită pentru noi. Dor de scenă? Câ­teodată, recunosc că am nostalgii. Dar rar de tot. Şi, oricum, munca noas­tră în studio are destul de multă le­gătură cu ceea ce făceam îna­in­te. E tot un domeniu artis­tic, ne folosim zi de zi cunoştinţele mu­zicale, în plus, e incitant, pentru că fac mereu lucruri noi, de creaţie. Am ocazia să fiu câteo­dată regizor, câteodată textier, câteodată compozitor. Cum să nu fie incitant, când avem de compus muzici în toate stilurile Pă­mântului, de la rock la canţonete, de la mu­zică de club la compoziţii clasice, ba chiar bu­căţi crea­te pen­tru... mandolină, să spunem. Păi, nu aş fi ajuns să compun într-o sută de ani de carieră muzi­cală muzi­că pentru mandolină. Aşadar, e palpitant, intere­sant, me­reu avem ceva de cercetat şi învăţat, ceea ce îmi place foarte mult. Repet, a fost o alegere inspi­rată aceas­tă schim­bare de carieră. (...) Mai am prieteni din lumea muzicală, chiar mulţi. Cu Silvia Dumitrescu şi cu Artan mai şi cântăm de sărbători. /În această formulă, cei patru au și scos cândva un superb album de colinde!/ Întâlniri muzicale avem doar cu cei pe care îi solicităm în munca noastră şi e plăcut. Cât despre mu­zica momentului... apar şi lucruri bune, şi lucruri proaste, şi lucruri execrabile. E foarte greu să cerni acum, o va face viitorul”.

În 2013, Dana Bartzer vorbea despre cei doi fii ai ei cu Dan Creimerman: „Robert are unsprezece ani, e în clasa a V-a, iar Boris are şaisprezece şi e în clasa a IX-a. Amândoi ur­mează Colegiul German Goethe din Bucureşti, plus cursuri de muzică ca elevi externi, la Liceul "George Enescu". Nu le este uşor, orele sunt mult mai multe în sistemul de învăţământ bilingv, mai dificile, dar copiii se dezvoltă cu adevărat altfel”. Acum, Boris este specialist în imagine și absolvent al Universității de Arte și Design din Karlsruhe, Germania, în timp ce Robert este un instrumentist de excepție. Cel din urmă copil al cuplului de cântăreți de renume este un pianist foarte cunoscut, dovadă că este invitat la mai multe festivaluri concurs, masterclass-uri și tabere de muzică clasică. La 17 ani, Robert, băiatul cel mic al Danei Bartzer și al lui Dan Creimerman, a obținut Premiul I la Scottish International Youth Piano Competition, unul dintre cele mai importante concursuri din Europa dedicate tinerilor pianiști. 

Dana Bartzer este acum și profesor de canto pentru tinerii aflați la început de drum. Printre aceștia se numără și Andrada Precup, câștigătoarea emisiunii X Factor din anul 2020. Artista are numai cuvinte de laudă pentru concurenta lui Ștefan Bănică. „Andrada învață la Colegiul George Enescu de anul trecut, al doilea an la secția specială de jazz-pop. A fost acceptată prin examene și am preluat-o eu. Am fost un pic temătoare la început, pentru că eram fără experiență cu o elevă nevăzătoare. Însă este eleva ideală, un om minunat, foarte caldă, un muzician extraordinar, un om talentat, dornică să facă muzică, dornică de a învăța lucruri noi. Nu spune niciodată NU (...) Ea reține piesele ascultând, are programe speciale, este pricepută în tehnologie. Trebuie să știți că ea este la un liceu normal, nu la un liceu pentru nevăzători. Ea ține pasul cu toată lumea. Andrada este foarte lipicioasă, e un om cald. Avem o relație de prietenie, stăm de vorbă, chiar locuiește aproape de noi, într-o garsonieră cu sora ei, ea nefiind din București”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro