Spre sfârșitul anilor 60, Valeriu Lazarov o propulsase pe Aquilina Severin în elita muzicii ușoare românești prin intermediul emisiunilor de televiziune. Dar, la un moment dat, nu s-a mai auzit nimic despre talentata cântăreață, singura solistă din istoria trupei Phoenix, care promitea să devină și actriță după ce a jucat în filmul artistic „Lansarea”. Ce s-a întâmplat cu ea? A urmat, în fapt, destinul multor colegi de generație și a luat o decizie radicală...

Aquilina-Silvana Severin (născută pe 1 februarie 1946, în satul Dragșina, comuna Chevereșu Mare, județul Timiș) este căsătorită și are un băiat, Tudor. A plecat definitiv în Germania în anii 80 și a revenit în atenția publicului din România târziu, abia în 2008. Iată, pe scurt, cu cuvintele ei, povestea unui promițător început de carieră artistică:

„M-am născut la țară, în comuna Dragsina, într-un fost conac boieresc. Când am împlinit vârsta de șase ani, ne-am mutat la Timișoara pentru ca eu și fratele meu Narcis să mergem la școală acolo. Imediat am început lecții de pian cu un profesor care era corepetitor la Opera din Timișoara unde unchiul meu era vioara întâi. Până la liceu am fost solistă în corul Palatului pionierilor din Timișoara, apoi în perioada liceală am fost solista corului Liceului 5 și am luat premiul I la toate concursurile interliceale. Prima apariție la TV a fost în emisiunea  „Dialog de la distanță  Banat -Crișana” în anul 1965, în care, la rubrica „Solistă de muzică ușoară”, am fost notată de juriu cu nota 10 pe linie, ceea ce a adus victoria Banatului.

În timpul studenției (Conservatorul din Timișoara - pe care l-am absolvit in 1968) am frecventat și cursurile Școlii de Artă populară din Timișoara și am participat la toate spectacolele Casei de cultură a studenților, fiind acompaniată de formația Phoenix. De asemenea, am răspuns invitațiilor diferitelor colective cultural-artistice care m-au solicitat. Din 1968, a urmat o serie întreagă de spectacole și turnee cu Phoenix, de asemenea și spectacole în care m-a acompaniat Orchestra Casei de Cultură a Studenților Timiș. Tot în 1968, am fost invitată la Radiodifuziunea și Televiziunea Română -  unde s-a constituit "Studioul tânărului interpret de muzică ușoară”. Acolo l-am cunoscut pe marele regizor Valeriu Lazarov care m-a invitat la o filmare pentru Revelion alături de cântăreți ca Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Dan Spătaru, Marina Voica....”

În ianuarie 1969, Aquilina a participat la concertul „În lumina reflectoarelor", transmis de TVR, alături de Anda Călugăreanu, Luminița Dobrescu, Mihaela Mihai, Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu și Angela Similea.Concertul a fost prezentat de Dana Comnea, în regia lui Alexandru Bocăneț. Interpreții au fost acompaniați de Orchestra de Muzică Ușoară a Radioteleviziunii, dirijor Sile Dinicu. În același an, primește o mențiune la Festivalul de la Mamaia și participă la Gala Laureaților la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov.
 
În deceniul următor, cariera ei se diversifică. Apare frecvent la televiziune, este prezentă pe discuri, participă la turnee internaționale (Polonia, RDG, RFG, Cuba, Mongolia etc.), apoi, în 1984, apare în filmul de dragoste „Lansarea” (regia Dan Necșulea), alături de mari actori ca Elena Albu, Virgil Andriescu, Traian Stănescu și Sebastian Papaiani. Cele mai cunoscute melodii interpretate sunt ”Pentru un cântec” (Ileana Toader), ”Spune-mi sā fiu” (Vasile Vasilache), ”Poate” (Alexandru Mandy), ”Cheia pierdută” (Romeo Vanica), ”O muzicuțā” (Marcel Dragomir), ”Anotimpuri” (Marius Țeicu).

După ce soțul ei rămâne în Germania Federală, cântăreața este interzisă la radio și televiziune, iar multe înregistrări cu ea sunt șterse din arhive. Apare totuși ca invitată, în țară, în spectacolul-concert „Cântați cu noi" împreună cu Mădălina Manole, acompaniate de formația Romanticii, condusă de Mircea Drăgan. Apoi, are loc plecarea definitivă din țară împreună cu fiul ei, Tudor, cu destinația Frankfurt, unde se afla de doi ani soțul interpretei. În Germania, intră în corul orașului Rodgau (lângă Frankfurt) și devine profesoară de pian. Ca urmare a apărut în Offenbach-Post un articol despre activitatea ei muzicală din România.

Din 2008, începe să revină în țară, participând la diferite evenimente, spectacole (precum cel aniversar dedicat Margaretei Pâslaru) și emisiuni de televiziune. Pe un platou de televiziune se reîntâlnește cu vechiul prieten Nicu Constantin și dansează rock*n*roll, entuziasmând asistența. La Timișoara, este întâmpinată de Vasile Todi cu cuvintele: „Mai am un cuvânt de mulțumire și pentru o doamnă care ne oferă surprize plăcute fără să facem nimic pentru asta, și anume mie mi-a oferit astăzi bucuria nu numai de a fi cu dumneavoastră toți cei de aici ci și a fi alături de o crenguță mereu înflorită din copacul majestos al muzicii românești...Doamna Aquilina Severin. Pentru mine această surpriză făcută de viață îmi dovedește încă o dată că totuși sunt un om care merită asemenea bucurii. E cu adevărat o satisfacție pentru că această doamnă trage brazde în ogorul cântecului românesc și dovada e că eu nu m-am gândit că voi ajunge să stau vreodată alături de domnia sa. Cu atât mai prețioase sunt vorbele mele, cu cât mai mare este modestia domniei voastre. Sărut mâinile, doamnă!”.

Tudor, fiul Aquilinei, își lansează în 2010 propria trupă - BlackBlue - cu videoclipul „Stronger”, iar mama lui declară uimită presei „Nu știam că am un compozitor în casă!”.

Nașul lui Tudor a fost actorul Mircea Albulescu. Prietena cea mai bună a regretatei Stela Popescu, cea care i-a fost și nașă de cununie, Aquilina Severin a continuat să revină acasă periodic, de dragul colegilor cu care a împărțit mai mult de două decenii scena românească, în special formațiile alături de care a cântat: Electrecord, Sincron, condusă de Cornel Fugaru ori Romanticii, condusă de Mircea Drăgan.

O altă reîntâlnire specială a fost cea cu Nicu Covaci, Aquilina fiind singura femeie care a fost solista trupei de legendă Phoenix, alături de care a luat mai multe premii la festivalurile studențești din anii 60. „A fost o mare bucurie să-l reîntânesc pe Nicu Covaci. Ne leagă o lungă prietenie, din perioada când eram elevă la Școala de Artă Populară din Timișoara și cântam împreună cu Phoenix. Îmi doresc să înregistrez o melodie alături de respectabila formație, iar Nicu mi-a zis că m-ar acompania oricând”, spune Aquilina.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro