Sunt unii artiști muzicali, nu puțini, care, indiferent ce melodii ar interpreta de-a lungul unei cariere prodigioase, rămân în memoria publicului - adesea pe nedrept - cu un singur cântec. La fel s-a întâmplat și cu un cântăreț român, posesorul unei voci aparte. Rodion Hodovanski (8 iulie 1927, București – 15 martie 2011, Germania) a fost un cântăreț de muzică ușoară a cărui voce avea „un timbru de bas și o întindere de pedalist”. A rămas în memoria publicului prin interpretarea piesei „Clopotele” a elvețianului Jean Villard, fapt care i-a adus porecla de Clopotanschi.

Inițial, Hodovanski a luat lecții de canto alături de profesorul I. Corpaci, la Brașov, și la Școala populară de artă, cu profesorii N. Melnic și Geta Bălan. În 1949 este audiat la Teatrul de Stat de Estradă din București de către o comisie formată din compozitorii Ion Vasilescu ți Gelu Solomonescu și textierul Nicușor Constantinescu. Este admis drept colaborator al teatrului în concerte. Din 1951, timp de un an, face parte din colectivul artistic al ansamblului Direcției Generale a Miliției.

La 13 octombrie 1952 debutează în spectacolul dirijat de Henry Mălineanu, „Concertul popoarelor”, în care obține un succes deosebit cu piesa elvețianului Jean Villard, „Clopotele” (titlu original „Les trois cloches”; dar Hodovanski preluase nu versiunea originară a cântecului, ci pe cea a germanului Gerhard Wendland, „Wenn die Glocken hell erklingen”).

În noiembrie 1952 își face apariția pentru prima oară într-o producție a Teatrului de Estradă, interpretând piesa „Joe Hill” într-un concert dirijat de Ion Vasilescu, iar În anul următor, lansează piesa „E toamnă iar” de Ștefan Kardoș într-un concert de muzică ușoară organizat la Ateneul Român. Mai târziu, Hodovanski devine solist al Teatrului de Estradă, unde activează până în 1957. În continuare, lucrează la casa de discuri Electrecord vreme de doi ani. În 1959 revine în ansamblul Miliției, de care se desparte definitiv nouă ani mai târziu. 
În 1969 face parte din ansamblul Rapsodia Română. A cântat și în orchestrele bune ale Bucureștiului - Sile Dinicu , Frații Stângaciu etc. ale timpului (1955-1965).

Cântărețul întreprinde turnee atât în țară, cât și în străinătate (Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria, Uniunea Sovietică ș.a.). Realizează imprimări la casa de discuri Electrecord. În 1988 emigrează în Republica Federală Germania și, o vreme, nu se mai aude nimic de el, iar melodiile sale nu mai sunt difuzate deloc. Revine, însă, ocazional după 1990 și concertează cu diferite ocazii.

Într-un număr din 2017 al revistei Actualitatea Muzicală, Lelia Prundu consemna o declaraţie a cunoscutul interpret Dorin Anastasiu despre Rodion Hodovanschi: „A fost unul din maeştrii mei. Eram în schimbare de voce şi credeam că sunt... bas! Îi ştiam toate cântecele şi am debutat ca artist amator pe scena Întreprinderii de Instalaţii Bucureşti cu piesa lui „Mână, cârmaci!” (Micul marinar). Eram pe atunci în clasa a X-a, la Seral, fiind angajat la întreprinderea respectivă ca... ajutor mecanic!”. Melodia aceasta a apărut pe un disc Electrecord în 1962.  Primul său mare şlagăr autohton este „E toamnă iar” de Ştefan Kardoş, lansat în 1953 pe scena Ateneului Român, urmat de „Cântecul Deltei” (Elly Roman), „Trei note” (Temistocle Popa), „Vino pe aleea trandafirilor” (Aurel Giroveanu), „Eşti draga mea” de Sergiu Malagamba (cântat alături de Gigi Marga, Roxana Matei şi Surorile Kozak), „Vânătorul” de Noru Demetriad.

Nu ştim dacă a fost şi vânător, dar pescar pasionat sigur. În anii ’70, un bun prieten căuta un loc potrivit pentru undiţă la Comana, pe malul Argeşului, şi a zărit un pescar, pe care l-a întrebat, cum se obişnuieşte, dacă „trage”. Când a venit răspunsul, având o bună ureche muzicală, a recunoscut imediat vocea baritonală a lui Rodion Hodovanschi, cu care a intrat încântat în vorbă.

Alte două mari piese de succes ale acestui interpret au fost „Să nu plângi, fetiţa mea!”, cântec german, şi „16 tone”, piesă country a cunoscutului Mel Travis, despre viața minerilor americani. Aceasta este mica istorie a lui Rodion Hodovanschi, rămas în amintirea celor mai în vârstă prin „Clopotele”...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro