Chiar dacă marile roluri ale lui Amza Pellea (7 aprilie 1931, Băilești, Dolj – 12 decembrie 1983 , București) sunt cele din filme istorice sau drame „Dacii” (1967), „Mihai Viteazul” (1971), „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” (1972), „Osânda” (1976) - personajul său care a adus cele mai multe milioane de spectatori în sălile de cinematograf este cel din comedia „Nea Mărin miliardar” (1979, regizat ca și celelalte, tot de Sergiu Nicolaescu). De altfel, fabulosul Nea Mărin i-a adus o imensă popularitate și grație scenetelor difuzate la tv, în special cele din noaptea de Anul Nou. S-a speculat, însă, mult, că de la o anume „Leana lui Zăpăcitu din capul s/t?/atului” din aceste monologuri i s-ar fi tras și prematurul său sfârșit, ceea ce, oricum, rămâne greu de dovedit... Dar povestea sa de viață și de iubire, dincolo de inevitabilele bârfe și legende (precum cea legată de o presupusă idilă cu Ioana Pavelescu), rămâne unică, impresionantă!

Amza Pellea nu a fost deloc un om obișnuit. Au rămas despre el o sumedenie de povești incredibile și multe detalii inedite. De exemplu, tatăl său se numea tot Amza Pellea şi a fost directorul cooperativei „Munca Noastră” din Băileşti în anul 1933, Amza Pellea Jr. a apărut pe o scenă prima oară chiar în clasa I, la şcoala primară din Băileşti, care, pe atunci, era un sat mare, agricol. Interpreta rolul lupului din „Scufiţa Roşie“ şi chiar el îşi alesese acest rol, pentru că, „fiind timid, puteam să apar mascat“

Înainte de studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, viitorul actor a urmat şi o şcoală electrotehnică, obţinând specializarea ,,specialist în aparate de calcul de înaltă şi joasă tensiune“ (!). În context, chiar și întâlnirea sa cu teatrul a fost absolut întâmplătoare. Lucra la uzina electrică din Craiova, când a descoperit un afiş care anunţa ultima zi a probelor eliminatorii pentru examenul de la IATC, secţia cinematografie. S-a prezentat din curiozitate, ca să se intereseze despre soarta unei prietene care dăduse examen la secţia actorie. Ajuns la IATC, Amza Pellea voia la clasa de regie, dar comisia l-a repartizat la actorie.

Încă din liceu la Craiova („Nicolae Bălcescu”, azi „Carol I”) elevul din Băileşti obişnuia să spună colegilor din clasă poante de la el din sat. A câştigat apoi simpatia şi celor de la facultate, cu ticurile verbale şi cu întâmplările „ca la olteni“. Nu se gândise niciodată să creeze un personaj până când unul dintre colegii de cămin, care lucra la radio, i-a propus să spună monoloagele la microfon. Așa s-a născut personajul Nea Mărin. „Eu m-am dus cu inima îndoită, nu știam dacă vor avea succes. Sar imediat au venit multe scrisori și așa s-a ajuns la emisiunile de la televizor”. Treptat, s-au născut și celelalte personaje, cele mai populare fiind nepotul Sucă și nevasta Veta, interpretată de Draga Olteanu-Matei, care a jucat rolul și în film. „Eu am fost colegă cu Amza din 1951, din anul I de facultate. El avea patru surori, eu eram a cincea!”

Amza Pellea a dorit să interpreteze acest rol și pe marele ecran. El și-a mărturisit intenția lui Sergiu Nicolaescu, iar între actor și regizor a avut loc următorul dialog: Amza Pellea – „Ce părere ai dacă aș juca într-o comedie la Athénée Palace?”. Sergiu Nicolaescu – „Dacă e să câștigi un ban, foarte bine! Dar ce faci acolo?”. Amza Pellea – „Latru!” Sergiu Nicolaescu – „Păi bine, Amza, abia l-ai jucat pe Mihai Viteazu și acum te duci într-un bar, ca să latri?”. Pellea a interpretat apoi rolul țăranului oltean Nea Mărin în câteva emisiuni de televiziune, care au avut un mare succes. Primul scheci de televiziune cu Nea Mărin a fost regizat chiar de Nicolaescu. Ca urmare a succesului înregistrat de emisiunile televizate cu Nea Mărin, actorul a dorit să joace într-un film de lung metraj cu Nea Mărin. Amza Pellea i-a propus lui Sergiu Nicolaescu să regizeze filmul, iar regizorul, deși nu avea experiență în realizarea filmelor de comedie, a acceptat. La început, Nicolaescu a simțit pentru prima dată că-i era frică din cauza lipsei de experiență și a început să vizioneze filme de comedie americane. În final, a optat pentru o comedie cu intrigă polițistă.„Nea Mărin miliardar” este un film de comedie românesc din 1979, regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de Vintilă Corbul, Eugen Burada și Amza Pellea. Rolurile principale sunt interpretate de Amza Pellea (în dublu rol - Mărin Juvete și Marlon Juvett), Draga Olteanu Matei, Jean Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Stela Popescu și Colea Răutu.

În acest film, Amza Pellea îl interpretează pe țăranul oltean Nea Mărin Juvete din Băilești, personaj hazliu care era cunoscut anterior dintr-o serie de schițe din emisiunile de televiziune. Nea Mărin ajunge să fie confundat cu un miliardar american, Marlon Juvett, datorită asemănării sale izbitoare cu acesta. Miliardarul sosise în România cu o servietă cu un milion de dolari pentru a-și răscumpăra fata ce fusese răpită de niște gangsteri. Servieta plină cu dolari seamănă cu servieta lui Nea Mărin în care se afla brânză și praz. Ca urmare a confuziei între cele două personaje, dar și între cele două serviete, au loc tot felul de situații hilare. Lucrurile se complică odată cu venirea pe litoral a nevestei lui Nea Mărin, Veta (Draga Olteanu Matei), care-i confundă și ea pe cei doi. Filmul se termină cu happy-end: bandiții sunt arestați de locotenentul Columbo, iar miliardarul se duce în vizită la Băilești. „Nea Mărin miliardar” se află pe locul 1 în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România.

Potrivit regizorului, actorii au fost relaxați la filmări și și-au interpretat rolurile cu plăcere. Amza Pellea era atât de natural la filmări, încât nu a fost nevoie ca regizorul să-i dea indicații. „Era personal, era natural, era firesc, era popular, stătea de vorba cu oricine îl aborda. Spunea glume, povestea întâmplări pline de haz. Avea lipici la public”, a afirmat regizorul mai târziu. Sebastian Papaiani, care a interpretat rolul lui Gogu, a afirmat că a fost ales de regizor probabil la propunerea lui Amza. Papaiani a afirmat că i-a fost greu la început să-și interpreteze rolul din cauza faptului că nu avea atitudinea potrivită a unui oltean. În film a trebuit să se împiedice de mai multe ori, iar la o cădere s-a lovit de marginea unui fotoliu și și-a fracturat două coaste. Papaiani râdea la filmări atât de tare încât regizorul l-a scos din cadru de mai multe ori. Amza Pellea și Papaiani continuau să vorbească oltenește și după filmări. Draga Olteanu Matei a intrat și ea foarte bine în rol, jucând foarte convingător în scena din bar unde își făcea loc prin mulțimea care dansa, lovindu-i pe figuranți în cap cu papornița cu praz. Cei care au asistat la filmări au început să aplaude. Dolarii din film erau doar niște hârtii imprimate pe-o singură parte, iar pe verso scria „bloc-notes”. După filmări, Sebastian Papaiani a păstrat ca amintire un „dolar”, pe care îl ținea pe masă, sub o mască de sticlă. Cineva a văzut acel dolar, iar actorul s-a trezit la ușă a doua zi cu doi milițieni care au venit să-l întrebe de unde are valută. Papaiani le-a arătat dolarul, iar milițienii au râs și au plecat așa cum au venit.

...Când avea 27 de ani, Amza a cunoscut-o, în Craiova, pe Domnica Policrat (1937-2003), cu care s-a căsătorit şi cu care a avut o fiică – actriţa Oana Pellea. „Amza s-a dus cu trupa de actori la Craiova, cu Rauțchi, cu Cozorici, la ştrand. Şi a apărut Domnica, o superbitate de femeie, cu ochii verzi, foarte sportivă, fusese şi campioană la gimnastică, la juniori. Făcea o grămadă de nebunii. Mergea în picioare pe motocicletă, dansa rock’n roll extraordinar! Și Amza când a văzut-o a zis «Mamă, ce frumusețe!» Dar toată lumea i-a spus să stea liniștit, că nu era de nasul lui. Dar ce-a făcut la ștrand cu Domnica? S-a aruncat după ea în bazin. Spre surprinderea colegilor săi, care știau că Amza nu învățase să înoate.”  Oana Pellea își amintește și acum cum a început povestea de dragoste dintre părinții săi. Deși actorul a făcut un gest îndrăzneț și chiar periculos, Domnica Policrat nu s-a lăsat ușor impresionată. Abia ceva mai târziu, acesta a reușit să cucerească tânăra frumoasă de care se îndrăgostise nebunește la prima vedere. După ce a scăpat cu viaţă din bazin, i-a dat întâlnire, în aceeaşi seară, în parcul mare din Craiova. Cei doi s-au întâlnit mai târziu de ora stabilită în parc, Amza Pellea găsind-o pe Dominica urcată în copac. Acesta se plimba nonșalant prin parc și fredona când Domnica i-a atras atenția. Acesta a ajutat-o să coboare și i-a recitat din Minulescu „Şi ai să mă uiţi, căci şi uitarea e scrisă-n legile omeneşti”. S-au logodit pe 13 septembrie 1958... 1983 a fost primul an în care Domnica nu și-a mai serbat ziua de naștere. În acel an, pe data de 14 decembrie, exact de ziua ei, Domnica și-a petrecut soțul pe ultimul drum.

Despre fiica sa Oana, Amza Pellea spunea că „Am o fată care face cât doisprezece băieţi“. Actorul i-a dedicat o poezie emoționantă fiicei sale, atunci când aceasta s-a născut: „Te-ai întrupat din stele,/ Din pulbere, din vânt,/ Din gândurile mele, / Din apă, din pământ,/ Şi din iubirea noastră,/ Clocotitoare, vie…/ Ai înflorit albastră,/ Gingaşa bucurie,/ Aluneci ca o rază de soare jucăuş,/ Eşti apa dintr-o rază,/ Eşti pumnul meu căuş,/ Din care însetat,/ Sorb viaţa-adevărată,/ Şi bucurie multă,/ Şi lacrima curată…./ Prin tine devin veşnic, /Şi capăt sens şi ţel,/ Prin tine sunt puternic,/ Sunt piatră, sunt oţel,/ Şi datorită ţie,/ Fetiţa mea cea mică,/ De-acuma lui tăticu/. De moarte nu-i e frică….“.

Filmul istoric “Dacii” din 1967 a atras şi atenţia actorilor de la Hollywood. Kirk Douglas a fost interesat să joace în filmul românesc, aşa că a venit în România la Platourile Buftea. Chiar dacă nu a a ajuns să fie distribuit în “Dacii”, deoarece în perioada în care urmau să aibă loc filmările era deja implicat în alte mari proiecte peste Ocean, marele actor american s-a arătat încântat să cunoască și să discute cu actorii și cu membrii echipei. ”Întâlnirea cu Kirk Douglas la Buftea a fost emoţionantă pentru echipa română. Ştiu că Amza a fost foarte amuzat că agentul actorului american a impus ca la fotografia de grup cu actorii români Kirk Douglas, care era mai scund decât Amza, să stea pe un mic scăunel ca să pară de aceeaşi înălţime”, a povestit Oana Pellea.

Stela Popescu avea și ea multe amintiri amuzante cu Amza Pellea. De pildă, aflați în turneu la Moscova, într-o seară au petrecut în restaurant cu marii actori de acolo. La un moment dat, Amza Pellea și regizorul Nikita Mihalkov s-au gândit să devină frați de cruce, așa că și-au tăiat reciproc cravatele, fiecare păstrând câte o bucată de la celălalt! În alt turneu cu teatrul, dar la Corabia, pe malul Dunării, au primit la masă borș de pește. Amza a cerut și cinci ardei iuți, pe care i-a tocat mărunt și i-a pus în farfuria lui cu ciorbă, care s-a înverzit instantaneu. Fiertura devenise de o iuțeală extraordinară, dar Amza nu s-a lăsat, înghițind tot, până la ultima lingură de zeamă teribil de iute. Îi dăduseră lacrimile de usturime dar nu a renunțat: „Înghițea cu o poftă nebună. Mânca și plângea, mânca și plângea!”...

Candid Stoica l-a întrebat pe Amza Pellea despre episodul unei vânători la care luase parte însuși Ceaușescu:
„Candid Stoica: Dar cum a fost la vânătoarea aia la care ai luat parte cu Ceauşescu?
Amza Pellea: Băi frate, fuse ceva de panopticum. Ceva ce n-am să mai văz: iepuri zburând! Era cam aşa: se mergea într-un grup cu Ceauşescu-n frunte, după care veneau ştabii şi specialiştii în vânătoare, iar la urmă ăştia mai amărăşteni, ca mine. Din dreapta şi din stânga zburau păsări în care trăgea întâi el şi după aia ăilalţi, la indicaţia şefilor cinegetici. Noi, ăştia de la urmă, auzeam indicaţiile de pe margini: «Băgaţi fazanii, daţi drumu’ la potârnichi, băgaţi raţele sălbatice...». Şi păsările zburau şi din dreapta, şi din stânga. Dar, la un moment dat, auzii: «Băgaţi iepuri!». Şi atunci, neică, văzui iepuri zburând. Săracii, zăpăciţii ăia care aruncau păsările, încurcaseră borcanele!”

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro