Roxana Matei (1926, București – 16 iulie 2011, Köln, Renania de Nord-Westfalia, Germania) a fost o cântăreață de muzică ușoară, foarte populară în România anilor 60 ai secolului trecut. Și-a câștigat renumele datorită unui timbru clar și unei interpretări speciale, amintind de muzica de jazz. În țară, numele ei a fost cenzurat de către autorități după ce și-a încheiat brusc cariera în 1972,  atunci când a emigrat în Germania. O soartă asemănătoare au avut-o și alți interpreți care au emigrat, precum Constantin Drăghici sau Anca Agemolu,

Roxana Matei provenea dintr-o familie de intelectuali și artiști. A fost sora marelui coregraf român Gelu Matei, coregraful multor spectacole de la Opera Română din București, precum și al unor emisiuni TV de divertisment sau exclusiv de balet. În adolescență, a fost entuziasmată de filmele muzicale americane cu Fred Astaire și muzică de George Gershwin, Irving Berlin, Cole Porter ș.a. Îi plăcea să asculte swing, blues și aranjamentele mari­lor orchestre, fiind, de asemenea, atrasă de genurile blues și jazz (inclusiv de big band-urile conduse de Glenn Miller, Duke Elington, Tommy Dorsey). A fost influențată de interpretarea cântărețelor Ella Fitzgerald, Doris Day, Caterina Valente ș.a.

A debutat în anul 1955, în cadrul spectacolului „I.P.S.R. zâmbește”, organizat de Institutul de Proiectări. Aici a fost aclamată de public în urma interpretării unei piese americane de jazz. Roxana a cantat impecabil un swing in limba engleza. Trebuie mentionat ca asta e întampla in 1955, in plin stalinism. Publicul a ramas incremenit, apoi aplauzele nu mai conteneau! Succesul a fost rasunator! La scurt timp dupa acest debut, a fost solicitata de formatii profesioniste sa fie solista, incepand astfel o cariera ascendenta.

Mamboul-cha-cha „Un minut” (muzica de Radu Șerban/versuri de Constantin Cârjan), interpretat de Roxana Matei, devine șlagărul anului 1958. A lucrat în Teatrul de Stat de Estradă din București. Face imprimări la casa de discuri Electrecord, este invitată în emisiuni de televiziune. Întreprinde numeroase turnee naționale și peste hotare. Roxana Matei a cântat piese românești scrise de autori importanți de muzică ușoară (Aurel Giroveanu, Henry Mălineanu, Radu Șerban, Vasile Veselovski ș.a.), dar și preluări după piese engleze, franceze și italiene. În total, a înregistrat peste o sută de piese.

Iata ce spunea Margareta Paslaru despre vocea de aur a anilor ’50-60: „Compozitorul Radu Serban a fost acela care mi-a facut cunostinta cu Roxana Matei, ne aduna la repetitii in jurul pianului sau. Eram eleva cand fredonam cu colegele «Un minut» si «Pomul cu vrabii». Ne-am revazut la Electrecord in strada Luigi Cazzavilan, apoi pe platoul primei televiziuni din strada Moliere nr. 2, in emisiunile regizate de – pe atunci – tanarul Valeriu Lazarov. Roxana se misca astfel cu o eleganta innascuta, combinata cu firescul interpretarii, ceea ce o detasa de restul cantaretelor mature din acea vreme. Avea stil, o pronuntie impecabila, publicul fiind convins ca este profesoara de engleza...”.

Despre istoria familiei Matei povestește Cristina Gheorghe (nepoata Roxanei Matei și fiica lui Gelu Matei), într-o discuție amicală cu Nicole Sima, de pe Atelier Liternet din 2020: „Tata, Gelu Matei, a fost educat pentru a deveni diplomat sau a lucra în afaceri internaţionale (a absolvit cu dublă diplomă atât Facultatea de Studii Economice cât şi Dreptul). Însă, după venirea noului regim în România, toţi descendenţii de "familie" s-au trezit brusc daţi la o parte, fără nici un viitor posibil serviciu. Din fericire, el a avut ca pasiune dansul şi a luat lecţii particulare cu vestita Floria Capsali, profesoara stelelor baletului românesc, una dintre ele fiind Irinel Liciu. (...) A fost angajat la Opera Română, unde nu aveau destui balerini clasici. A dansat un timp, cunoscând-o pe mama mea care o interpreta pe Şeherazada în baletul cu acelaşi nume pe muzică de Rimsky-Korsakov. (...) Eu le povesteam băieţilor noştri cum ei îşi datorează viaţa lui Fred Astaire - care-l cucerise pe tata cu paşii lui înaripaţi de step şi-l îndreptase astfel spre balet - şi lui Rimsky-Korsakov, pe a cărui muzică părinţii mei s-au cunoscut şi îndrăgostit. Un detaliu impresionant: peste ani, Bogdan, primul nostru născut, l-a rugat pe un prieten violonist să cânte muzica lui Korsakov a duetului din "Şeherazada" la nunta lui, când Tricia, viitoarea lui soţie, se apropia de el în rochie de mireasă. (...)

Revenind la tatăl meu: după ce a fost un scurt timp solist în baletul Operei, a devenit coregraf, profesor la şcoala de coregrafie din Bucureşti şi, în final, directorul baletului Operei Române. A făcut coregrafia multor spectacole de televiziune şi a predat şi supravegheat dezvoltarea unor talente răsunătoare ale baletului românesc, printre care: Magdalena Popa, Alexa Mezincescu, Ileana Iliescu. Înainte de a sfârși subit, la vârsta de 48 de ani, a scris şi un manual de Balet clasic, care a fost apreciat şi a rămas în circulaţie mult timp.

Nicole Sima: Gelu Matei, un nume foarte important în istoria baletului românesc. Doresc să îţi spun că acum câţiva ani însoţeam nişte elevi în sălile de repetiţie ale Operei şi... mi s-a oprit inima în loc de emoţie, când pe uşa uneia dintre ele scria: Sala Gelu Matei. Şi încă ceva: nu am idee ce există ca material didactic la Liceul de Coregrafie, însă văd pe internet că vechiul lui manual din 1965 este căutat de zor prin anticariate. (...) Mă uit la fotografia părinţilor tăi. Ne spui câte ceva şi despre superba ta mamă?

Cristina Gheorghe: Da, era foarte frumoasă! Se numea Anaida Matei, născută Proşteanu. Se trăgea dintr-o familie modestă din Sibiu, minunatul oraş medieval din Transilvania. Fiind atrasă încă din adolescenţă de graţia baletului, a dansat întâi în spectacolele de la Teatrul German din Sibiu şi, ca urmare, a beneficiat de o bursă în Germania, oferită de teatrul respectiv, pentru a studia dansul modern expresionist cu Mary Wigman - una dintre cele mai importante figuri din istoria dansului modern din prima jumătate a secolului 20. N.(...) Revenind de la aceste studii în ţară, după o serie de recitaluri de mare succes, dansând alături de Trixy Checais, a fost angajată ca solistă la Opera din Bucureşti, unde o chema desigur soarta de a-l cunoaşte şi iubi cu devotament pe tatăl meu.

Nicole Sima: Eu am apucat-o pe scenă în perioada de maturitate, când avea roluri mai puţin solicitante. Parcă o văd şi acum, ca mama Julietei, din baletul Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev. Era atât de maiestuoasă, umplea scena. Şi cum exprima durerea la dispariția Julietei. Asta înseamnă arta adevărată! Să transmiţi sentimente! Cam astea au fost ultimele ei roluri înainte de pensionare.

Cristina Gheorghe: Balerinele se pensionau extrem de devreme, după vârsta de 40 de ani. Dar a dat apoi lecţii particulare de balet, gimnastică şi mişcare pentru actori sau studenţi ai Institutului de Teatru din Bucureşti...”

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro