Colegă, adesea, de scenă cu Florica Duma, Florica Bradu sau Florica Zaha, Florica Ungur a fost, în fapt, cea dintâi dintre „cele patru Flori de la Bihor” ale cântecului românesc”. Puțini mai știu azi că, însă, sensibila interpretă era, la bază, profesoară de limbi clasice, ea studiind latina și greaca veche! Florica Ungur (8 iunie 1939, Fâșca, Vârciorog, Bihor – 4 august 2011, Oradea) a auzit primele melodii (de pildă, faimoasa . „Noi merem după mireasă”) la mama sa (Ileana Cociuba) și a rămas marcată de profunzimea lor exprimată în versuri atât de simple. Alte două persoane care au influențat deosebit de mult viața artistei sunt profesorul de folclor Mihai Pop și profesoara sa de canto de la Școala Populară de Artă Rhea-Silvia Pop de Popa (sora chirurgului Ioan Pop de Popa, autorul primei intervenții pe cord deschis din România, efectuată la Târgu Mureș, în 1973).

Cântăreața afirmă într-un interviu (acordat lui Horia Blidaru) că n-a vrut și n-a făcut „carieră din cântat”. „Nu mi-am propus niciodată să cânt pentru a avea succes, ci pentru a mângâia sufletuc celor care au izvodit cântarea”. Florica a absolvit cursurile Universității din București, secția limbi clasice (latină și greacă veche) și a fost o perioadă profesoară de latină într-un liceu - Colegiul Naţional „Mihai Eminescu" din Oradea. Cântăreața mărturisea, de altfel: „(...) Era de așteptat să-mi respect vocația de dascăl, dobândită, și să fructific talentul dat de Dumnezeu în timpul care-mi rămânea după munca la catedră”.

Interpreta a reușit să culeagă, să interpreteze și să înregistreze peste 150 de melodii de o valoare inestimabilă pentru sufletul românesc. „(...) Trebuie spus că, în urmă cu ani, știam un „pelerin” care își purta – prin Moldova și Maramureș, prin București și pe drumurile lungi ale țării – acasele prin cântecele Floricăi Ungur, că atunci când scria, un om de litere asculta, în surdină cântecele Floricăi Ungur, că un sculptor bucureștean asemăna muzele cu cântecele Floricăi Ungur...” (Miron Blaga, „Florica Ungur sau autenticitatea cântecului”).

Florica Ungur a învățat să cânte din copilărie când mama o punea să fredoneze melodii cântate de femeile din sat. Îi plăcea să cânte, dar era timidă. Foarte sfioasă de felul ei, Florica se ascundea după o pătură, în colțul casei, să nu o vadă nimeni. „Cânt de când eram mică. Dar eram foarte timidă. Mama îmi zicea să cânt cântecul Măriei Toderii, o femeie din sat... Cântam la colţul casei, acolo mă ascundeam să nu mă vadă nimeni. Şi îmi puneam şi o pătură pe mine", spunea Florica Ungur.

În timpul şcolii, bihoreanca a fost o elevă strălucită, obţinând bursă din gimnaziu până în anii studenţiei. A ajuns să urmeze cursurile unei facultăţi de latină-greacă printr-o întâmplare. „Am ajuns la Bucureşti şi am aflat că manualul de franceză nu era cel după care se dădea admiterea. Mă pregătisem la română, istorie, franceză. Ca să nu pierd anul, m-am dus la secretariat să întreb unde se dă admitere din aceste obiecte. Am aflat că la limbi clasice. Nu ştiam ce sunt acelea limbi clasice. Am aflat că latină și greacă. Bucureştiul mi s-a părut năucitor", şi-a amintit la un moment dat Florica Ungur.

În cadrul unei emisiuni televizate, Florica Ungur și-a adus aminte despre un alt moment interesant din viaţa ei, dezvăluind cum a ajuns Irina Loghin să poarte o rochie făcută chiar de mâna ei. „Când eram profesoară, după ce veneam acasă mâncam şi beam o cafea, apoi mă relaxam tricotând. Eram la un spectacol şi aveam o fustă lungă, cloş, din lână naturală. Care i-a plăcut foarte mult Irinei Loghin. Şi-a dorit-o, neapărat. I-am dat-o din toată inima, cu toată dragostea , dar a insistat să mi-o plătească", a povestit Florica Ungur.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro