Mulți dintre „copiii-minune” din cinematografie nu confirmă pe platourile de filmare o dată ajunși la maturitate. Cel mai cunoscut caz recent este, desigur, cel al lui Macaulay Culkin, starul din seria „Singur acasă” (întotdeauna redifuzată cu imens succes în perioada Sărbătorilor de Iarnă), feblețea controversată a lui Michael Jackson, care efectiv a eșuat mai târziu, în ciuda unei averi considerabile generate în continuare de drepturile de autor. Chiar dacă a avut un rol social însemnat , nici măcar Shirley Temple nu a mai putut reveni cu succes pe platourile de filmare, după ce a crescut și a ieșit din matricea „fetiței drăgălașe iubite de toată America” și nu numai.
O excepție o reprezintă, desigur, Leonardo DiCaprio, care a debutat la vârsta de cinci ani pe ecranele televizoarelor, iar la 16 ani primea deja roluri principalr pe marele ecran. Ulterior, a reușit o mulțime de creații artistice memorabile (nu doar cel din „Titanic”, ci și cele din „Aviatorul”, „Lupul din Wall Street”, „The Revenant / Legenda lui Hugh Glass”, „Catch Me If You Can” sau „A fost odată la Hollywood”), pentru care a primite puzderie de nominalizări și premii la Globurile de Aur și Oscaruri.
În România, Lulu Mihăescu din „Veronica”, în ciuda faptului că a primit și alte roluri după acest „bestseller”, nu a continuat în fil, ci a ales să intre într-o cunoscută trupă rock - Timpuri Noi, apoi a emigrat în Canada. Iar Costel Băloiu, atât de popular cândva pentru rolul său din serialul „Pistruiatul” din 1973, a ajuns mai apoi... șofer de taxi și de tir. Iar de la o dispută cu Sergiu Nicolaescu pare sî fi început declinul lui actoricesc.
„Pistruiatul” este un serial românesc de propagandă din anul 1973, constând din 10 episoade. Serialul povestește aventurile ficționale ale băiatului pistruiat Mihai Pleșa, pe măsură ce acesta devine implicat în sprijinirea mișcării ilegaliste. Regizat de Francisc Munteanu, din distribuție au făcut parte Sergiu Nicolaescu, în rolul ilegalistului Andrei, Réka Nagy în rolul principal feminin al profesoarei de istorie și Costel Băloiu, în rolul de debut Pistruiatul. În alte roluri, apar mulți actori cunoscuți, precum Peter Paulhoffer - Comisarul Botta Vincențiu, Margareta Pogonat - Mama, Vistrian Roman - Mihai Pleșa (tatăl Pistruiatului), Zephi Alșec - Bălan, György Kovács - Comănescu, Florin Tănase, Haralambie Boroș, Viorel Comănici, Aurel Giurumia, Draga Olteanu-Matei - Doamna Rozeanu, Petre Gheorghiu-Goe - Suciu.
Acțiunea era destul de neverosimilă. Într-un mic orășel de provincie (Arad), membrii mișcării ilegaliste comuniste pregătesc cu înflăcărare ziua Eliberării. Pistruiatul, un simpatic băiețandru de 13 ani, cu mari probleme școlare, devine eroul acestor evenimente conduse din umbră de însuși prietenul și tovarășul său, Andrei. Ajutat de profesoara de istorie, de tatăl său și, de cele mai multe ori, de câinele Calu, puștiul face față cu dezinvoltură și curaj oricărei provocări, sprijinind un deținut politic evadat (rol interpretat de Sergiu Nicolaescu) și îndeplinind o serie de misiuni conspirative.
Costel Băloiu (născut pe 17 mai 1959, la București) este un fost actor român de film, care a jucat în rolurile principale din serialul „Pistruiatul” și din filmul „Roșcovanul”, pentru care este și cunoscut, precum și în câteva roluri secundare din filmele „Nemuritorii”,„Pentru patrie”, „Melodii, melodii”, „Noi, cei din linia întâi” și „Garda personală”. Pentru rolul din „Pistruiatul” a câștigat 85.000 lei, o sumă colosală la acea vreme.
„De mic eram pasionat de film, în special western-uri. Îl admiram pe Clint Eastwood și vânam orice film în care juca. Într-o zi nu am găsit bilete la filmul care rula și care avea actorul meu favorit în rolul principal. În epocă, erau mai multe cinematografe unde rula același film. Așa că, împreună cu trei prieteni, am pornit să le cutreierăm, în speranța că, în cele din urmă, vom găsi bilete. În acest scop luasem ziarul Informația.. așa am văzut anunțul de la RomâniaFilm. Ne-am dus și noi la preselecție. Au zis că ne anunță ei dacă e cazul, dar nu îmi făceam iluzii.... De fapt, rolul era ca și dat unui alt băiat, o vedetă de televiziune a vremii, dar am avut noroc. Francisc Munteanu, regizorul, a cerut, în timpul probelor, să dăm o replică spontană, după cum ne tăia capul, ceva care să nu fie cuprins în scenariu... am fost mai inspirat. Francisc Munteanu a strigat: "Gata, asta e Pistruiatul!" Nici nu aveam curaj să pun mâna pe Calu (câinele din film), mă gândeam că sare pe mine și mă face praf. Eu avem 42 de kilograme, el era un dulău de 44. Toți copiii de la acea vreme își doreau un câine care să-i semene. Era un câine care nu știa de glumă, bine dresat, avea gradul de maior, iar instructorul lui era plutonier. Când era câinele mai agitat și se punea pe lătrat, glumeam cu instructorul și îi spuneam: „Tovarășu` plutonier, mergeți la raport, vă caută maiorul”! (...)S-a filmat în Transilvania (Cluj, Oradea), iar eu locuiam în București. Era foarte mult de muncă, mîncăm pe apucate și ne odihneam la fel. În afară de asta, după cele 9 luni de filmare au urmat 6 de postsincron.”
„Roșcovanul ” este un film de aventuri din 1976, regizat tot de Francisc Munteanu după propriul scenariu. Rolurile principale sunt interpretate de Costel Băloiu, Sebastian Papaiani, Constantin Rauțchi, Constantin Codrescu, Florina Cercel, Ștefan Tapalagă și Zephi Alșec. Acțiunea filmului se petrece în toamna anului 1944. Adolescentul Mihai Secoșan - poreclit „Roșcovanul” - este atras în acțiunile organizate de UTC împotriva partidelor considerate reacționare. El descoperă abuzurile săvârșite de fostul comisar Potra, care participase în trecut la arestarea și anchetarea comuniștilor, și îl denunță autorităților. Roșcovanul este arestat ilegal și adus la o casă de corecție pentru a nu face mărturisiri împotriva lui Potra, dar reușește să evadeze de acolo și să ia legătura cu Comitetul Județean al PCR, într-o succesiune de aventuri și mai neverosimile decât cele din serialul „Pistruiatul”.
Pistruiatul nu mai e azi deloc roşcovan şi nu mai are pistrui. (La filmări, avea părul vopsit, iar pistruii erau făcuți la machiaj.) Părul lui e grizonat, iar pistruii desenaţi special pentru filmări au fost spălaţi după ultima dublă. Pe faţa lui Costel Băloiu rămâne însă acelaşi zâmbet ştrengăresc pe care anii nu l-au putut şterge. Costel a trăit într-o viaţă cât alţii în trei, cum ar spune povestea, însă viaţa lui nu a fost tocmai un basm. „Câteodată sunt furios pe Pistruiatul: că n-a făcut mai mult, că n-a fost ambiţios, că n-a fost mai «obraznic». Câteodată sunt furios pe mine, pentru că am crezut prea mult în oameni", mărturisea Costel Băloiu, într-un interviu din 2011, pentru Adevărul, luat de Raluca Moisă.
Culmea, eșecul lui pare să fi pornit tocmai de la... Sergiu Nicolaescu, partenerul din serialul care l-a făcut celebru: „Pistruiatul m-a urmărit toată viaţa şi m-a marcat. Mă lovesc tot timpul de chestia asta. Unii privesc reticent, unii mă acuză, alţii îmi spun că e păcat că n-am continuat. E greu să dau explicaţii fiecăruia despre ce a fost în trecut, să le spun că, de fapt, nu m-a ajutat nimeni, că am avut un conflict verbal cu Sergiu Nicolaescu. A vrut să-mi dea un rol în seria de filme cu comisarul Moldovan: „Ultimul cartuş", „Un comisar acuză". Numai că, pentru filmele lui, trebuia să fiu tuns şi nu puteam să mă tund, pentru că eu filmam cu Francisc Munteanu, pentru „Pistruiatul". Aveam vreo 14 ani şi am avut o ieşire rebelă, i-am zis ceva nu prea ortodox şi asta a fost. El n-a acceptat niciodată aşa ceva, de la nimeni. Însă eu chiar nu pot să tac. Gura mare mi-a distrus toată viaţa. (...)M-am mai întâlnit cu el la unele emisiuni TV la care am fost invitat, mi-a spus că mi-a urmărit traseul în viaţă, că ştie că mi-a fost greu şi mi-a spus că mă va ajuta. La un moment dat i-am dat un telefon. De la acel telefon au urmat încă vreo 11. Niciodată nu era în Bucureşti, nu avea timp... După aceea am tras linie şi-am zis: orice minune durează trei zile”.
„La filmări, Sergiu Nicolaescu era de un profesionalism greu de egalat, nu accepta nici cea mai mică greşeală. Fără doar şi poate, la tot ceea ce a realizat în lumea filmului a contribuit şi caracterul lui mai dur, spartan. Eu l-am respectat foarte mult, singurul meu regret legat de el este că ar fi putut face ceva mai mult şi pentru mine“, a adăugat Costel Băloiu.
Nici din banii primiți pentru serial nu s-a ales cu mare lucru: „65.000 de lei pentru rol, ceea ce însemna cam o Dacie, atunci, şi 20.000 de lei ca recompensă pentru că am făcut economie de peliculă. Aveam memorie foarte bună şi nu trăgeam multe duble. 85.000 de lei pare o sumă mare, însă banii au venit în mai multe tranşe. I-a luat mama mea. Mi-aduc aminte că eu m-am ales cu un magnetofon, o bicicletă şi cam atât... Banii s-au cheltuit în casă, s-au dus pe tot felul de mărunţişuri. I-am mai cumpărat mamei o haină de astrahan şi un covor. Asta am cheltuit eu”.
Costel Băloiu a înregistrat unele eșecuri și în viața privată. Prima soţie şi fiul lui din prima căsătorie au emigrat demult și trăiesc în Canada. „Mai întâi a plecat soţia mea în 1986, iar în 1991 l-a chemat şi pe Robert. Ne-am reîntâlnit când el avea 22 de ani, în 1999, la „Surprize, Surprize...", la Andreea Marin. Fosta mea cumnată s-a gândit să-l aducă. A stat o lună, însă au fost nişte divergenţe de opinie, nu ne-am înţeles prea bine. Avea o atitudine urâtă. Deschidea frigiderul şi-l închidea cu piciorul, iar eu îi spuneam că am făcut rate pentru frigiderul acela. Îmi spunea tot timpul „la noi, în Canada". I-am zis că „la noi" înseamnă România, că el va fi mereu un outsider în Canada. Nu prea i-a plăcut cuvântul ăsta... A plecat fără să-şi ia la revedere, când nu eram acasă. De-atunci nu ne-am mai văzut. Legătura s-a rupt total, nicio scrisoare, nicio felicitare”...
CU Elena, a doua soție, povestea a fost una de film: „Ne-am cunoscut în taxi. Aveam taxi proprietate personală. Eram în perioada în care mă întorsesem din Italia, unde am stat câteva luni. Eram chemat la Securitate din două în două zile. Am vrut să apelez la Nicolaescu, să facă ceva să nu mă mai chinuie ăia de la Securitate. Mi-a zis că nu se bagă pentru prostiile unui adolescent întârziat, care a greşit de două ori: o dată că a plecat, a doua oară că s-a întors. Am plecat în Italia cu galeria echipei Sportul Studenţesc şi am stat la nişte prieteni. La întoarcere am pierdut avionul, aşa că am decis să rămân. Însă locul meu nu era acolo, m‑am considerat inutil. Apoi am făcut prostia să revin în România şi a urmat ce a urmat. În perioada aceea amărâtă am cunoscut-o pe Elena. A acceptat foarte multe: n-aveam casă, n-aveam bani, chiar nu aveam nimic. Însă aveam o prietenă. Am fost măgărel în perioada aceea... Elena avea două fete. Acum le consider ca fiind şi ale mele. Cea mare e căsătorită şi stă în Italia, iar cea mică e aici, cu noi”...
Dublele de la filmări sunt un capitol încheiat demult: „Toată viața am muncit doar ca șofer. După ce am terminat armata, în 1980, am lucrat ca taximetrist până în 1992. După ce s-a stricat treaba am muncit cu tatăl meu vitreg la magazinul lui. La un moment dat l-am cunoscut pe tatăl patronului unei firme de transport din Ploiești. Aici am lucrat ca șofer de tir până în anul 2005, am colindat Europa în lung și-n lat.
A venit însă acolo un director cu care nu mă înțelegeam, mă înțepa tot timpul: „Ce, băăă, ai impresia că aici ești pe platoul de filmare?!”. Eu am fost tot timpul un tip rebel, pot să spun că eu am „inventat” moda cu blugii tăiați. Când mă urcam în vagonul tirului blugii mă strângeau, se lăsau la spate și uneori rămâneam cu fundul gol. Atunci am hotărât să tai blugii la genunchi. Aveam și o coadă pe care o vopseam… Directorul de care vorbesc era un fost colonel de armată, pentru el chestiile astea erau greu de suportat. Poți să-ți închipui că ne controla și la unghii? (...) Acum /2018/ lucrez ca șofer la Ministerul Educației, la Unitatea de Management. Este adevărat că sunt bani mai puțini, post de bugetar, dar cu colegii mă înțeleg bine și m-am obișnuit. Alerg toată ziua prin oraș, unde este nevoie, cu mașina de serviciu...”.
Fostul mare fotbalist Marcel Pușcaș, în prezent președintele Universității Craiova, a povestit un episod mai puțin știut din copilăria sa. Pușcaș a dezvăluit că a fost figurant în celebra peliculă ”Pistruiatul”, devenind chiar prieten cu Costel Băloiu, puștiul devenit celebru după apariția în film. În vara anului 1973, oraşul de pe Criş, Oradea, a devenit platoul de filmare al popularului serial. „Am participat la o selectie cu peste 1000 de copii, care a avut loc la Casa pionierilor. Recuzita era tinuta chiar la Scoala generala 4, pe care o frecventam. Terminasem clasa a șasea. In urma selectiei am devenit figurant in film, alaturi de alti copii. Ma imprietenisem cu Costel ăaloiu. L-am invitat acasa la mine, la strand, la fotbal (era paralel), la nou-deschisul hotel Dacia (pe locul fostului restaurant Pescarus) etc. Era foarte hazliu! El era cu un an mai mare. Era intr-a opta...a”,
Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
Costel Băloiu, amintirea rolului din „Pistruiatul” și copilul-minune care nu a ajuns niciodată actor
- Detalii
- Răzvan Grădinaru
- Infodemia