Puțină lume mai știe astăzi cine a fost această blondă rafinată, de care s-au îndrăgostit mari scriitori, actori, politicieni, bancheri, un soi de Marilyn Monroe a noastră... Una dintre frumuseţile Bucureştiului interbelic, idolul tinerelor fete, actriţă şi cântăreaţă de muzică uşoară de succes - cu discuri înregistrate la Polydor (1928), His Master`s Voice (1934-1936) Pan Record (1935) si Electrecord (1941) - ), actrița Leny Caler a fost iubită cu patimă de câțiva scriitori interbelici celebri. Pentru Camil Petrescu, Leny Caler a fost întruchiparea perfecţiunii feminine. “Femeia aceasta mi-a dat halucinaţia unei desăvârşiri. Această halucinaţie n-o pot rupe din mine, fără să rup şi fire de carne”. Mihail Sebastian a divinizat-o. “Aveam aseară, plecând de la Leni, sentimentul că, dacă mi-aș lua viața în chiar noaptea aceea, aş face-o împăcat, aproape cu voie-bună… N-am să-i pot explica niciodată cît de mult înseamnă – sau putea să însemne – ea pentru mine. Şi nici eu nu-mi dau seama dacă o iubesc cu un mare amor sau cu ultimele mele rezistenţe de viaţă”. Tudor Muşatescu i-a dedicat toată opera dramatică de după întâlnirea cu ea.

Actriţa Leny (sau Leni) Caler (1904, București - 2 februarie 1992, Berlin) a fost în perioada anilor '30 o celebră actriță și cântăreață de muzică ușoară și una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii mondene bucureștene. După unii, ea este misterioasa „Doamna T" din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu? Unii contemporani ai scriitorului au afirmat că personajul ar fi avut-o ca model, de fapt, pe fermecătoarea Leny Caler, pentru care Camil Petrescu ar fi făcut o pasiune ascunsă. Camil Petrescu spunea despre Leny Caler că „are ceea ce se numește stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici și contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”. Alții, însă, o consideră modelul Emiliei din acelați roman, actrița de care este îndrăgostit cu disperare Ladima: „Leny Caler a fost modelul pentru Emilia, nu Doamna T. La momentul cand a scris Patul lui Procust, Camil Petrescu nu mai avea nicio legatura cu Leny Caler, mai mult, o considera superficiala si vulgara. Nu a avut niciodata o pasiune pentru ea, il confunzi cu Mihail Sebastian. A avut o legatura scurta, in urma careia s-a insiprat pentru a crea personajul Emiliei. In Jurnalul lui Leny Caler, ea insasi recunoaste ca a fost jignita atunci cand a aparut Patul lui Procust deoarece si-a dat seama ca Emilia este o versiune a ei pictata in culori nu foarte avantajoase”... „Nefericitul de Ladima a iubit cu o iubire nepermisă, de om descreierat, pe o femeie fără suflet, actriță, fire netrebnică."

Florica Ichim a încercat să tranșeze, documentat, disputa: „În 1922, Camil Petrescu predă la cursul de artă dramatică al lui Al. Mihalescu. Acolo o vede pe Leny Caler. Aici încep comicăriile, pentru că Leny Caler a scris şi ea o carte de amintiri. Este o încurcătură de date, întrucât ea pretinde că în perioada scrierii «Ultimei nopţi» ar fi fost în relaţii cu Camil, dar ea a fost în 1922, nu în '30. Există un microjurnal, de două-trei pagini, în care Camil îşi manifestă tot felul de suferinţe: că o vede în trăsură cu Scarlat Froda /care i-a devenit soţ/, că una alta. În «Prinţesa bolnavă», care este o nuvelă scrisă în 1924 şi neterminată, înţelegem ceva din ce se întâmplase, iar în «Ultima noapte», Leny se relevă într-un mod care nu o avantajează. Sigur că toate personajele sunt făcute din mai mulţi, dar Leny are o bună cantitate de trăsături transmisă Elei. Toate doamnele interbelice, adică de la '33 încolo şi până în zilele noastre s-au visat doamna T., numai că doamna T. este precis o fantezie totală a lui Camil, pentru că nici una dintre femeile cunoscute de Camil, din tot ce am citit eu ca notaţii ale lui, nu ar merge spre acest personaj".

Elisabeth Bouleanu afirma si ea in Adevarul: "Leny Caler a fost una dintre frumuseţile Bucureştiului interbelic. Actriţă faimoasă şi cântăreaţă de muzică uşoară de succes, Leny le-a sucit minţile unor celebri scriitori precum Camil Petrescu şi Mihail Sebastial. Primului i-a inspirat celebru personaj Doamna T din ”Patul lui Procust”, iar cel de-al doilea a scris ”Jocul de-a vacanţa” special pentru ea". Corina din Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian este, însă, cu siguranță Leny. Mihail Sebastian nota în jurnalul său, în 21 martie 1936: „Pe femeie (personajul Corina) ar trebui s-o joace Leni. Este în realitate Leni, tot ce așteptam de la ea, tot ce putea fi, tot ce în anume sens este”. Tot în jurnal, Mihail Sebastian consemnează emoția pe care o trăia scriind pentru Leny, despre "gândul că va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte spuse de mine”. Actrița l-a provocat pe Mihail Sebastian să-i scrie o piesă. Jocul de-a vacanța, apărută în 1938, a fost creată special pentru ea și a fost pusă în scenă de Sică Alexandrescu, avându-i în distribuție, alături de Leny (Corina), pe George Vraca, Mișu Fotino, C. Hociung, M. Axente, M. Anghelescu, Sandina Stan, Renée Anny şi V. Maximilian.

Deși a iubit-o pătimaș, Mihail Sebastian era conștient de modul în care femeia pe care o diviniza se folosea de farmecul ei pentru a-și atinge scopurile: „Are la Sică /Alexandrescu/ 80.000 lei pe luna - suma pentru care se culca cu el, de altfel dupa sfatul si cu complicitatea lui Froda /soțul ei/. Soare si Musatescu l-au poreclit pe Sica Alexandru-Farado, asta pentru ca in fiecare zi ii aduce o floare cumparata de la magazinul  acesta. (...)A fost cu unul Walter, de la Via.Și cu Izu Branisteanu - si o făcea cu el de cite ori Rampa are nevoie de reclame. A făcut-o și cu Elly Roman, la Viena, in timp ce Froda, discret, se plimba in strada, in fata hotelului. A facut pe vremuri partuze cu Froda si Blank /bancherul/. Pe urma cu Froda si Winder. (...) „in genere, Froda a primit cu docilitate toate povestile ei de amor - iar pe cele rentabile le-a incurajat sau de-a dreptul le-a provocat. A suportat mai greu capriciile fara bani...”.“

Leny Caler a studiat la conservatorul particular de artă dramatică condus de actorul Al. Mihăilescu. După absolvire a fost cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra în trupa teatrului „Regina Maria” (1924), unde a jucat roluri episodice în piese precum "Patria" de Victorien Sardou, "Revizorul" de Nikolai Gogol, "Kean" de Alexandre Dumas, "Comediana" de Paul Armont și Jacques Bousquet, "Aripi frânte" de A. de Herz sau "Frumoasa aventură" de Caillavet și Etienne Rey. Leny Caler a părăsit compania condusă de soții Bulandra pentru un angajament la Teatrul Fantasio creat de Ion Iancovescu. Aici a fost distribuită în "Maimuța care vorbește" de René Fauchois, "Micul Lord" - după romanul scriitoarei F. H. Burnet, "Ofițerul de gardă" de Franz Molnar, "Azais" de R. Verneuil și G. Berr etc.

Leni Caler a colaborat mai apoi cu Teatru Nostru, condus de Sică Alexandrescu, precum și cu companiile soților Bulandra și a Mariei Ventura, unde a avut ca parteneri actori de excepție: Tony Bulandra, George Vraca, Romald Bulfinsky, Gheorghe Storin, Lucia Sturdza Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maximilian, Pop Marţian, Al Critico, Vili Ronea, Nora Piacentini, Marietta Deculescu, Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu-Timică ş.a.

A jucat în rolurile principale din "Sexul slab" de Eduard Bourdet, "Lu" de Franz Molnar, "Mica ciocolatieră" de Paul Gavault, "Amorul veghează" de Robert de Flers și Armand de Caillavet, "Monte Carlo" de Fodor Laszlo, "Mademoiselle" de Jaques Duval, "Cum vă place" de William Shakespeare, "Intimităţi" de Noel Caward sau "Șoarecele de biserică" de Fodor Laszlo, pusă în scenă de Victor Ion Popa şi jucată de peste 180 de ori. Tudor Mușatescu i-a oferit artistei piesa "Visul unei nopți de iarnă", ca suvenir al unei iernilor de altădată și ca pretext pentru un dialog fermecător. Ideală interpretă a Mariei Panait, Leny Caler l-a avut ca partener de scenă pe George Vraca, în rolul scriitorului Alexandru Manea, într-un ansamblu care-i cuprindea pe Vili Ronea, Nelly Stelian, Mișu Fotino, Marcel Anghelescu.

Mulți mari intelectuali interbelici au fost efectiv fascinați de ea. Tudor Arghezi i-a dedicat frumoasei actrițe o "Inscripție", publicată în revista "Bilete de Papagal", în care spunea, printre altele: "Ești o bijuterie, albastră în lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale și cu vopseli imposibile, în sângele dumitale, dacă ai"... Elly Roman a compus melodii de muzică ușoară special adaptate pentru vocea frumoasei actrițe, cântece care au fost înregistrate de casa londoneză de discuri His Master's Voice.

Radu Beligan consemna în articolul "Vibrație și ardență intelectuală", dedicat actriței Leny Caler, publicat de revista “Rampa” în numărul din 10 ianuarie 1985: “Cea mai mare parte a celor ce-au văzut-o pe Leny Caler nu se pot despărți de imaginea unei adolescente pline de elan și de fantezie, de prospețime și de spirit. Ei țin minte perfect numeroase realizări scenice în care actrița trecea prin adevăruri și emoții cu un firesc desăvârșit și o simplitate fără greș. Artificii, trucuri? Nici vorbă. Actrița sugera spontaneitatea descoperită fără efort și căuta sinceritatea destăinuidu-se când candid, când provocator, când vital, când nostalgic. Desigur, ceea ce părea direct și imediat constituia rezultatul unei munci aplicate, migăloase, îndelungi. (...) Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian au remarcat încă de la primele ei afirmări magnetismul acestei personalități artistice, consemnând amestecul de exploziv, de ingenuitate și umor, aliajul de fragilitate și vigoare, arta trecerilor fulgerătoare de la o stare sufletească la alta opusă. Au reliefat fuziunea dintre un instinct artistic infailibil și o luciditate scrutătoare în roluri în care se dezvăluiau o inteligență și o sensibilitate știind să fie când dornice de bucuriile ușuratice, irezistibile și nestatornice ale vieții, când umbrite de întrebări și de cunoaștere, când sclipitoare și amuzante, când îngândurate de semnificații”. 

În perioada 1942-1944, în contextul politic al epocii, a jucat doar pe scena Teatrului Barașeum, unde își găsiseră refugiu actorii fără angajament. Constatarea că publicul românesc a urmat-o și a susținut-o a entuziasmat-o, se consemnează pe blogspot-ul De ieri, de azi. Leny Caler a jucat pe această scenă în "Fata cu părul de aur", piesă scrisă de Nicușor Constantinescu și de Scarlat Froda (soțul actriței). Scarlat Froda (pseudonimul lui Solomon Weitzendorf; 13 februarie 1892 - 4 iulie 1965, Londra) a fost cronicar dramatic, dramaturg, director de publicații interbelice, între care Rampa (1927-1938). A studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie, Bucureşti. A fost și 
director artistic al Teatrului Victoria - Compania Leny Caler-George Vraca (1944-1947), dar și scenaristul filmului „Manasse” (1925).

Una dintre ultimele piese în care a jucat Leny Caler a fost pusă în scenă de Teatrul Victoria, "Pygmalion", i-a oferit artistei ocazia de a relua rolul Elizei Doolittle, iar George Vraca a jucat pentru ultima oară alături de ea în rolul profesorului Higgins. Boala a îndepărtat-o le Leny Caler de scenă, dar a mai jucat în trei spectacole, la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în în "Afaceriștii" de Tudor Șoimaru (1953), în "Trei generații", într-un rol de compoziție, domnișoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius (1956) și în "Nebuna din Chaillot" de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried (1957).

Spre sfârșitul vieții, Leny Caler s-a autoexilat la Berlin. Aici și-a scris și memoriile - Artistul și oglinda - care au fost publicate abia în anul 2002, la zece ani după dispariția artistei.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro