Cleo Stieber (1928, Pitești - 2012, Koln) a fost una dintre primele crainice ale Televiziunii Române. În fapt, ea a deschis pe 21 august 1955 la ora 20.00 prima emisiune experimentală a postului național. Medic de profesie, a renunțat la această carieră pentru a se dedica micului ecran. În 2004 locuia în Germania, la Koln, învăluită în mister și nemaicomunicând cu nimeni din România. Cleo Stieber a fost medic pediatru, școlită la Clinica de Pediatrie a Institutului Clinic Fundeni, mai apoi la Institutul de Ocrotire a Mamei și Copilului. Într-un numar al revistei Pediatria din 1963, figurează ca autor al unei comunicări științifice de specialitate.

Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunii, a început să fie difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”. La ora 20:00 pe ecran a apărut crainica Cleo Stieber, care a spus: „Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program…”. Au fost difuzate jurnalul de actualităţi nr. 31, o prezentare a cărții „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi, apoi, alte filme, potrivit site-ului Sindicatulsnr.ro. Deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică. Emisiile au continuat şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme.  Pe 28 şi 29 decembrie 1955 a fost transmis filmul ”Desfăşurarea”, iar pe 30, 31 decembrie şi 1 ianuarie 1956 au fost transmise documentarele ”376 de zile”, ”La Polul Nord”, ”Maeştrii sportului”, ”Schiorii sovietici”.

Emisiunea putea fi recepţionată pe puţinele televizoare ruseşti „Leningrad”, „Rubin” şi „Temp” existente la acea dată în Bucureşti. Pentru public au fost amenajate săli de vizionare la magazinul „Electrotehnica” din bulevardul Magheru, magazinul „Tehnometal” din Calea Victoriei, cooperativa „Radio Progres” din bulevardul Magheru, Muzeul tehnic din Parcul Carol, la terenurile de tenis din Parcul Naţional, parcul de distracţii din parcul Herăstrău şi la magazinul „Sport-Muzică” din strada Academiei.

Începând cu anul 1953 a fost conceput şi construit primul emiţător de televiziune românesc, pe baza documentaţiei sovietice, în laboratorul de cercetări de telecomunicaţii al Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor. În ianuarie 1955 a fost obţinută prima imagine inteligibilă, iar până în vara aceluiaşi an staţia a fost pusă la punct. Emiţătorul pentru imagini a avut iniţial puterea de 1 kW, dar ulterior aceasta a fost crescută la 2 kW, putând acoperi întreg Bucureştiul şi împrejurimile. Staţia a fost concepută pentru a transmite exclusiv imagini filmate în prealabil pe peliculă.

Până în noiembrie 1955 programele s-au difuzat cu intermitenţă. Din 12 noiembrie, emisiunile au fost difuzate cu regularitate sâmbăta, între orele 19:00 şi 21:00, transmiţându-se câte un documentar şi un film artistic. În decembrie 1955, emisiunile au fost extinse şi în cursul săptămânii, special pentru a putea fi recepţionate la expoziţia „Aspecte ale construcţiei paşnice în URSS”. În 1956 emisiunile experimentale au constat în continuare din filme artistice şi documentare, jurnale de actualităţi și desene animate.

Staţia experimentală de televiziune şi-a încetat emisia o dată cu înfiinţarea postului public. Congresul al II-lea al PMR a decis înfiinţarea unui post public de televiziune până la sfârşitul anului 1956. Postul public de televiziune a fost inaugurat oficial la 31 decembrie 1956 cand a fost inaugurat studioul din Floreasca, strada Moliere nr. 2, ceea ce a constituit actul de naştere a Televiziunii Române. Modelul instituţiei a fost preluat după BBC, spectrul frecvenţelor fiind limitat şi realizându-se un program naţional standardizat. „Prin acest demers instituţia televiziunii primea rolul deosebit de important de a fi în serviciul public şi de a avea obligaţii în ceea ce priveşte educaţia şi informarea cetăţenilor.” Oficial, însă, prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 – 1 ianuarie 1957, din primul sediu al Televiziunii, din Floreasca, strada Molière, nr. 2. Atunci, Cleo Stieber transmitea românilor un mesaj „corect” politic: „Cu prilejul Anului Nou vă urăm toate cele bune. Permiteți-ne să vă oferim în dar un program din cântecele și jocurile noastre românești. Ridicăm paharul în sănătatea voastră! Pentru pacea și fericirea noastră, a tuturor!”. Amenajarea studiourilor nu era gata, încăperile nu erau încă tencuite, ferestrele nu erau montate, dar, cum trebuia respectat planul cincinal care prevedea ca televiziunea să funcționeze în anul 1956, emisia a fost pornită pentru o noapte. După emisiunea inaugurală, programul televiziunii a fost suspendat pentru două luni, pentru ca să se termine amenajarea studioului de crainic și primele instalații. Până prin octombrie 1957 transmisiunile erau sporadice, întreg programul fiind mai degrabă unul experimental...

Anul 1957 aduce pentru televiziunea din România câteva premiere naţionale: primul car de reportaj intră în dotarea TVR, se înfiinţează o staţie pentru recepţia emisiunilor din exteriorul României, sunt efectuate două transmisii în direct a unor evenimente, primul fiind muzical – concertul lui Yves Montand de la Sala Floreasca.

Pe 31 decembrie 1958, Valeriu Lazarov realiza programul de varietăți pentru Revelion. „Dragi prieteni și tovarăși, primiți urările noastre calde pentru anul care începe”, spunea aceeași Cleo Stieber în pragul anului 1959. „Vă dorim ani mulți și fericiți. Sănătate și prosperitate dumneavoastră și tuturor celor care vă sunt apropiați și dragi. Vă urăm ca în acest Nou An să obțineți noi succese în activitatea dumneavoastră creatoare, mari izbânzi în construirea socialismului. Fie ca pacea să însenineze zilele Noului An, fie ca toate dorințele dumneavoastră de bine să se împlinească. La mulți ani!”.

Oamenii priveau fascinați. Televiziunea, abia pătrunsă în casele românilor, aduna laolaltă familiile în sufrageriile celor care aveau norocul să aibă un televizor. Totuși, pe cât de captivant era pentru public să vadă pe micul ecran actori, cântăreți, crainici, pe atât de „înfricoșătoare” era televiziunea pentru unii dintre cei aflați în fața camerelor de luat vederi. „Am în față un teleobiectiv, niște camere de luat vederi… Totul este sumbru, este aproape înspăimântător”, mărturisea Sânziana Pop la debutul său în TVR. „Televiziunea este numai în afară spectactol, înăuntru este muncă și iarăși muncă. Sunt niște operatori în fața mea, niște oameni cu căști pe urechi, parcă ar fi o lansare în Cosmos. (…) Este foarte greu de înfăptuit și sunt foarte emoționată pentru publicul este foarte departe, este dincolo de multe uși, de foarte multe aparate. Și totuși va trebui să încerc să îmi imaginez acest public pe care toată lumea îl dorește, pe care toată lumea în vrea. De care, în primă și în ultimă instanță, depinde soarta noastră”, adăuga ea.

Și totuși, pentru unii dintre cei mai apreciați artiști din România programul pregătit pentru pragul dintre ani era prilej de bucurie, entuziasm și „efervescență creativă”. „Revelionul reprezenta un moment important, un reper important în ceea ce privește aparițiile noastre, ale artiștilor, la televizor”, a povestit Alexandru Arșinel pentru Gândul. „Asta pentru că atunci nu existau atât de multe emisiuni de divertisment ca acum. Revelionul era așteptat în mod special. De aceea, fiecare dintre artiștii cu o anumită cotă populară – actori, vârfuri ai comediei în primul rând – așteptau cu emoție realizarea programului pentru această noapte”.

Pentru cele câteva ore de emisiune se muncea însă luni întregi. Realizatorii și scenariștii Televiziunii Române se reuneau încă din timpul verii pentru discuții: „Pregătirile începeau chiar și din august. Vedeam textierii, realizatorii de emisiuni stând în parcuri, pe căldură, și discutau ore întregi. Și despre ce discutau? Despe Revelion: cum o să se pregătească, ce trebuie să facă”, povestește Rodica Popescu-Bitănescu. După acest moment, începeau filmările. La fel de devreme și cu la fel de multă meticulozitate, adaugă Alexandru Arșinel. „Atunci apăreau Tudor Vornicu, Octavian Sava și alții care începeau să ne contacteze și să scrie diferite materiale. Materiale care erau din timp imprimate. Uneori se începea chiar din octombrie, pentru că după aceea urmau o serie de vizionări – de filtre. Cenzură, până la urmă. Erau verificate toate! Dar cel care se bătea întotdeauna ca multe dintre materiale să treacă era Tudor Vornicu. Avea un cuvânt greu de spus atât în selectarea materialelor, dar și în fața conducerii superioare. Era un om puternic și bine apreciat și respectat; uneori chiar și cei de sus se înclinau în fața lui”, își amintea actorul.

Modelul BBC de prezentare a programelor cu crainice a fost preluat de TVR in 1958. „O prezenta agreabila, o voce blanda care ne poftea sa urmarim programul TVR sau filmele de cinemateca. Aceasta poate fi pe scurt o descriere a crainicei tv. Din pacate - spun unii, din fericire - zic altii, la aceasta forma de prezentare s-a renuntat in 1998, varianta "promo-announcer" fiind considerata mai modernă”, explica Adriana Păduraru într-un articol de pe Jurnalul.ro.

În 1958, crainice erau Mariana Zaharescu și Cleo Stieber. Au urmat marile vedete ale postului: Geta Perlea, Sanda Țăranu, Lia Mărăscu, Delia Budeanu, Cristiana Bota, Geta Ocheanu, Ioana Măgură, Silvia Ciurescu.  În momentul in care Sanda Țăranu a venit in televiziune, nu existau decat doi crainici-prezentatori: Cleo Stieber si Florin Bratescu. Ei prezentau si actualitatile, iar programul lor de lucru era de circa sase-sapte ore pe zi. Dupa Revolutie, a apărut un nou val, reprezentat de Cristina Țopescu, Carmen Movileanu, Mirela Atanasiu-Tănăsescu, Despina Moiceanu, Iuliana Marciuc, Tania Budi, Corina Dănilă.

Pentru selectionarea crainicelor tv, se organizau de obicei concursuri. Principalul criteriu era cel valoric, iar calitatea cea mai cautata o constituia dictia foarte buna, în conexiune cu un chip frumos și prietenos. Mai existau insa si repartitii date de facultati sau recrutari interne. Delia Budeanu a venit in TVR in anul 1970, prin concurs, dupa o perioada de colaborare cu radioul. Ea a castigat lupta cu alte 11 concurente, dintre care 10 erau actrite. Carmen Movileanu a petrecut sapte ani pe un post de crainica a TVR, dupa alti 12 de munca redactionala tot in cadrul televiziunii.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro