...Uneori, viața bate filmul chiar și în cazul unui mare actor! Cum e să te cheme Ion Haiduc și să fii urmașul unui haiduc real?!? Actorul Ion Haiduc (sau Ucu, așa cum îl numesc prietenii), s-a născut pe 3 decembrie 1947 la Oradea și este urmașul unui haiduc adevărat, Novac, din familia mamei. De la tatăl lui, mare iubitor de pictură, muzică și teatru, se pare că a moștenit talentul și înclinația pentru artă. Datorită meseriei părinților, în copilărie s-a mutat des și a călătorit mult. A locuit la Gheorgheni, la Sighetul Marmației, la Salonta și la Timișoara, unde a absolvit liceul pedagogic. A fost căsătorit cu Gina, timp de 21 de ani și au împreună o fiică, Bianca Ioana, de la care a primit două nepoțele superbe. Bianca a cochetat și ea cu actoria și a jucat alături de tatăl său în „Richard al III-lea”. Acum, are o iubită incredibilă, o actriță mai tânără cu 43 de ani ca el! 

Este o fire curioasă, iar în adolescență a fost pasionat de științele naturii, yoga, de esoteric și paranormal. Visa să devină medic, până într-o zi, când a descoperit Școala de Artă de la Timișoara și secția ei de Teatru. A dat examen la IATC și a intrat din prima încercare. În 1969, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, la clasa profesorului George Dem. Loghin.

A început să joace pe scena Teatrului de Nord din Satu Mare, interpretând aici roluri în spectacole precum: ''Nicnic'' (regia Gheorghe Panco, 1970), ''Omul care a văzut moartea'' (regia Mihai Raicu şi Ion Tifor, 1971), ''Duelul'' de Alexandre Dumas (regia Erastia Sever, 1971), ''Ciclopul'' de Euripide (regia Mihai Raicu, 1971), ''Puricele în ureche'' de Georges Feydeau (regia Nicoleta Toia, 1971).

În continuare, a jucat pe scena Teatrului Naţional Timişoara, în piesele: "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht (regia Ioan Taub, 1974),''Câinele grădinarului'' de Lope de Vega (regia Dan Radu Ionescu, 1974), ''Discipolul diavolului'' de George Bernard Shaw (regia Emil Reus, 1975), "Vrăjitorul din Oz" de Lyman Frank Baum (regia Ştefan Iordănescu, 1986), "Răceala" de Marin Sorescu (regia Emil Reus, 1988), "Trei surori" de A.P. Cehov (regia Alexa Visarion, 1988) ş.a.

Începând din 1990, Ion Haiduc joacă pe scena Teatrului Nottara, interpretând roluri în spectacolele "Henric al IV-lea" de Luigi Pirandello (regia Dominic Dembinski, 1990); "Transfer de personalitate" de Dumitru Solomon (regia Mircea Cornişteanu, 1991); "Avarul" de J.B.P. Moliere (regia Mircea Cornişteanu, 1994); "Revizorul" de N.V. Gogol (regia Mircea Cornişteanu, 1995); "Aşteptându-l pe Godot" de Samuel Beckett (regia Dominic Dembinski, 1996); "Căsătoria" de N.V. Gogol (regia Gavriil Pinte, 1998); "Moştenirea lui Cadâr", muzical de Eugen Rotaru (regia Tania Filip, 1999). Tot la Teatrul Nottara, a jucat şi în "Soţul păcălit" de J.B.P. Moliere (regia Mircea Cornişteanu 2000); "Război şi pace" după Lev Tolstoi (regia Petre Bokor, 2003); "Platonov" de A.P. Cehov (regia Vlad Massaci, 2008); "Vacanţă în Guadelupa" de Pierre Sauvil şi Éric Assous (regia Diana Lupescu, 2011); "Mult zgomot pentru nimic" de W. Shakespeare (regia Diana Lupescu 2013); "O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale (regia Alexandru Mâzgăreanu, 2013); "Poker Face" de Petr Kolečko (regia Adela Biţică, 2014); ''Fazanul'' de Georges Feydeau (regia Alexandru Mâzgăreanu, 2015); ''Despre olteni, cu dragoste'', după Marin Sorescu (regia Constantin Fugaşin, 2017); ''Cum vă place'' de William Shakespeare (regia Alexandru Mâzgăreanu, 2018).

Dintre spectacolele mai recente în care a jucat pe scena Teatrul Nottara sunt de amintit: ''Repetiţia vieţii mele'' de Claudiu Sfirschi-Laudat (regia Alexandru Jitea, 2019), ''Figaro'', după Beaumarchais (regia Mihai Lungeanu, 2019), ''Mentorul'' de Daniel Kehlman (regia Cristian Nicolaie, 2019), ''La doi paşi de Mullingar'' de John Patrick Shanley (regia Cristi Juncu, 2019), ''Nunta'', după A.P. Cehov (regia Alexandru Grecu, 2020).

Actorul Ion Haiduc a jucat, de asemenea, în zeci de filme, precum: "Cale liberă" (regia Nicu Stan, 1986), "Pădureanca" (regia Nicolae Mărgineanu, 1986), "Rochia albă de dantelă" (regia Dan Piţa, 1988), "Vânătoarea de lilieci" (1990), "Divorţ din dragoste" (regia Andrei Blaier, 1991), "Priveşte înainte cu mânie" (regia Nicolae Mărgineanu, 1992), "Amen" (regia Costa Gavras, 2002), "Dulcea saună a morţii" (regia Andrei Blaier, 2003), "15" (regia Sergiu Nicolaescu, 2005), "Clopotul" (regia Sabin Dorohoi, 2009), ''Cel ales'' (regia Cristian Comeagă, 2015), ''Vizitatorul'' (regia Jamil Hendi, 2016), ''Apostolul Bologa'', după Liviu Rebreanu (regia Dominic Dembinski, 2018) etc.

I-au fost acordate premii naţionale de interpretare din partea Asociaţiei Oamenilor de Teatru şi de Muzică (ATM) pentru Cel mai bun actor, pentru rolurile Arturo Ui din "Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită" de B. Brecht (1983) şi Dobromir din "Dalbul pribeag" de D.R. Popescu (1987), ambele montate la Teatrul Naţional din Timişoara.

Ion Haiduc este un om credincios, iar Dumnezeu i-a dăruit talent, noroc și har. „Realizările lui, deși par uneori inexplicabile, provin din credința sa din ajutorul unei puteri superioare, din capacitatea sa de automotivare, care-l inspiră și acționează asupra lui ca un ghid. Ion Haiduc își urmărește cu tenacitate viziunile, are un fel ingenios de a-și pune în aplicare planurile, inteligență creatoare și este total dedicat pasiunilor sale, familia și meseria.” Dotat cu o putere de concentrare fantastică, Ion Haiduc trece cu ușurință de la rolurile clasice, de pe scena Teatrului Notarra, la rolurile de pe platoul de filmare, dinamice, moderne, complet diferite. În calitate de professor, „a dăruit cu generozitate bucăți de suflet elevilor săi”.

Înainte de 1989, Ion Haiduc a jucat teatru, a interpretat personaje din filme istorice și din scenarii bazate pe romane și nuvele clasice. După 1990, îl regăsim pe actorul Ion Haiduc în cele mai diverse ipostaze, care atestă alte valențe ale talentului său, un potențial și o energie uimitoare. În ultimii 20 de ani, a jucat în peste 30 de pelicule. Este un actor prolific, a turnat cel puțin 2-3 filme pe an și a interpretat, în același timp și roluri pe scena Teatrului Notarra.

Dacă ar fi să dau sfaturi pentru tânăra generaţie... În primul rând le spun să se uite la această emisiune, pentru că vor afla multe lucruri de bază. Le spun să aibă respect şi să îşi umple bagajul de cunoştinţe cu cât mai multe informaţii şi lecturi. Îmi aduc aminte că Dem Rădulescu, care mi-a fost profesor, spunea că fără lecturi vom fi goi, albi. Învăţătura ne mobilează pe dinăuntru, ceea ce vede şi spectatorul. Dacă creieraşul nostru se umple cu literatură de valoare, cu poezie, se vede. Pe scenă aducem ceea ce suntem şi dacă nu prea suntem... nu putem bucura spectatorii”, a spus Ion Haiduc la o emisiune pe postul național de televiziune.

Şi pentru că TVR este ca o a doua casă pentru Ion Haiduc, actorul spune că are şi un moment special care îl leagă de această televiziune. 
„Totul s-a petrecut la filmările pentru un program de Revelion. Jucam un fel de Nea Mărin al zilelor noastre, iar de la recuzită mi-au adus să port chiar pălăria lui Amza Pellea din monologurile sale. Am fost foarte emoţionat. Mă temeam că eu, ardelean fiind, voi avea dificultăţi să vorbesc ca un oltean. Este foarte greu să mergi pe urma lui Amza Pellea. Riscul este ori să încerci să-l imiţi şi atunci eşti o imitaţie, ori să nu realizezi mare lucru, pentru că drumul este deja bătătorit de el”.

Actorul Ion Haiduc și tânăra Alexandra Aga (pseudonimul de scenă pentru Alexandra Agavriloaiei), în vârstă de 33 de ani, trăiesc o frumoasă poveste de dragoste, în ciuda diferenței de vârste între cei doi. Îi despart 42 de ani (actorul e mai vârstnic cu 9 ani ca tatăl ei!), însă acest lucru nu a contat și o confirmă chiar celebrul artistr. „Întâlnirea noastră este, poate, una din poveştile frumoase care le ştiu eu. Are o notă foarte serioasă, în ciuda diferenţei dintre noi doi. Alexandra era studentă în anul II, abia îl începuse şi era la Mircea Rusu studentă, la UNATC. A vrut să vadă o repetiţie la Teatrul Naţional. S-a dus la Stănciulescu, la regizor, dar actriţa principală a zis că nu dă drumul la nici un fel de student, că la repetiţii actorul e cam în fundul gol. Ceea ce e adevărat. Lumea îşi face o altă impresie. Alexandra a fost desumflată rău. Şi mi-a scris pe Facebook dacă poate să vină la o repetiţie. Eu i-am răspuns că o accept, i-am dat numărul de telefon”, spune Ion Haiduc, conform Click.ro. Cei doi au trecut repede de la relația de mentor-ucenică la o poveste incredibilă de iubire. Sunt 12 ani de când formează un cuplu. Joacă amândoi la Teatrul Nottara din București.

Alexandra Aga, care a fost concurentă la emisiunea ”Bravo, ai stil!” de la Kanal D, a dezvăluit cum arată bărbatul ideal pentru ea. Tânăra a făcut o descriere lungă, detaliată. Iată:

”Vreau un bărbat care să nu îmi aducă un cadou de ziua mea, ci să îmi facă o brățară dintr-o frunză, care să îmi rupă o floare în locul unui buchet de 8 martie, un bărbat care să îmi mângâie fața, care să mă gâdile, să mă ciupească, să îmi pună piedică pe stradă, să mă împingă, să mă fugărească.

Vreau un bărbat care să meargă cu mine în parc să joace șotron sau să mă țină de mână plimbându-mă pe gard, să îmi ciufulească părul proaspăt aranjat, să mă muște, să nu fugă repede la mașină dacă începe să plouă ca să nu îi strice părul sau că îi udă ceasul cel scump și hainele de la nu știu ce firmă.

Vreau un bărbat care să se uite în ochii mei fără să îmi spună nimic și să văd și să înțeleg ce dorește, care să mă țină în brațe, al cărui zâmbet să mă lase fără răsuflare. Un bărbat care să aibă inițiativă și să mă ghideze când am nevoie.

Vreau un bărbat care să nu mă judece după aparențe sau pentru trecut, să mă oprească în mijlocul drumului doar ca să mă sărute, să cânte și să mă invite la dans oricât de lemnuroasă aș fi, să îmi dea telefon când sunt lângă el pentru a-mi spune că îi este dor de mine.

Vreau un bărbat copilăros, alintat și pupăcios care să vrea să pornim mașina și să mergem fără să știm unde anume, să luăm troleul, tramvaiul să nu știm unde ajungem, să nu îi fie frică să se rătăcească.

Vreau un bărbat care să își dorească să mă cunoască, oricât de dificilă, complicată și dură aș părea, care, atunci când mergem la film, să mă sărute cum se stinge lumina și să mă protejeze dacă mă sperii la un film horror.

Vreau un bărbat care să îmi deschidă ușa de la mașină, care să mă aștepte cu un pahar de vin și care să îmi pregătească o cadă cu apă fierbinte. Vreau un bărbat care atunci când vede o frunză căzând să se gândească la mine, care să mă inspire și recucerească în fiecare zi, un bărbat căruia îi place vântul și mirosul diferit al zilelor, care înțelege sensul cuvintelor mele și care mă mobilizează. Vreau un bărbat care mă așteaptă cu mâncarea arsă sau care o uită în cuptor vorbind cu mine.

Vreau un bărbat pe care să îl țin în brațe noaptea și pe care să îl observ cum doarme și să îl trezesc mângâindu-i fața, un bărbat care să îmi spună unde greșesc și să mă ajute să repar ce am greșit, un bărbat care să mă curteze și să nu îmi spună te iubesc în prima lună doar ca să ajungă cu mine în așternut. Să știe cum să mă ia, să mă facă să mă îndrăgostesc iremediabil de el, să mă dăruiesc lui pentru toată viața. Un bărbat să mă facă să râd când sunt supărată, care știe că mă supăr din orice, dar să mă accepte așa cum sunt și să mă împace.

Vreau un bărbat pentru care să îmi doresc să gătesc chiar dacă el gătește mai bine ca mine, să nu îmi spună că sunt frumoasă, ci să îmi accepte defectele, să își calce singur cămășile, dacă eu am uitat și să nu mă certe. Să îi duc mașina la spălătorie și să îi fac ceai dacă este răcit, să îl veghez toată noaptea când tușește. Un bărbat care să îmi facă programare la salon și să nu se supere dacă întârzii, să mă ia cu taxiul și să mă ducă unde vrea el. Vreau un bărbat pe care să fiu geloasă atât cât să simtă, care să iasă cu prietenii lui la un pahar de vorbă, cu un whisky și un trabuc și să mă sune să vin să îl iau acasă.

Vreau un bărbat care să se simtă liber lângă mine, care să vină la mine când plouă, ca să mă apere de tunete și fulgere, care să mă înțeleagă când nu vreau să ies afară din casă. Vreau un bărbat care să mi se așeze în brațe atunci când îi este greu și la pieptul meu să-și găsească alinare. Vreau un bărbat care să mă plimbe cu bicicleta, căruia să nu îi fie rușine să iasă cu familia lui și să-mi iubească părinții.

Vreau un bărbat galant, romantic, ingenios, tandru, care să iubească animale, cu care să merg la mare și să facem scufundări, să mă țină în brațe sub apă, să sărim cu parașuta și să ne cățărăm pe munte. Vreau un bărbat care să îmi facă duș când vin seara obosită și să mă șteargă cu prosopul. Vreau un bărbat care să mă ducă în pat dacă am adormit pe canapea.

Vreau un bărbat care să poată renunța la o seară de fotbal pentru mine, care să nu se uite după altele în timp ce mă ține de mână, care să se bucure cu mine de reușitele mele. Vreau un bărbat care să se integreze în cercul meu de prieteni, cu care să merg împreună la cumpărături, să îmi lase bilețele dimineața și să mă surprindă, un bărbat al meu”, a scris ea.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro