A scris istorie la Buftea în calitate de cascador și de actor („Buză de Iepure” din filmele cu haiduci!), a impresionat prin modul în care a sfidat, nu o dată, pericolul în timp ce își executa numerele, dar a și fost contestat pentru colaborarea cu o anumită instituție, unde își turna colegii.  Dar, orice s-ar zice,Szabolcs Imre Cseh, cunoscut și ca Szabi „Sobi” Cseh, (11 decembrie 1942, Miercurea Ciuc – 1 august 2014, București) a fost o vedetă incontestabilă cinematografiei române...

Szabolcs Cseh s-a născut într-o familie de secui. „ Tata era director de banca si, fiindca ministrul de finante de atunci il placea foarte tare, ne tot mutam prin diverse orase, ca sa refaca situatia financiara a bancilor. Ultima destinatie a fost Brasovul, acolo am stat si cel mai mult. A ramas orasul copilariei mele si m-a marcat foarte puternic, a satisfacut o anumita parte romantica din mine, o nevoie de aventura. Aveam muntele aproape, exploram toate bastioanele si zidurile vechi. Seara, fugeam la Biserica Neagra, sa-l ajut pe un sas batran, cu un picior de lemn, sa traga clopotele. Urcam jumatate de ora pana in turn, ieseam pe una din arcade si mergeam pe acoperis pana la cruce, ca sa stau pe ea in maini. Colegii de banca ai lui tata erau disperati: "Dom' director, iar e ala mic pe biserica!". Eram un copil fara stare. Tata ma batea in fiecare seara, cand venea de la banca, iar mama in fiecare dimineata, fiindca nu invatam nimic. Alfabetul l-am invatat in clasa a treia, iar tabla inmultirii niciodata. Nu aveam timp de asa ceva. Imi facusem o gradina zoologica in spatele bancii, intr-o bucata de padure incercuita cu gard de comunisti si considerata rezerva strategica. Strangeam acolo toate animalele ranite, aveam 40 de porumbei, pui de vulpe, un vultur, o broasca testoasa, un pui de urs, nu mai vorbim de cati iepuri, caini si cate pisici. Eram ocupat si nu ma ajuta nimeni sa le fac rost de mancare. Bastioanele trebuiau si ele aparate. Viata grea! Hahaha! Cand sa mai si inveti?”, povestea amuzat în 2009 într-un interviu cu Dia Radu pentru Formula As.

După absolvirea studiilor secundare la Liceul „Andrei Șaguna” și la liceul Unirea din Brașov, a urmat cursurile Institutului de Educație Fizică și Sport din București, pe care le-a finalizat în anul 1966. Încă din timpul facultății a lucrat ca zburător la trapez la Circul de Stat din București în trupa Ganea. „A venit vremea sa dau la facultate si am ales sa dau la Educatie Fizica. Faceam gimnastica sportiva din clasa a treia, stiam volei, eram bun la inot, probele le-am luat cu 9.45. Dar deja prin anul trei am inceput sa am probleme, fiindca eram prea inalt. Desi eram foarte bun, foarte capabil, nu ma mai incadram fizic la atletism, la bara elastica ajungeam deja jos. Atunci au venit la institut sa caute oameni pentru Circ, pentru trupa Ganea. Le fugisera un zburator si-un prinzator de la trapez in Austria. Am inceput in paralel sa lucrez la circ. Intr-o luna jumate, am facut mai mult decat facusera ceilalti in zece ani: faceam niste numere extraordinare, cu suruburi, si zburam, si prindeam. (...) Numai circar sa nu fii! Viata grea si urata. Nu mi-a placut. Oamenii erau nefericiti, sa-i fi vazut cum mancau din conserve prin cabina si nu visau decat sa dea spaga marelui Iosefini, sa-i mai scoata prin Occident, sa mai castige un banut. Era o secta inchisa circul, numai oameni cu doua clase, care se casatoreau intre ei. Pe mine, batranii voiau sa ma casatoreasca cu una Aurica. Daca o luam, imi promisesera si masina. Dar, acum sa-mi fie iertat, la circ nu erau decat doua categorii de femei, promiscue si fete mari. Aurica, dupa ce ca era fata mare, mai era si cu multi ani mai in varsta ca mine. Am simtit ca ma sufoc daca mai raman, eu voiam sa cunosc lumea. Norocul meu este ca, in ultimul an de facultate, au venit sa caute cascadori pentru filmul "Dacii", si la facultatea de sport, si la circ. Pe mine m-au gasit in ambele parti. (...)Cascadoria a fost viata mea. M-am simtit foarte bine in film, desi nu m-am imbogatit din asta. Din contra, la filmul "Dacii" am facut o foame extraordinara. Eu habar nu aveam ca banii o sa intre de abia dupa luni de zile. Ne era asa de foame, ca mancam corcoduse cu lapte batut. Dar era exact ce mi se potrivea ca fire. Facultatea de educatie fizica ma ajuta foarte tare sa-mi elaborez tehnicile de miscare. Devenisem atat de bun, ca la Buftea, unde ma angajasera, s-a inventat pentru mine postul de consilier de lupte.”

Aflat în anul trei de facultate, a colaborat în calitate de cascador în filmul „Dacii”, regizat de Sergiu Nicolaescu, apoi în anul următor în filmele „Împușcături pe portativ” (regizat de Cezar Grigoriu), „Tom Sawyer și Huckleberry Finn” (producție franceză) și „Serbările galante” (în regia lui René Clair). „La începutul carierei mă antrenam la circul din București ca să-mi îmbunătățesc exercițiile la trapez. Dar tatăl meu, care era directorul singurei bănci din Brașov, nu voia să se știe ca eu sunt un circar, așa că ziua mă duceam la cursuri și noaptea mă antrenam să devin cel mai bun zburător din Europa”, povestea Szabi Cseh.

În anii 1967-1980, fiind primul metodist (maistru de lupte) angajat pe un astfel de post în România, în cadrul Studioului Cinematografic "București" și apoi în Centrala RomâniaFilm – Centrul de Producție Cinematografică, a colaborat la toate filmele românești ce conțineau secvențe de acțiune-lupte și a executat multiple cascade dificile și spectaculoase, unele fiind unicate pe plan mondial. Tot din 1967 Cseh a alcătuit prima echipă de cascadori profesioniști din România, a cărei continuitate a asigurat-o, prin coordonare și instruire, până în 1987. Astfel, Szabi Cseh a contribuit substanțial la crearea unui domeniu practic inexistent în România până atunci și la „perioada de aur” a filmului românesc de acțiune în context mondial. În 1975 a devenit coordonator al școlii de cascadori din Germania, unde a colaborat cu Peter Fogel, regizor de acțiune și cascador la 11 filme produse de studiourile DEFA din Berlinul de Est și Tele München (până în anul 1986).

Recunoașterea internațională pentru contribuțiile artistice ale lui Szabi Cseh a fost una impresionantă
1973 - Festival Paris - cea mai bună mișcare scenică străină - piesa “Viziuni flamande”
1974 - Festival Berlin - cele mai valoroase lupte, filmul “Tekumsekh”
1974 – Festival Viena – locul I, piesa “Stan Pățitul”
1985 - Festivalul de film “Sommerfilmtage” ("Zilele de vară ale filmului") de la Berlin - cel mai bun regizor de acțiune; în același an, desemnat cel mai bun cascador din Europa conform sondajului realizat de revista vest-germană “Bunte Illustrierte”.

În România, a obținut numeroase alte distincții:
1984 - revista “Săptămâna culturală a capitalei”, premiul pentru cel mai spectaculos actor și personaj, Buză de iepure din serialul "Mărgelatu"
1986 - revista “Săptămâna”, premiul pentru întreaga activitate
1994 - revista “România Mare”, premiu pentru contribuție la dezvoltarea cinematografiei române
1996 - revista “România Mare”, premiu pentru întreaga activitate
2000 – UARF, diploma și medalia de argint, 400 de ani de la Unire și 30 de ani de la producția filmului “Mihai Viteazul”
2002 - Ministerul Educației și Cercetării, diploma și medalia de onoare cu prilejul aniversării a 80 de ani de activitate a ANEFS, pentru contribuția adusă la dezvoltarea învățământului, educației fizice și sportului în România
2002 - UARF, placheta de aur pentru întreaga activitate de regizor de lupte
2006 - UARF, medalia aniversară - 40 de ani de la realizarea filmului istoric Dacii
2014 - decorat post-mortem cu 'Steaua României' de președintele Traian Băsescu

De la debutul său Szabi Cseh a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc.), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film. Din 1974 a colaborat la realizarea a 38 de filme artistice străine ca regizor al secvențelor de acțiune sau cascador. A realizat peste 70 de spectacole cu specific de cascadorie–divertisment în țară și străinătate.

La 8 ianuarie 1990 Szabi Cseh a înființat prima Asociație a Cascadorilor Profesioniști din România, pe care a condus-o mai mulți ani. După 1990, a avut apariții rare în filme, acuzând corupția și onorariile prea modeste plătite cascadorilor. „Producătorii au început să angajeze doar cascadori care nu denunțau mita. Tot felul de directorași cereau 500 de euro să plătească unui cascador o zi de muncă și apoi angajau niște copii care făceau două tumbe și cărora le dădeau 100 de euro, restul de bani intrând în buzunarele lor. Am refuzat să accept corupția, așa că nu m-au mai lăsat să lucrez.” „Ultimul film l-am facut in '87, si apoi n-am mai facut, ca m-am scarbit, ca n-am castigat niciodata nimic, toti profitau de pe urma mea. Nu-s pretentios, sunt extrem de modest si lucram de placere, dar imi cunosc, totusi, valoarea. Eu imi riscam viata ca sa devina ei vedete, si ei isi bateau joc. In '92, am mai incercat sa fac un film, in regim particular, dar am fost atat de sabotat, de n-am putut sa fac decat 5 episoade. Cert e ca n-am castigat nici un ban, a trebuit sa vand apartamentul de la Unirii si sa-mi platesc ultimii actori. Si asta mi-a pus capac....”În anii 1999–2002 a colaborat la realizarea secvențelor de acțiune în peste zece filme artistice străine realizate în țară, inclusiv „Amen”. (în regia lui Costa Gavras).

Szabolcs Cseh a elaborat studii științifice și cursuri universitare teoretice și practice, despre mișcarea scenică a actorului și componentele sale psiho-motrice, lupte scenice, realizarea secvențelor de acțiune etc. Din 1980, inițial în calitate de lector universitar și, ulterior, de conferențiar universitar, a predăatneîntrerupt astfel de cursuri interdisciplinare la UNATC „I. L. Caragiale" din București, secțiile actorie, imagine de film și TV, regie de film, regie de teatru. A contribuit la formarea a zeci de generații de actori, regizori de teatru, de film și operatori de film și de televiziune. A avut colaborări didactice și la Universitatea de Muzică "Ciprian Porumbescu", secția regie de operă. Din anul 2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh a derulat programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delincvenței juvenile, iar Ddn 2008, derulează programul-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever. Ambele programe erau bazate pe metodologii originale create de el, cu rezultate impresionante.

Szabolcs Cseh este autorul a numeroase invenții care au dus la dezvoltarea tehnicii și metodologiilor din domeniul cascadoriei, nu doar în România, ci la nivel internațional. Exemple: trambulina elastică, utilizată prima oară în redarea efectului de zbor al personajului în urma unei explozii (1967); trăgătoarea, folosită pentru prima oară în lume, în căderile cu calul, făcându-le mai spectaculoase și mai sigure atât pentru cascador, cât și pentru cal (1970); țarcul pentru aglomerarea cailor în filmarea secvențelor de luptă călare, covorul mișcător pentru căderile simultane ale cailor (1970); bătuta, dispozitiv de aruncare a oamenilor, cailor etc. din poziții statice (1972); utilizarea cablurilor, pentru prima oară în România, în redarea cât mai spectaculoasă a efectelor de împușcături, explozii, lovituri (1974);.

Printre casacadoriile executate de Szabi Cseh se numără unele deosebit de spectaculoase, mai ales pentru epoca în care au fost realizate, și nerepetate de altcineva până în prezent. Ăn anul 1966, în filmul “Dacii”, a promovat pentru prima dată în România căzăturile de la înălțime și căzăturile cu calul. În anul 1971, în filmul “Mihai Viteazul”, depășește recordul mondial executând o cădere de la 13 m fără protecție la aterizare. În 1976, execută o cădere de la 37 metri cu spatele în jos, la furnalul de la Copșa Mică. În 1984, realizează o săritură de 80 metri cu mașina în Marea Nordului. În anul 1985, face o săritură cu un microbuz deasupra unui lac, scufundat la 20 m, la Magdeburg. În timpul zborului, a declanșat explozia microbuzului încărcat cu trotil.

Printre cascadele cele mai cunoscute se numără o serie de cascade-unicat aparținând personajului Buză de Iepure din filmele cu Mărgelatu (1980-1986). Câteva din acestea sunt considerate premiere sau recorduri mondiale: săritură cu calul prin geam, cădere cu calul din cabrare, prin rostogolirea pe spate a calului și călărețului, pe versant muntos pe o înălțime de 70 m. În anul 1985 revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

Szobi Cseh s-a casatorit prima oară cu actriţa Ioana Bulcă: „Am cunoscut-o la filmarile pentru "Mihai Viteazu", era foarte in voga atunci. Se lansase cu "Moara cu noroc". In film, ea o juca pe Doamna Stanca. Eu eram un provincial nepriceput cu femeile. M-am dus pentru 60 de minute la ea, si a durat sase ani ca sa scap. Din sase ani cat am fost casatoriti, am stat doar vreo trei impreuna, fiindca fugeam incontinuu, era egocentrista, geloasa, nu puteam sa fac nimic. Intr-o zi, cand treceam pe langa liceul "Dante Alighieri", am vazut-o pe actuala sotie, care mi s-a parut cea mai frumoasa de pe pamant. Nu mai vazusem asa o frumusete, credeam ca nici nu exista. Am mai venit si a doua zi, iar a treia zi, deja am furat-o. Eram mai mare ca ea cu vreo 13 ani si inca insurat, nu stiu cum de mi-au dat-o parintii ei. Pana la urma, dupa vreo doi ani am reusit sa divortez, si a doua zi m-am casatorit cu ea. Mi-a facut si doi baieti foarte frumosi. A fost o iubire foarte mare intre noi, o pasiune nebuna, desi eu i-am cam distrus nervii si viata. Plecam des in strainatate, eram prea orgolios, nu ascultam de nimeni si ea n-avea ce sa-mi faca. Era ingrozitor sa stai acasa cu doi copii, fara sa stii daca ti se mai intoarce sau nu barbatul”.

„Singura femeie pe care am iubit-o este nevastă mea de acum. Am întâlnit-o la un liceu. Eram de patru ani cu Ioana. Am furat-o de acasă și ne-am mutat împreună într-o garsonieră, care avea doar linoleum pe jos. Am luat o ladă de la aprozar, care era noptieră, și o plapumă. Părinții ei erau speriați. Toată lumea știa că eram căsătorit. Dar ne iubeam. Când a terminat liceul, era însărcinată în șase luni. Am reușit să divorțez și a două zi m-am însurat. Suntem împreună din 1975", spunea într-un interviu cascadorul.

A fost căsătorit mult timp cu Simona, împreună cu care a avut doi fii, Arpad si Alex. Putini cunosc insa detaliile incredibile ale povestii lor de amor de aproape 40 de ani. Szobi si Simona s-au cunoscut pe vremea in care el era deja un nume cunoscut in cinematografie, iar ea – inca eleva de liceu, la “Dante Alighieri”, in Capitala. A fost dragoste la prima vedere, asa ca n-a mai contat ca el era insurat, iar ea avea cu 14 ani mai putini ca el. Cateva luni mai tarziu, in 1975, Szobi a divortat, iar pe Simona, practic, a “furat-o” de la parinti, de acasa, dupa cum povestea cascadorul de curand. Au locuit la inceput intr-o garsoniera nemobilata, insa cu timpul si-au aranjat un camin primitor, iar in viata lor si-au facut aparitia Alex si Arpad, cei doi baieti ai cuplului. Tatal si cei doi fii au colaborat in telenovela “„ubire ca in filme”, unde Szobi a facut mai multe cascadorii, iar Alex (producator executiv) si Arpad (asistent) au facut parte din echipa.

CNSAS a stabilit că Szabolcs Cseh a colaborat cu Securitatea ca poliție politică. Cseh a declarat după anunțarea deciziei că nu a fost abordat de Securitate, ci s-a pus singur în slujba ei, ducându-se de bună voie pentru a „face ordine în studiouri și a stopa corupția existentă în cinematografie”. „Nu ei m-au racolat, eu m-am dus la securist, să facem ordine în studiouri...”

Așa cum menționează ziarul Gândul: „Sergiu Nicolaescu spune că și-a văzut dosarul de Securitate și că, printre cele 20 de nume întâlnite acolo, l-a găsit și pe cel al lui Szoby Cseh. Nicolaescu susține că, „în mod cert”, fostul cascador l-a turnat. „Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Niciodată Szoby Cseh n-a fost un om deștept. Mai degrabă un prostănac”.  Iar Constantin Rogin a relatat că „starostele” cascadorilor l-a pârât că îmgropase aur și dolari în grădina din fața blocului...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro