Actrița Irina Gărdescu (născută pe 26 februarie 1947, la București) este fiica actorului Nicolae Gărdescu și a debutat în film, când era elevă de liceu, cu rolul principal din „La patru pași de infinit” (1964), peliculă regizată de Francisc Munteanu, impresionând prin dezinvoltura și naturalețea sa. A renunțat apoi să mai termine liceul, alegând să urmeze cariera de actriță de film. După ce i-a dat replica lui Amza Pellea în „Mihai Viteazul” și a fost o vreme iubita lui Ion Dichiseanu, brusc a dispărut de pe marile ecrane, bulversând publicul care o  îndrăgise nu doar pentru frumusețea și prospețimea sa... Ce s-a întâmplat, de fapt?

După 1975, părinții fiind divorțați, împreună cu mama și sora sa, a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii. Actualmente, locuiește și activează în Franța, având propria sa afacere. A fost invitată specială a Festivalului internațional de film Transilvania, unde a participat la prezentarea specială a filmului său de debut, „La patru pași de infinit”, în fața publicului clujean. În interviuri a menționat că, deși nu urmărește să se întoarcă în cinematografie, nu exclude posibilitatea dacă i se oferă „un rol interesant”. Dar, pe de altă parte, „realitatea e că am văzut foarte puţine filme româneşti. Din păcate multe dintre ele prezentau o lume mizeră, cu înjurături, cu toată pleava societăţii. Toată lumea îşi închipuie că suntem o ţară de femei cu broboade-n cap şi de bărbaţi care le terorizează şi umblă îmbrăcaţi cu maieuri albe pe sub cămaşă, care înjură tot timpul şi scuipă pe jos”.

Irina Gărdescu este fiica lui Nicolae Gărdescu, actor cunoscut la rândul său. Încă de la filmul de debut, tânăra actriță s-a remarcat prin dezinvoltura cu care îșinterpreta partitura, atrăgând, de asemenea, atenția datorită aspectului său fizic plăcut. De altfel, Ion Dichiseanu declara, într-un interviu, că una din marile sale iubiri a fost actrita Irina Gărdescu. „Eram la o şedinţă foto. A fost ceva foarte spontan, aşa cum se întâmplă când e chimie…”. Povestea lor de iubire a durat doi ani, Irina fiind prima lui mare iubire: „Da, el aşa pretindea, dar n-am crezut! (râde) L-am revăzut de curând: a fost o mare, mare surpriză. Nici nu mai ştiam dacă ne recunoaştem! L-am găsit neschimbat. El era foarte tandru, foarte plăcut, un actor de mare talent, un actor complet”.

A debutat la 14 ani, iar câțiva ani a fost de neoprit, fiind aleasă să interpreteze roluri cheie în „Ultima noapte a copilăriei” sau „Gaudeamus Igitur”. Totuși, marele succes l-a cunoscut odată cu „Mihai Viteazul”, unde a fost partenera lui Amza Pellea, „Cantemir” și „Castelul Condamnaților”, personajele dramatice părând să i se potrivească „mănușă”, după cum aveau să remarce, de altfel, inclusiv criticii de film ai epocii. Alte filme în care a jucat actrița: „Cerul începe la etajul III” (1967) – Ana; „Pokolrév” (1969); contesa Rossana Viventini; „Puterea și adevărul” (1972); „Adio, dragă Nela” (1972); „Trei scrisori secrete (1974); „Muschetarul român” (1975) – Anca. „
Sergiu Nicolaescu era un workoholic, lucra foarte mult, era cel mai amplu film al său, cel mai greu. Pe Amza Pellea îl ştiam de mai multă vreme, că era prieten cu tata, mergeam cu ei în turnee. Îmi amintesc că la un moment dat venea la noi în vizită şi ne dădea, mie şi surorii mele, ţigări pe ascuns. Amza era o persoană plăcută şi generoasă, atât ca om cât şi ca artist.”
„Totul a început într-o seară, când eram împreună cu un grup de prieteni, printre care şi Harry, fiul dramaturgului Aurel Baranga, şi a venit regizorul Francisc Munteanu, care m-a văzut, m-a remarcat şi m-a întrebat dacă nu vreau să joc într-un film de-ale lui. Am fost, am dat probă şi aşa am ajuns în „La patru paşi de infinit”. Dar când a aflat Francisc că sunt fata lui Gărdescu mi-a zis „Vai, dacă ştiam, nu te luam, mi-e aşa de antipatic!”. Fireşte, în glumă… Dar era foarte surprins, nu se aştepta.”, a spus actrița, într-un interviu.

„Familia mea era separată, părinţii divorţaseră, iar mama se stabilise în Statele Unite. În vremurile alea de tristă teroare am ales să plecăm la ea, eu şi sora mea. Tata a rămas aici, în România. Am ajuns la New York, după ce mama a făcut numeroase intervenţii să putem pleca. Am făcut cursurile unui faimos institut de modă, pentru că nu mă aşteptam să ajung la Hollywood.

Filmam la „Muschetarul român” cu Vitanidis, cu care dăcisem și „Gaudeamus igitur”, când am aflat că o să plec. Şi a venit regizoul disperat la mine, cu o falcă-n cer şi una în pământ, că a auzit el că urmează să plec a doua zi şi rămâne cu filmul neterminat. Şi i-am explicat că sunt o persoană responsabilă şi că o să îmi duc munca până la capăt. Dar mi-a fost greu să plec din ţară. Am lăsat o mulţime de prieteni, l-am lăsat pe tata, care la scurtă vreme s-a prăpădit”, a declarat ea pentru Adevarul.ro.

Ulterior, Irina s-a mutat la Paris. „M-am adaptat destul de greu la început în SUA, era foarte obositor. Era frustrant, pentru că înainte de plecare am luat cursuri intensive de engleză britanică, dar nu m-au ajutat prea mult în America, unde se vorbea altfel. Ulterior m-am căsătorit cu un francez, am fost 25 de ani împreună, până s-a prăpădit. Acum locuiesc în Franţa şi am o afacere de producţie şi distribuţie de articole de lux: le facem în Italia şi le exportăm în Florida”, a mai declarat actrița.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro