...El, „cel din linia întâi”! Unul dintre actorii favoriți ai lui Sergiu Nicolaescu și al altor regizori ai perioadei recente, George Alexandru (21 noiembrie 1957, București – 1 ianuarie 2016, București), alintat „Jorjac” de amicii lui, s-a stins mult prea devreme, lăsând în urmă un număr impresionant de creații artistice, dar și câteva legende urbane savuroase, între care cea în care, profitând de o coincidență de nume, i-a făcut praf cascheta unui ofițer de miliție pe Calea Victoriei...

Se zice, de pildă, că, la un moment dat, înainte de 1990, a descoperit că tatăl său, ofițer superior în Ministerul de Interne, avea o carte de vizită cu autograf și urări pentru ziua de naștere primită de la Ion Dincă, zis „Te-leagă!” (din cauza numărului mare de arestări pe care le ordona), unul dintre cele mai dure personaje ale nomenclaturii, Pe versoul cărții de vizită ar fi fost scris ceva de genul „Tovarășului colonel George Alexandru /tatăl și fiul aveau același nume!/, prietenia mea. La mulți ani! Ion Dincă”. George Alexandu - Fiul și-a pus în portvizit prețiosul cartonaș fiindcă, vorba aceea, nu se știe niciodată...

Și nu doar că i-a folosit în cele din urmă, dar a făcut-o în stil mare, în cadrul unui inedite exercițiu de improvizație. Pe vremea aceea, în fiecare dimineață , coloana oficială trecea pe Calea Victoriei, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția sa și „Tovarășul Corbu”, câinele favorit - un labrador - al lideruli de partid, îndreptându-se spre clădirea Comitetului Central, acolo unde se aflau Cabinetele 1 și 2, în fapt birourile cuplului prezidențial. Firește, de fiecare dată, zona era împânzită de milițieni, care blocau circulația. Într-o astfel de dimineață, cu puțin înainte de trecerea coloanei, tânărul actor George Alexandru are „tupeul” de a traversa strada și este interpelat violent de un ofițer de la Circulație. Acesta îl ia la rost și îl legitimează. George Alexandru prezintă buletinul, în care, la prima pagină, era prinsă cu o agrafă cartea de vizită primită de tatăl său de la temutul Ion Dincă. Apoi, nu rezistă tentației și îl ia el la rost pe ofițer: „-Citește, bă, cu atenție ce scrie pe ea! Cretinule, sunt în misiune!”. Milițianul se îngălbenește și începe să tremure: „-Mă scuzați, tovarășul colonel, nu am știut...”. Văzând că l-a pus în dificultate, actorul plusează: „-Scoate cascheta de pe cap și pune-o jos, imediat!”. Apoi, o calcă demonstrativ în picioare și adaugă: „-Mâine dimineață, când trec din nou pe aici, te prezinți la raport cu o caschetă nouă! Ai înțeles?”. Nefericitul milițian, copleșit de situație, abia a mai îngăimat „-Da, să trăiți, *nțeles!”.

Cât e adevăr în această poveste tragicomică e greu de spus! Dar cei care l-au cunoscut îndeaproape puteau jura că, știind bine temperamentul lui George Alexandru (Junior!), un asemenea episod ar fi putut avea oricând loc! Cum ar zice italienii, pe urmele unui aforism al lui Giordano Bruno (1582), „se non è vero è ben trovato” (adică „dacă nu e adevărat e bine găsit / e foarte posibil să se fi întâmplat așa”!).

La Teatrul Nottara, George Alexandru a urcat pe scenă în 1985, când era încă student. A apărut în spectacolele semnate de Ion Cojar și Alexandru Dabija (Olelie; Vânătorii, de Fănuş Neagu, respectiv Scapino, de Molière). El a fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, specializarea actorie. În primul an, i-a avut profesori pe Amza Pellea şi Dan Micu. În următorii ani de studenţie a lucrat sub îndrumarea lui Gelu Colceag şi Ion Cojar. Totuşi, debutul pe o scenă profesionistă bucureșteană s-a petrecut în 1982, la Teatrul Foarte Mic, în montarea lui Cristian Hadji-Culea, Nu pot să dorm, de Ion Brad. La Studioul Casandra de la IATC, a apărut în numeroase producții, printre care: Mioriţa, de Valeriu Anania, regia: Mihai Mălaimare (1986); Opera de trei parale, de Bertolt Brecht, regia: Ion Cojar (1986); D’ale Carnavalului, de I.L. Caragiale, regia: Dana Dima (1986); Peer Gynt, de Henrik Ibsen, regia: Ştefan Iordănescu (1985); Rosenkrantz şi Guildenstern, de Tom Stoppard, regia: Radu Băieşu (1985). Timp de doi ani a fost în trupa Teatrului de Stat „Victor Ion Popa” din Bârlad, unde a lucrat la două spectacole semnate de Cristian Nacu (1987): Intrigă şi iubire, de Friedrich Schiller și Rămâne pe joi, de Eugenia Busuioceanu, precum și Fluturi de noapte, de Dinu Grigorescu, regia: Bogdan Ulmu (1986).

La Teatrul Nottara a fost prezent pe afiș, practic neîntrerupt, din anul 1987. Încă de la începutul carierei artistice, „jocul său era caracterizat de o sinceritate care se manifesta ca o formă de frenezie creatoare, pe care a practicat-o până la final, cu o credință statornică. După ani și ani, George Alexandru a rămas același actor gânditor, scormonitor, actorul faber. În dezvoltarea rolurilor sale, am descoperit un nivel al interpretării care propune o nouă ipoteză de viaţă, fără pretenţia de a închide, de a pecetlui definitiv, ci o căutare continuă, aplicată și coerentă. Această rezervă intelectuală ce se face simțită în construcțiile sale scenice, în fond o melancolică modestie artistică, l-a făcut pe George Alexandru să nu acorde o prețuire exagerată darurilor naturale, care de altfel, nu-i lipsesc…”.

Iată câteva dintre spectacolele Teatrului Nottara, unde jocul său a putut fi admirat de-a lungul anilor: True West, de Sam Shepard, regia: Alexandru Mâzgăreanu (2010); Jocul dragostei şi al morţii, de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu (2004); Capul de răţoi, de George Ciprian, regia: Răzvan Dincă (2004); Romeo şi Jeannette, de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga (2002); Titanic Vals, de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002); Vino la pod, iubita mea! de Gabor Kiszely, regia: Alexandru Repan (2001); O noapte furtunoasă, de I.L.Caragiale, regia: Dan Micu (1996); Thomas Becket, de Jean Anouilh, regia: Alexandru Repan (1995); Revizorul, de N. Gogol, regia: Mircea Cornişteanu (1995); Avarul, de J.B.P. Molière, regia: Mircea Cornişteanu (1994); Puricele, de Georges Feydeau, regia: Horaţiu Mălăele (1993); Un regat pentru un asasin, de Peter Karvas, regia: Tudor Mărăscu (1991); Păgubaşii, de Miron Radu Paraschivescu, regia: Gelu Colceag (1990); Cuibul, de Tudor Popescu, regia: Dominic Dembinski (1989); Burghezul Gentilom, de Molière, regia: Alexandru Dabija (1989); Livada de vişini, de Cehov, regia: Dominic Dembinski (1988); Propilee & Orhidee, S.A. de Dimos Rendis, regia: Mircea Marin (1987).

În ultima perioadă a carierei sale, publicul a avut posibilitatea de a-l vedea pe George Alexandru în următoarele spectacole de la Nottara: Roman teatral, după Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012); Aniversarea, de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci (2009); Soţul păcălit, de Molière, regia: Mircea Cornişteanu (2002).

În film a început să joace încă din 1978, când regizorul Dinu Cocea i-a propus să intre în distribuția lung-metrajului artistic Ecaterina Teodoroiu. Iată lista producţiilor cinematografice în care s-a dovedit un valoros actor de film: Casanova, identitate feminină, regia: Marius Barna (2009), Supraviețuitorul, regia: Sergiu Nicolaescu (2008), Nunta mută, regia: Horațiu Mălăele (2008), Cu un pas înainte, regia: Alexandru Maftei, Virgil Nicolaescu, Ana Mărgineanu, Luis Santa Maria, Jesús del Cerro, Alexandru Berceanu, serial de televiziune (2007), Happy End, regia: Radu Potcoavă (2006), La Urgență, regia: Andrei Zincă, serial de televiziune (2006), Băieți buni, regia: Andrei Boncea, serial de televiziune, producător Media Pro Pictures (2005), Un espresso, regia: Marian Sîrbu (2005), Milionari de weekend, regia: Cătălin Saizescu (2004), Sindromul Timișoara – Manipularea, regia: Marius Barna (2004), Dulcea saună a morții, regia: Andrei Blaier (2003), În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, regia: Sinișa Dragin (2001), Triunghiul morții, regia: Sergiu Nicolaescu (1999), Faimosul paparazzo, regia: Nicolae Mărgineanu (1999), Omul zilei, regia: Dan Pița (1997), Punctul zero, regia: Sergiu Nicolaescu (1996), Asfalt Tango, regia: Nae Caranfil (1995), Huntress: Spirit of the Night, regia: Mark S. Manos (1995), Începutul adevărului (Oglinda), regia: Sergiu Nicolaescu (1994), È pericoloso sporgersi, regia: Nae Caranfil (1994), Chira Chiralina, regia: Gyula Maar (1993), Vulpe – vânător, regia: Stere Gulea (1993), Polul Sud, regia: Radu Nicoară (1993), Cum vă place?, regia: Olimpia Arghir, film de televiziune (1992), Înnebunesc și-mi pare rău, regia: Ion Gostin (1992), Balanța, regia: Lucian Pintilie (1992), Rămânerea, regia: Laurențiu Damian (1992), Cezara, regia: George Busecan (1991), Drumul câinilor, regia: Laurențiu Damian (1991), …Escu, regia: Constantin Dicu și Robert Cișmigiu, film de televiziune (1990), Coroana de foc, regia: Sergiu Nicolaescu (1990), Cenușa păsării din vis, regia: Dorin Mircea Doroftei (1989), Mircea, regia: Sergiu Nicolaescu (1989), Rezervă la start, regia: Mihai Diaconescu (1988), Drumeț în calea lupilor, regia: Constantin Vaeni (1988), François Villon – Poetul vagabond, regia: Sergiu Nicolaescu (1987), Figuranții, regia: Malvina Urșianu (1987), Noi, cei din linia întâi, regia: Sergiu Nicolaescu (1986), Masca de argint, regia: Gheorghe Vitanidis (1985), Dreptate în lanțuri, regia: Dan Pița (1983), Ultima noapte de dragoste, regia: Sergiu Nicolaescu (1980).

Actorul a fost întotdeauna adulat de femei, Jorjac recunoscand ca succesul sau s-a datorat aparitiei in rolul titular din filmul „Noi, cei din linia intai”, regizat de Sergiu Nicolaescu. „Dupa "Noi, cei din linia intai”, primeam la Buftea saci de scrisori. Le citeam, dar nu raspundeam. Ce sa-i raspunzi unei nebune care-ti scrie intr-o luna caiete intregi, studentesti, cu declaratii ce se incheiau patetic: „Sa nu te miri daca intr-o zi iti voi aparea in cale imbracata cu o haina lunga, de blana, complet goala pe dedesubt, cu un pistol in mana... Dar nu-ti fie teama, nu in tine voi trage, ci in mine”. Nefericita! Probabil ca avea pistol de ciocolata... Ce kitsch! Cum sa reactionezi la un atare „afront”?”, a dezvaluit George Alexandru intr-un interviu din Formula AS. „Alta data, imi sare in fata o pustoaica si ma saruta pe obraz, in plina strada. Probabil pariase cu cineva ca va indrazni. Noaptea, ma trezesc uneori telefoane sacaitoare: imi pun muzica, gafaie in receptor. Eu sunt tipul care amendez drastic insolentele, tupeul, obscenitatea- nici in viata, nici in arta nu le suport. Si atunci, imi pierd umorul, devin „rau”... si apoi trag ponoasele „fumurilor” mele”, a mai povestit regretatul actor.

„A fost frumos în septembriele ăla când am filmat Milionari de weekend. Jorjac (așa îl alintau cei care îi erau aproape și își câștigaseră acest privilegiu) era în mare formă. Niciun început de cadru fără o ironie, fără zâmbetul ăla neterminat, o colaborare perfectă cu ochii lui vii, iscoditori. Mutra de tătăr sugubăț. Apoi au mai fost nopțile lungi de vară de la Cătălin Saizescu /regizorul filmului/, pe Știrbei, eram niște copii și el era un fel de Oberon al nostru. Mai ții minte, Dorina Chiriac? Și acum vine vestea asta implacabilă într-o zi de iarnă. Poate că pentru Jorjac anul începe bine. Pentru amintirile noastre… nu prea. PS. Sunt atât de reci articolele astea care anunță sec realizări profesionale încercând fără succes să înrameze o personalitate. George Alexandru era mai mult, mult mai mult decât suma personajelor lui”, este mesajul lui Tudor Chirilă postat pe Facebook.

„George Alexandru a fost unul dintre cei mai devotați actori ai Teatrului Nottara, cu 30 de ani de activitate neîntreruptă pe această scenă. Cu o săptămână înainte de a se suspenda pe termen nedefinit spectacolele /din cauza problemelor legate de clădirea în care ăși avea sălile teatrul, construit când va de tatăl lui Liviu Ciulei, faimosul antreprenor interbelic, pentru fiul său/, a jucat în «Viața e suferință. Comedie de bulevard», ultima premieră în care a apărut, un spectacol care nu a avut parte decât de trei – patru reprezentații. Din fericire, ea a fost văzută și de critici și de presă și de spectatori chiar în închiderea festinului nostru pe bulevard din octombrie 2015. George Alexandru a trăit tristețea faptului că teatrul și-a suspendat activitatea pe o perioadă nedefinită și se pare că și asta i-a scurtat viața. Poate că e bine să înțelegem din asta și din celelalte lucruri că actorii au propria lor viață și propria lor sensibilitate peste care nu putem trece și peste care se pare că nici ei nu pot trece oricât s-ar strădui și oricâte personaje diabolice sau frumoase sau pozitive ar interpreta“, a declarat pentru Agerpres Marilena Țepuș, directoarea de atunci a Teatrului Nottara.

Din păcate, în seara primei zile a anului 2016, George Alexandru s-a stins din viaţăla Spitalul Fundeni, la vârsta de numai 58 de ani, din cauza unor complicaţii severe ale unei infecţii abdominale grave,dar nu - așa cum se zvonise în oraș - în timpul unei operaţii, a precizat Institutul Clinic Fundeni într-un comunicat. „A fost un suflet minunat, un soț extraordinar de iubitor, o veselie de om, sensibil", a spus Manuela Alexandru (născută Ene), soția actorului începând din 2003.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro