„În tine­rețe, am avut ocazia să o văd într-un spectacol, la Arad, pe Maria Pietraru. Ţin minte şi acum că atunci când a apă­rut pe scenă, toată sala a fă­cut: „Iiiiiiiiiiiii”, înainte să spună vreo vorbă, atât de fru­moasă era...“, își amintea cu nostalgie Sofia Vicoveanca. Dezbaterea despre cea mai frumoasă floare a cântecului românesc, începută cu articole despre Maria Dragomiroiu și Maria Cornescu, amândouă materialele stârnind vii reacții, continuă, încă un nume adăugându-se în șiragul de splendori a folclorului nostru.

Din păcate, soarta a fost nedreaptă și Maria Pietraru (18 februarie 1942, Pâncești, Bacău – 8 mai 1982, Bacău) a avut o carieră mult prea scurtă, pierind atunci când ajunsese la o deplină maturitate artistică. A fost o strălucită interpretă de muzică populară, angajată a Ansamblului folcloric „Rapsodia Română” din București, unde le-a avut colege pe Ștefania Rareș, Ana Toma, Ana Piuaru. Dintre melodiile sale de succes pot fi amintite „Eu când am plecat de-acasă”, „Așa joacă tinerii”, „Dorul meu nu-i călător”, „Bădiță de pe Siret” și, evident, „Sunt o fată frumușică!”, la care sălile de concert vibrau nebunește. Alături de ansamblul Rapsodia Română a întreprins turnee în Canada, Franța, Germania, Anglia, China, Coreea, Polonia etc. A obținut multe premii și distincții, inclusiv pe plan internațional, între care Medalia de aur la Festivalul internațional al studenților de la Sofia (1968) sau „Zeița de argint” la Festivalul internațional de folclor de la Efes.

Deși a avut o viață teribil de scurtă, aceasta a fost intensă și tumultuoasă. Maria Pietraru a fost căsătorită de două ori. A doua căsătorie a fost cu fratele vitreg al lui Ion Dolănescu, Constantin Dolănescu, cu care a avut un fiu.Pe când acesta avea trei ani, Maria Pietraru s-a stins din viață, iar Constantin s-a căsătorit cu o altă femeie, cu care a mai avut un băiat. ”Eu am făcut armata doi ani la marină şi când m-am întors am cunoscut-o pe cea mai frumoasă cântăreaţă a ţării noastre de la momentul respectiv, Maria Pietraru. Era din Bacău şi cânta muzică moldovenească. Eram mai mare cu zece ani decât ea, dar n-am ţinut cont de vârstă şi ne-am căsătorit. Fiul meu a crescut fără mamă de la vârsta de 3 ani, pentru că o boală necruţătoare nu a iertat-o. L-am botezat Ionuţ, de dragul fiului fratelui meu. Ei doi au crescut împreună, noi fiind plecaţi, iar mama s-a ocupat de amândoi. După o perioadă mai lungă m-am recăsătorit. Am cunoscut o fată care cânta frumos, dar era mică, avea 16 ani. Chiar dacă sunt cu 23 de ani mai mare ca ea,ne-am căsătorit. Avem un fiu, Andrei, aşa că am doi băieţi, pe Ionuţ Dolănescu şi pe Andrei Constantin Dolănescu. Aşa a vrut Dumnezeu, ca după accident să vină Andrei pe lume. Dacă stăteam în căruţ cred că înnebuneam, aşa, el mi-a bucurat sufletul”, a relatat Constantin pentru revista Taifasuri.

Constantin Dolănescu a cântat alături de marele Ion Dolănescu mai mult timp. „La vârsta de 16 ani, fratele meu, Ion, a văzut că am un pic de talent şi nu m-a lăsat să merg pe alt drum. Tocmai atunci începuse să cânte cu Maria Ciobanu şi m-au luat cu ei în spectacole. Mi-a fost foarte greu la început, un copil simplu, de la ţară, să-l duci direct pe scenă…”, a relatat Constantin. „Îmi aduc aminte că prima oară când am urcat pe scenă eram în comuna Dioşti, din judeţul Olt, a venit primarul şi mi-a dat un buchet de flori. De emoţii, i-am pupat mâna şi când am ieşit de pe scenă, disperat, m-am dus la fratele meu şi mi-a zis să stau liniştit că se mai întâmplă. În plus, era primarul comunei, ceva mai în vârstă, şi merita. Ion Dolănescu era foarte curios să vadă cum mă primeşte publicul, s-a emoţionat când a observat cum mă aplauda şi mă cerea să mă întorc şi i-au dat lacrimile. Şi de atunci am rămas pe scenă. Am cântat cel mai mult împreună 25 de ani, toţi trei fraţii, pe aceeaşi scenă”, a spus Constantin.

Și celălalt frate al marelui artist, Nicolae, a cântat o perioadă alături de Ion Dolănescu. La un moment dat, Nicolae era pe cale să-și piardă locuința fiindcă nu avea suficienți bani să-și plătească datoriile bancare. Ion Dolănescu l-a ajutat pe fratele său să-și plătească ratele la bancă. În schimb, a cerut ca locuința din Perșinari să fie trecută pe numele lui Ionuț Dolănescu, fiul acestuia, care i-a păstrat o vie recunoștință unchiului său: „...vreau să vă spun că în zilele de Paști, am venit la mama, n-am invitat nici fini, nici prieteni, pur și simplu, am petrecut Paștele în familie. Pe urmă am luat copiii și pe Doinița și am venit la mormântul tatălui meu.(...)Puțin mai târziu am avut surpriza că vine cu o candelă și flori verișorul meu cu care am crescut, fiul Mariei Pietraru, Ionuț, băiatul lui Constantin Dolănescu, care în ziua de Paști căuta reculegerea la mormântul unchiului său Ion”, povestea celălalt Ionuț Dolănescu, vărul său, ajuns și acesta un apreciat artist.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro