Româncele au fost frumoase dintotdeauna! De-a lungul timpului, sute de călători străini, ambasadori, intelectuali, politicieni, militari sau scriitori au trecut sau au stat în Principatele Române şi Transilvania. În consemnările lor de călătorie s-au regăsit şi însemnări privind femeile românce. Toţi au apreciat în special frumuseţea acestora. I. L. Carra, un autor francez din secolul al XVIII-lea vizitează Moldova şi Ţara Românească. Este plăcut impresionat de românce. „Femeile românce sunt în general destul de frumoase. Ele au pielea albă însă pieliţa cam palidă. Printre ele se găsesc prea puţine blonde, dar o mare mulţime de brunete deschise, cu ochiul negru şi strălucios”, scria acesta.

Tot în secolul al XVIII-lea, o englezoaică, Lady Elisabeth Craven, care a trecut prin Ţara Românească a lăsat deasemenea însemnări despre românce. În special despre soţia Principelui Mavrogheni, Doamna Măriuca. Ea o consideră deosebit de frumoasă chiar şi în condiţiile în care era deja la a n-a naştere. „Principesa are treizeci de ani; este o femeie foarte frumoasă care seamănă destul de bine cu Ducesa de Gordon, trăsăturile şi înfăţişarea ei au totuşi mai multă blândeţe. Pielea mi-a părut mai albă şi părul ei mai blond. Cam grăsulie, este în a şasea lună din a opta ei sarcină”, preciza Lady Craven. Apoi francezul Edouard Grenier care ajunge la începutul secolului al XIX-lea în Ţara Românească spune că în Principatele Române se aflau femei mai frumoase decât oriunde în Europa. Chiar mai frumoase decât în Parisul natal. Cel mai bine le observă la un bal organizat la curtea domnitorului.

„Toate femeile erau frumoase, chiar cele ce erau mame şi bunice, căci erau şi bunicele la bal. Acestora le rămânea ceva, un nu ştiu ce măreţ, în veştejirea trăsăturilor care te silea să te gândeşti: Cât de frumoasă a trebuit să fie aceasta! Cel mult trei-patru chipuri neplăcute: asta nu se vede la Paris”, scria acesta. Moldovencele totodată impresionau prin frumuseţe, fiind descrise ca femei superbe şi sănătoase în special bălaie, cu ochi albaştri şi pielea albă.

Româncele din Transilvania impresionau la rândul lor călătorii străini. O scriitoare şi călătoare franţuzoaică era uimită de eleganţa naturală şi de frumuseţea ţărăncilor de origine română din Ardeal. „Superioare bărbaţilor prin hărnicia şi veselia lor, ele sunt regine în căminul domestic, în acest Orient unde chiar creştinii sunt dispuşi a considera soţia lor ca pe o servitoare. Nimic din poziţiunea lor nu este de fire a le umili (…)Româncele, ca toate femeile latine, au un simţământ înnăscut de eleganţă şi se îmbracă, în genere, cu o cochetărie ingenioasă. În Transilvania fetele îşi împletesc părul într-o coadă groasă care se termină cu o panglică sau cu o monedă. Îşi pun în păr flori, monede sau pene de păun şi câteodată pe frunte o diademă pe care strălucesc mărgele şi hurmuzuri. Marama cu care se împodobesc femeile măritate e în formă de turban, prin localităţile de miazăzi a provinciei şi aiurea are forma unui văl. Nimic nu prinde aşa de bine ca frumoasele lor cămăşi ţesute şi catrinţa, împodobită cu vărgi viu colorate. Româncele din multe sate poartă opinci în loc de ciubote roşii sau galbene. La Vets, lângă un teritoriu ce posedă saşii în nordul Transilvaniei, am fost viu impresionată de contrastul ce prezintă costumul româncelor şi al săsoaicelor a căror vestă este neagră, fustă neagră, ciubotele negre, ca şi cum ele ar voi să facă să răsară şi mai mult veşmintele latinelor prin această îngrămădire de neguri asupra persoanei lor. Muntencele de la Zlatna par să sfideze prin bogăţia îmbrăcăminţii lor pe săsoaicele avare şi melancolice”, scria franţuzoaica în cartea „Les femmes en Orient”.

Tot în Transilvania, un călător austriac, scriitorul Johann Friedel, este deosebit de impresionat de frumuseţea şi ospitalitatea româncelor din Ardeal. El spune că băieţii de bani gata din Viena ar fi dat oricât numai să le vadă pe aceste „nimfe”: „Aş fi dorit să se fi găsit alături de mine unul dintre băieţii de bani gata care, desigur, şi-ar fi golit buzunarele cu plăcere văzând cum fete în floarea vieţii, îmbrăcate în costume uşoare de nimfe, îi sar înainte din colibele lor, sărutându-i mâinile, întrecându-se în a-i servi fructe, lapte, brânză şi mălai. Dansul ar fi crezut că e mutat în Câmpiile Elisee, comparând această situaţie cu cea obişnuită la cucoana sa, care, vopsită cu alb, căptuşită cu perniţe, şade ţeapăn, lăsându-l să se topească de dorul ei până îi îngăduie să-i sărute prea graţioasele ei mâini”, scria Friedel.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro