Despre actorul și regizorul Alexandru Repan s-a spus că este bărbatul misterios și seducător, cu privire pătrunzătoare şi zâmbet cuceritor, care a fost fratele mijlociu din „Fraţii Karamazov”, fermecătorul Claudiu din „Hamlet” sau Lopahin din „Livada de vişini”. Cu o activitate care a inclus peste 70 de roluri în teatru și mai bine de 50 de roluri în filme, printre care amintim „Dimitrie Cantemir” (1973), „Razboiul de Independenţă” (1977) şi „Amen” (2002), Alexandru Repan este societar al Teatrului Nottara din București, instituție unde a fost angajat în 1968. În 2002, actorul a fost decorat cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

„Alexandru Repan este un actor deplin, cu putere de control asupra stării sufleteşti complicate. De câte ori e în scenă, îi stăpâneşte pe toţi cu privirea şi energia sa, adunându-i şi risipindu-i într-un firesc sub care se ghiceşte încărcătura de gândire – un joc sub zodia lucidităţii. Pentru Alexandru Repan teatrul este locul din lume unde nu ai voie să disimulezi…”, îl descrie Irina Păcurariu pe invitatul său dintr-o ediție a emisiunii sale „Rețeaua de idoli”.

Născut în anul 1940 în Bucureşti, pe atunci la o margine dintre oraş şi sat, pe Bulevardul Pache Protopopescu, la colţ cu celebra stradă Popa Nan, Alexandru Repan a copilărit în vremuri cumplite de secetă şi foame. Mama sa, Marghit, unguroaică din Arad, a reuşit cu chiu şi vai să aducă în Bucureşti o capră gestantă, care a alimentat întreaga familie cu lapte, iar capra Juji (Zsuzsi), iedul (Johnny) şi o trotinetă erau singurele jucării ale actorului. Părinţii săi, Marghit şi Alexandru, mici burghezi, tatăl fiind profesor de lucru manual, iar mama, casnică, au făcut tot posibilul ca unicul lor fiu să crească frumos şi educat în linişte, armonie şi pace. Iubeau teatrul şi l-au dus de multe ori la spectacole, inoculându-i dragostea de scenă.

„Spre norocul viitorului meu studentesc, parintii mei n-au fost nici chiaburi, nici mari burghezi. Au fost mici burghezi, tata fiind profesor de lucru manual, iar mama - casnica. Pe mama o chema Marghit, era unguroaica, iar pe tata il chema Alexandru, ca si pe mine, ca si pe primul meu fiu. Bunicul meu paternal venise din Austria. Numele lui se ortografia cu ph, se scria Rephan, asta inseamna un fel de cocos de munte, barbatus, cocos salbatic. Unii zic ca mi se potriveste... In 1939, cand eu nu eram inca nascut si cand Hitler a intrat in Austria, tatal meu, care inca era cetatean austriac, a preferat sa-si scoata h-ul de la nume si sa-si obtina cetatenia romana, fentand, astfel, un pic, "masina de razboi"... Cu alte cuvinte, a preferat sa ma faca pe mine, decat sa-i omoare pe altii... Ai mei s-au casatorit la Bucuresti. Tata a cunoscut-o pe mama intr-un cerc select, a cerut-o de nevasta, mama n-a prea inteles mare lucru din ce i se intampla, dar pana la urma totul a fost ca in filmele americane. Adica s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti... Parca asa se spune, nu? Eu sunt un martor viu al armoniei care a domnit in familia noastra. Nu tin minte ca parintii mei sa se fi contrazis vreodata, nu tin minte sa se fi certat vreodata, ori poate ca au facut-o, dar niciodata fata de unicul lor copil. Adica eu. In ce priveste vocatia mea, ai mei nu au avut nici un fel de legatura cu arta, cu scrisul. In schimb, au iubit teatrul. M-au dus la teatru inca de mic. Ce-i drept, mama - fiind, intr-adevar, foarte frumoasa - cochetase, in tinerete, cu gandul de a se dedica scenei. Numai ca in acel timp, si mai ales in Ardeal, meseria de actrita era confundata cu o alta meserie, cu mult mai veche, ba chiar cea mai veche meserie din lume: aceea de curtezana. Oricum, iubirea ei pentru teatru mi s-a transmis chiar la nastere”, i-a mărturisit actorul Silviei Kerim într-un interviu publicat de Formula AS.

Actorul a avut o relaţie specială mama sa, care i-a fost prieten, critic şi îndrumător. „Viaţa mea a fost aproape sub semnul destinului! Pentru că într-o iarnă a anului 1939, undeva pe Bulevardul Pache Protopopescu, o femeie află că a rămas însărcinată şi imediat s-a dus la Biserica Mătăsari. Se aşază în genunchi în faţa altarului şi îl roagă pe Dumnezeu trei dorinţe: „Doamne, fă să fie băiat, să fie frumos şi să se facă actor!”. În februarie 1940, acea femeie m-a născut pe mine. Deci obişnuiesc să spun că am 82 de ani de viaţă şi 83 de ani de teatru”, mărturisea actorul Alexandru Repan.

A urcat pentru prima dată pe scenă în clasa a V-a, într-o piesă de I.L. Caragiale. Anul următor, făcea prima regie şi aducea în scenă Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu, unde interpreta şi rolul lui Baiazid. La 14-15 ani, ştia, deja, pe dinafară, o mulţime de roluri din piese celebre. După absolvirea liceului, Alexandru Repan a urmat cursurile Facultăţii de Istorie, răstimp în care a jucat şi a montat spectacole la Casa de Cultură a Studenţilor. O perioadă unică, în care teatrul era făcut cu pasiune şi la intensitate maximă.

În 1961, intră la Institutul de teatru, la clasa profesorilor Mony Ghelerter şi Zoe Anghel. Îi are colegi, printre alţii, pe Emil Hossu, Ruxandra Sireteanu, Ştefan Sileanu, Olga Bucătaru și Alexandru Bocăneț, Andrei Șerban - viitorii regizori - și criticul de teatru George Banu. Alexandru Repan îşi începe cariera la Teatrul Barbu Ştefănescu Delavrancea. În 1969, este remarcat de Horia Lovinescu, care îl aduce în trupa Teatrului Nottara. Au urmat roluri memorabile şi colaborări cu regizori de marcă, precum: Dan Micu, Dan Nasta, Dinu Cernescu, Dominic Dembinski, Alexandru Dabija, Felix Alexa.

Dintre spectacolele în care a jucat pe scena Teatrului Nottara,pot fi amintite: Anonimul de Ion Omescu, regia: Dan Nasta; O lună la ţară de Ivan Sergheevici Turgheniev, regia: George Rafael; Crimă şi pedeapsă, adaptare după romanul lui Fiodor Dostoievski, regia: Sanda Manu; Şi eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta; Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, regia: Dan Nasta; Hamlet de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu; Întoarcerea la Micene de Evanghelos Averoff Tossizza, regia: Dan Nasta; Frumoasa istorie a vieţii şi a morţii regelui Henric al IV-lea de William Shakespeare, regia: Lucian Giurchescu; Patima fără sfârşit de Horia Lovinescu, regia: George Rafael; Pagini din Craii de Curtea Veche de Mateiu Caragiale, regia: Alexandru Repan; Mizantropul de J.B.P. Molière, regia: Dan Nasta; Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu; Noaptea umbrelor de Horia Lovinescu, regia: Dan Nasta; Karamazovii, adaptare după Fraţii Karamazov de Fiodor Dostoievski, regia: Dan Micu; Insomnie de Adrian Dohotaru, regia: Alexandru Dabija; Negru şi roşu de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu; Cum vă place de William Shakespeare, regia: Dan Micu; Livada de vişini de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski; Al patrulea anotimp de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu; Regele moare de Eugène Ionesco, regia: Dominic Dembinski; Jacques şi stăpânul său de Milan Kundera, regia: Petre Bokor; Arşiţa şi viscolul de Mihai Ispirescu, regia: Dominic Dembinski; Underground, adaptare după Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia: Alexandru Repan; Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, regia: Radu Gabrea; Vino la pod, iubita mea! de Kiszely Gábor, regia: Alexandru Repan; Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, regia: Felix Alexa; Romeo şi Jeannette de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga; Prăpăstiile Bucureştilor, adaptare după Matei Millo, regia: Ada Lupu; Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Claudiu Goga; Jocul dragostei şi al morţii de Romain Rolland, regia: Lucian Giurchescu; Leonce şi Lena de Georg Büchner, regia: Felix Alexa; Petrecere într-un pian cu coadă de Mihai Ispirescu, regia: Alexandru Repan; Cabinierul de Ronald Harwood, regia: Marcel Ţop; Vizitatorul de Eric-Emmanuel Schmidt, regia: Claudiu Goga; Antigona de Jean Anouilh, regia: Claudiu Goga; Execuţie în direct de Arthur Miller, regia: Petre Bokor; Blues de Arthur Miller, regia: Petre Bokor; Aniversarea de Thomas Vinterberg şi Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci; Nu vorbiţi cu actorii de Tom Dudzick, regia: Diana Lupescu; Roman teatral de Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci; Rapsodie-n roz, adaptare după romanul omonim al lui Eric-Emmanuel Schmitt, regia: Alexandru Repan.

Puțină lume știe însă că Alexandru Repan și-a cunoscut soția pe când aceasta avea 7 ani! Marele actor a ținut secret acest lucru, însă partenera sa de viață a dezvăluit cum a început povestea lor incredibilă de iubire. Unul dintre cei mai importanți actori ai scenei românești și totodată unul dintre frumoșii anilor 70, pe vremea când cucerea inimile multor românce, Alexandru Repan a fost o prezență discretă, ținându-și departe de ochii curioșilor viața personală (fiind chiar suspectat multă vreme că nu i-ar fi plăcut femeile...). Și totuși, un moment de vulnerabilitate s-a petrecut cu ocazia aniversării a 55 de ani de activitate pe scena teatrului, un eveniment care a avut loc la Muzeul Literaturii Române. Cu acest prilej, pe lângă actori și critici de teatru care l-au cunoscut de-a lungul vremii pe marele actor, a fost invitată să vorbească și Simona Repan, soția acestuia și mama celor doi băieți ai actorului. Simona Repan a dezvăluit că s-a îndrăgostit de Alexandru Repan (cu 31 de ani mai în vârstă!) după ce l-a văzut într-un spectacol, fiind adusă la teatru de o prietenă pe vremea când avea… 7 ani!  „Juca în spectacolul “Craii de Curtea Veche”, probabil că știți, era un one-man-show pe care Alexandru Repan îl făcea cu mare succes. Prietena mea m-a trecut prin culise în sală. În culise l-am văzut, își lega lavaliera. Era o lavalieră mov, și-acum o țin minte. Și a început să țipe la Ileana, că „de ce a adus copilul ăsta, care n-o să înțeleagă nimic din spectacol și oricum o să facă gălăgie!”. Am fost foarte revoltată la momentul acela, cum adică credea el că eu nu o să înțeleg nimic din spectacol? Am intrat în sală, evident că nu am înțeles nimic din spectacol, dar am stat cuminte pentru că îmi era frică de vocea aia care tunase înainte”, și-a amintit Simona Repan prima sa întâlnire cu marele actor.

„La plecare, mergeam spre casă, și acum țin minte, eram în stația tramvaiului 2 de la Gara de Nord. Era seară și ploua și am întrebat-o pe Ileana dacă Alexandru Repan e însurat. Ea mi-a zis că nu și am spus că trebuie să fie foarte inteligent. Nici acum nu țin minte, nu pot să înțeleg ce a fost în capul meu de copil de 7ani, ce conexiuni am făcut eu între inteligența domnului Repan și celibatul dumnealui de la vremea aceea. Acum este tatăl băieților mei, lucru pentru care îi mulțumesc. Pentru asta și pentru o parte din ce sunt eu acum”, a încheiat Simona Repan, în aplauzele audienței. Cei doi s-au revăzut când Simona a intenționat să dea admiterea la Teatru și s-a dus să ia lecții de actorie chiar de la idolul ei, cel care avea să-i devină câțiva ani mai târziu soț. Chiar dacă, până la urmă, la sfatul viitorului soț, nu a urmat calea artistică (urmând Politehnica), Simona i-a stat totuși alături marelui actor, dăruindu-i doi băieți, Alexandru și Mateiu, acum studenți la Viena.

Ajunsă astăzi analist de business la Ministerul Fondurilor Europene, Simona și-a publicat și declarația de avere. În document se specifică faptul că soții Repan au o casă lângă București și un apartament în Capitală, în timp ce la nivel salarial Simona aduce anual în casă suma de 95.071 lei, adică aproape 8.000 de lei pe lună.

Repan a fost și subiectul unei mari controverse. În aprilie 2011, Alexandru Repan a fost acuzat de CNSAS că a fost recrutat de Securitate încă din 1974, sub numele conspirativ „Hans”, probându-se că a turnat colegi de serviciu sau cunoștințe de-ale sale, care astfel au avut de suferit...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro