Mulți dintre domnitorii de mai valahi și moldoveni n-au fost altceva decât copii născuți în afara căsătoriei, dar asta, se pare, i-a ambiționat și i-a făcut să rămână în cărțile de istorie și în memoria colectivă prin faptele lor memorabile. Mihai Viteazul, bunăoară, a fost rod al relației Voievodului Pătrașcu cel Bun cu Tudora, o negustoreasă de rachiu dintr-un faimos Târg dunărean (orașul care trăia de pe urma tranzacțiilor cu lâna oilor din Bărăgan, situat fiind la vărsarea Ialomiței în Dunăre, cam pe unde e Giurgeni astăzi).

Deși unii istoricii au încercat s-o înnobileze pe măicuța lui Mihai, atribuindu-i calitatea de descendentă a boierilor Cantacuzini (urmași îndepărtați ai împăraților bizantini), în realitate ea era o grecoaică dintr-o familie nu foarte înstărită din Epir (regiune din nord-vestul Greciei, învecinatată cu Albania), dar care a avut șansa să fie sora lui Iani (sau Iane), un comerciant sărac dar isteț, ajuns ambasador al Ungro-Vlahiei la Curtea Otomană, influența și abilitatea acestuia netezindu-i mai apoi nepotului Mihai drumul spre tronul țării de adopție al familiei lui pe linie maternă, căci, din partea tatălui, pare să fi fostul unul dintre fiii nelegitimi - și, se pare, chiar unul postum! - ai Voievodului Pătrașcu, zis „cel Bun” pentru că nu a vărsat nicio picătură de sânge de boier nevinovat în timpul scurtei sale domnii (1554-1557).

Doi dintre frații vitregi ai lui Mihai, făcuți cu soția legitimă a lui Pătrașcu Vodă, anume Doamna Voica de la Slătioare, au domnit și ei în Țara Românescă: Vintilă, instalat în 1574 de domnul Moldovei Ioan Vodă cel Cumplit, dar care a rezistat numai patru zile(!), și faimosul Petru Cercel, un umanist despre care se presupune că fusese favoritul regelui francez Henric al III-lea (acesta dăruindu-i, de altfel, faimosul cercel de aur cu perlă pe care l-a purtat toată viața, atrăgându-i și porecla, pe lângă bârfele de rigoare), care a condus Valahia în perioada 1583-1585.

Tudora, mama lui Mihai Viteazul, vindea rachiu și făcea bani frumoți din această îndeletnicre întotdeauna profitabilă. De altfel, și fiul ei va face, inițial, avere tot din activități comerciale, cumpărând și revânzând cirezi de vite dar și giuvaericale scumpe. Proftând și de considerabila zestre a nevastei, Stanca, el investește, apoi, în „imobiliare”, ajungând să dețină nu mai puțin de 44 de sate, împreună cu toate cele aferente, de la iazuri, livezi și păduri la „suflete” (clăcași). Pe vremea aceea, în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, un boier oarecare era proprietarul a cel mult zece sate. Însă, după cum se va vedea ulterior, cu asupra de măsură chiar, Mihai nu era un om și un boier obișnuit. Din niciun punct de vedere!

Înaintea nevestei și a multelor iubite (între care fosta soție a lui Sigismund Bathory - Maria Christina, plus Velica sau surorile Norocea), Mihai a fost însă puternic influențat de mama sa Tudora (călugărită sub numele Theofana, după asasinarea fiului său în 1601). Această femeie aprigă, Tudora (Teodora, Theofana), se srabilise în Târgul la gura Ialomiţei, unde se vindea lâna oilor din Bărăgan. Acolo, „frumoasa Teodora, era rachielniţă (ţinea o cârciumă, în care era vânzătoare de rachiu). Tot acolo se ve fi născut fiul ei Mihai, menit unui viitor atât de mare”. Crescut făra tată în așezarea comercială, Mihai era un bărbat dintr-o bucată: „Făcuse comerț cu vite, apoi cu giuvaieruri, a intrat de tânăr în contact cu lumea pestriță, dar dinamică și provocatoare, a comercianților greco-levantini, de la care a avut multe de învățat. Astfel, a strâns averi, astfel a deprins greaca și turca, astfel a intrat, prin spiritul său întreprinzător, la sufletul marii boierimi muntene, astfel a devenit omul curajos și pragmatic, mereu egal cu sine însuși, de care se minunau spionii și cronicarii creștinătății în epistolele lor, trimise la Alba Iulia, la Praga, la Viena sau la Roma”.

Dar, întotdeauna, de la începuturile ascensiunii sale până la tragicul final, a fost vegheat de mama lui, o femeie în același timp dârză și cucernică: „Mihai, scrie un sas, lăsase în ţară, la mânăstirea numită Cozia, pe mama sa, Teodora, o matroană evlavioasă, care nu voise să-şi părăsească patria şi sfătuise pe fiul ei să renunţe la Ardeal căci îşi va lăsa gâtul acolo. În anul 1601 (7110), noiembrie 8, călugăriţa Theofana lăsă mânăstirii Cozia satele Frăsinetul şi Studeniţa, pentru pomenirea ei şi a fiului ei”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro