Iurie Darie a fost un june prim incontestabil al scenei românești și al marelui ecran, adorat de femeile epocii lui dar îndrăgostit nebunește de colega lui din liceu (Sf. Sava), fosta actriță Consuela Roșu (-Darie), mama viitorului regizor de mare talent Alexandru „Ducu” Darie (1959-2019). După ce Consuela i-a fost răpită de un destin crunt, el a iubit-o la maturitate pe o altă colegă de scenă atrăgătoare, Anca Pandrea, care a devenit a doua lui soție. Dar, înaintea acestor mari iubiri, a avut de îndurat privațiunile celei de-a doua conflagrații mondiale, fuga din Basarabia în România și epoca tulbure a anilor 50.

De fapt, numele actorului era Iurie Maximciuc, Darie fiind numele de fată al mamei. Iurie/„Iura” (14 martie 1929 - 9 noiembrie 2012) s-a născut în satul Șoldănești, comuna Vadul Râșcov, din fostul județ interbelic Soroca (actualmente în Republica Moldova). În copilărie, păştea vitele, împreună cu verii lui și se jucau „de-a Radio-România“. În 1944, cînd tatăl său adoptiv a pierit pe front, Iurie, împreună cu sora lui Raisa şi cu mama lui au trebuit să se refugieze în satul Cebza, lîngă Timişoara. În satul bănăţean, adolescentul avea să iasă pentru prima oară pe scenă, ca şcolar, în piesa „Nu vreau să mă însor“.Rolul lui era să stea într-un sac şi să fie ciomăgit. Publicul s-a distrat de minune, iar preotul i-a spus că are talent de actor. După doi ani, familia lui s-a mutat la Timişoara. Aici, elevul de Liceul Loga a jucat în piesa de teatru „Iepuroii“, ca june prim, rol ce avea să i se potrivească de-a lungul întregii cariere. În plus, în reprezentație cânta la chitară, Apoi, în 1948, s-a mutat la București, la Liceul Sfântul Sava (pe atunci numit „Nicolae Bălcescu”). În această perioadă, urmează cursurile de pregătire pentru Conservatorul de Teatru (viitorul IATC), avându-i ca profesori pe Savel Stiopul la regie şi pe Toma Caragiu la actorie.

Dotat cu talent la desen, dar având și reale însușiri pentru scenă, Iurie Darie a dat examen atât la Institutul de Arte Plastice, cât și la cel de Artă Teatrală și Cinematografică, reușind la ambele, dar alegându-l pe cel din urmă, pe care l-a absolvit în 1952. A învățat ce înseamnă actoria de la mari actori și profesori, precum Mihai Popescu sau Marietta Sadova.

 Încă din primul an de studenţie face figuraţie la Operă şi primește mici roluri în teatrele bucureștene, iar în 1950, când se înfiinţează Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, decide să se transfere la clasa de actorie a Mariettei Sadova. Doi ani mai târziu, la absolvire, este angajat la Studioul Actorului de Film, unde debutează cu rolul Leonaş din piesa „Iaşii în carnaval”. Urmează, pe rând, spectacolele „Mătrăguna”, „Zboară cocorii”, „Nota zero la purtare”. În această perioadă la București se înființează Studiourile Cinematografice Buftea, iar Iurie Darie devine junele-prim al cimematografiei româneşti, fiind distribuit în filmele regizorilor Dinu Negreanu, Gheorghe Vitanidis, Ion Popescu-Gopo sau Jean Georgescu. În cinematografie a debutat la 24 de ani, în 1953, în "pelicula „Nepoții gornistului", în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături pe platoul de filmare pe Marga Barbu și pe Liviu Ciulei. În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria de mare succes „Brigada Diverse" (BD) alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu și Puiu Călinescu.

A interpretat roluri memorabile în peste 40 de producții cinematografice, printre care Băieții noștri (1959), S-a furat o bombă (1961), Vacanță la mare (1963), Dragoste la zero grade (1964), Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972), Frații Jderi (1974), Ringul (1984), O zi la București (1987), Zîmbet de Soare (1988), În fiecare zi mi-e dor de tine (1988), Oglinda (1994), Punctul zero (1996), Triunghiul morții (1999). În 2004 a jucat în serialul de televiziune „Numai iubirea”.

Un moment important din cariera sa a fost perioada Teatrului de Comedie, perioadă în care Radu Beligan a avut flerul să adune câțiva actori ce aveau să aducă faima acelui teatru. A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu și apoi a lui David Esrig. I-a avut ca parteneri pe marii actori: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stănculescu. A jucat în spectacole de referință: "Troilus și Cressida", "Umbra" și multe altele. 
După 1989, a jucat în "Pălăria", producție a Teatrului de Comedie, în regia lui Horațiu Mălăele (1998), "Patru pe o canapea și valetul" de Marc Camoletti, în regia lui Radu Nichifor (2000). De asemenea, actorul a colaborat și cu cineaști basarabeni, în filmul pentru copii "Moara", realizat în 1992, sau pe scena Teatrului Național "Mihai Eminescu" din Chișinău în "Tata" (stagiunea 1999-2000).

Iurie Darie s-a remarcat și în emisiunile de televiziune pentru copii, în care actorul își etala abilitatea de a desena, uneori cu ambele mâini. Într-o vreme făcea și turnee prin țară cu spectacole pentru copii, în care istorisea și desena o poveste simplă, dar plină de haz și de învățăminte.

Iurie Darie a avut un băiat din prima căsnicie, regizorul Alexandru (Ducu) Darie, născut în 1959. Talentul fiului a trecut graniţele continentului, a pus în scenă piese de teatru în întreaga Europă, în Japonia şi America. Din 2002, a fost directorul Teatrului Bulandra din Bucureşti, iar în decembrie 2006 a fost ales preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa, organizaţie cu sediul la Paris.

Destinul l-a legat de multe ori de orașul Braşov. Aici a filmat „Dragoste la zero grade“ (1964), aici a prezentat primul festival Cerbul de Aur (1968), împreună cu o altă basarabeancă minunată - Stela Popescu.

Fidel în relațiile lui, Iurie Darie s-a căsătorit prima oară cu o actriță, fosta colegă de liceu de la Sf. Sava, Consuela Roșu. Înaintea dispariției, frumoasa actriţă l-a lăsat pe Iura în grija colegei şi prietenei lor comune, Anca Pandrea, mai tânără ca el cu 17 ani (născută în 1946). O vreme, fiul - Ducu Darie - a fost supărat pe tatăl său din acest motiv, apoi s-a împăcat cu ideea și a acceptat-o pe „mama vitregă” în viața lui. Anca Pandrea efectiv l-a divinizat pe Iura și a stat alături de el până în ultima clipă.

Decorat în 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care a dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă”, actorul a primit în 2009 Premiul de Excelenţă pentru întreaga sa carieră la Festivalul Comediei Româneşti.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro