Marea actriță Olga Tudorache, între altele și interpreta unei femei pline de dârzenie precum Vitoria Lipan din piesa „Baltagul” realizată după romanul omonim al lui Mihail Sadoveanu (în film a fost preferată o actriță italiană), și-a pierdut și ea bărbatul în tinerețe, dar altfel decât în carte: seducătorul actor Cristea Avram a „fugit” cu actrița franco-rusoaică Marina Vlady și nu s-a mai întors niciodată în România, chiar dacă s-a despărțit de diva internațională, iar cariera lui a intrat în declin.
Rănită în orgoliu și distrusă în dragoste, Olga Tudorache și-a continuat însă drumul pe scenă și pe platouri, dar a îmbinat viața de actriță cu cea de profesoară la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC), unde a format noi generații de actori. Studentul său favorit pare să fi fost Radu Duda, viitorul soț al Principesei Margareta. Alți studenți celebri care au numit-o, adesea, „mamă”, au fost Rodica Negrea, Adriana Șchiopu sau Doru Ana. Florin Călinescu i-a fost student în prima să promoţie.

Florin Călinescu: ''Eu am trăit mai mult cu Olga decât cu mama mea naturală, ăsta e adevărul. Ca să facem meseria asta, să ne înveţe, de la curăţenie, până la mâncare, şi de la ceartă până la medicamente, a fost mama noastră mai mult decât profesoara noastră. A fost că şi cum lucrăm la reactorul nuclear de la Cernavodă. Te strivea, pur şi simplu. Am căutat resurse, îi plăcea chestia asta, să o înfrunt artistic pe scenă. Şi am jucat în cel mai adânc act pe care îl poţi face că actor, am jucat într-o piesă în două personaje: doamna Olga, pe scenă, şi cu mine”.
Mare interpretă de dramă, Olga Tudorache a jucat cu succes Dickens, Tolstoi, Shakespeare, Cehov şi George Bernard Show. Era convinsă că, după ce cade cortina, niciun actor nu pleacă zâmbind către casă. Pentru că parte din viaţa sa reală rămâne pe scenă. Nu e uşor să abandoneze starea de graţie şi să lase eroul imaginar să se întoarcă în paginile unui scenariu.

"Portretul Doamnei T", pe scena Teatrului Mic, a fost ultima piesă în care a jucat Olga Tudorache, în anul 2013, la vârsta de 84 de ani. La final, a primit, pe lângă aplauze îndelungi, şi decoraţia regală „Nihil Sine Deo", din partea Principesei Margareta a României.

„Mi-aduc aminte cu foarte mare plăcere, pot să spun, deși nu-mi place cuvântul, cu foarte mare emoție, mai bine, când a venit să mă vadă jucând în piesa lui Visnevski, Tragedia optimistă — în care ea juca comisarul, femeia comisar — la Craiova, în regia lui Vlad Mugur. Dar aflând că noi facem același spectacol, tot în regia lui Vlad Mugur, la București, la Teatrul Național, a venit la spectacol, piesă în care eu îl jucam pe Alexei, marinarul nemulțumit și foarte, să spun, pozitiv, la urma urmei. Partenera mea era Marcela Rusu, și pe ea Dumnezeu să o ierte! Și Olga a venit în cabină la mine și mi-a spus niște cuvinte pe care n-am să le pot uita niciodată”, a declarat, pentru presă, Florin Piersic.
Olga Maria Tudorache (11 octombrie 1929, Oituz, Bacău – d. 18 octombrie 2017, București) a fost fiica lui Eusebiu Tudorache, pilot, mort la 33 de ani, într-un accident de aviație. În anul 1951 a absolvit Institutul de Teatru din București. În septembrie 1951 a fost angajată la Teatrul Tineretului din București, unde și-a desfășurat activitatea neîntrerupt până în 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara. La noul teatru, Teatrul Mic, a rămas angajată până în 1978. Din anul universitar 1976 a fost conferențiar universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, la catedra de actorie, iar din 1978 cu funcția de bază aici. Din 1990 a devenit profesor universitar. A avut șase promoții de actori, până la pensionare (1997). Retragerea efectivă din învățământ a avut loc în anul 2000.

A fost căsătorită cu actorul Cristea Avram, cu care are un fiu, Alexandru, stabilit în Statele Unite ale Americii. Chiar dacă a cunoscut succesul pe scenă și a jucat mai mereu cu sala plină, Olga Tudorache declara pentru revista Formula AS că altul este cel mai mare succes al ei în viață: „Cel mai mare succes din viața mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea… (Olga nu se poate stăpâni și plânge cu suspine)… este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Şi aici am avut noroc. Eu nici n-am știut când a trecut prin școală şi el a fost mereu șef de promoție. Sunt minunați amândoi, și el, și nepotul meu, fiul lui. Succesele cele mai mari le-am avut în viață, nu pe scenă”.

Referitor la meseria de actor, Olga Tudorache declara următoarele: „În meseria noastră învățăm veșnic. Actorul, chiar dacă nu are la activul său o carieră îndelungată, trebuie să se simtă mereu ca la primul rol, să aibă starea de spirit a unui ucenic. Actoria e o meserie de disciplină. Ca milităria. Trebuie să faci un lucru atunci când ți se cere. Fără talent nu ajungi la meseria de actor, fără disciplină nu poți să o practici”.

Actrița era nelipsită de la slujbele Bisericii Kretzulescu. Venea nu doar la liturghia duminicală, ci și la acatistele de miercuri sau de vineri și era foarte implicată în bunul mers al parohiei. Extraordinară este o întâmplare aparte. Eram în Săptămâna Mare la o Denie. La un moment dat, biserica a rămas în beznă. Era o pană de curent. Lumea a început sa se agite neștiind ce să facă. Într-o clipă s-a auzit vocea ei puternică, inconfundabilă. "Dragă, să-mi dea cineva numărul de la Enel! Cine îl știe?". O voce timidă din întuneric i-a zis numărul de la Deranjamente. După nici un minut, glasul ei a răsunat de au zăngănit geamurile cu vitralii : „Alo, Enelu'? Sunt actrița Olga Tudorache și vreau lumină în biserică!!!".

Regizorii au mizat, în general, pe latura gravă a uriașului ei talent: „Tragedia a fost un dat al meu. Vocație, cum se spune. Și am fost și întrebuințată în sensul acesta, mai toată cariera. Deși, mie mi-a plăcut comedia. În ultimul timp chiar ani jucat mult comedie, dar Sanda Manu, a fost aceea care m-a pus să joc în „Cavoul de familie”, la Național, și toată ca­riera mea de dramă și tragedie a fost ștearsă de acest rol. Și oameni care m-au văzut în 30 de ani în Nila, în „Baltagul”, în „Cleopatra”, în „Razele gamma”, îmi spuneau că cel mai mult le-am plăcut în „Cavoul de familie”. De ce? Pentru ca făceam comedie. Și omul râdea, se deconecta, pleca acasă înviorat, înse­ninat, nu distrus. Și-i înțeleg. Și mie îmi place mai mult comedie. Un spectacol de dramă mă termină. Aveam unsprezece pe săptămâna din care șapte erau drame. După o stagiune intram în spital. Odată am stat un an și opt luni în afara teatrului. Nu mai puteam să joc...”.

Reperele carierei ei sunt numeroase. A debutat în teatru în 1951 în „Dealul vrăbiilor” de Simukov, în rolul Valia, iar în anul 1955 a debutat în film în „Directorul nostru”, regia Jean Georgescu. A activat la Teatrul Mic din anul 1966, unde a rămas angajată până în anul 1978, aceasta fiind perioada de glorie a instituţiei care propunea publicului numai piese memorabile. Ulterior a jucat pe scena Naţionalului bucureştean, din anul 1997, la Teatrul Naţional din Craiova, la Teatrul Metropolis din Bucureşti.

Mare interpretă de dramă, Olga Tudorache a întruchipat rolurile „Edith” din David Copperfield de Charles Dickens, „Maşa” din Cadavrul viu de Lev Tolstoi, „Antigona” de Sofocle, „Ducesa de Gloucester” din Richard al II-lea de William Shakespeare, „Vitoria Lipan” din Baltagul de Mihail Sadoveanu, „Lona Hessel” din Stâlpii societăţii, de Henric Ibsen, „Kitty Warren” din Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, „Beatrice” din Efectul razelor gamma asupra anemonelor de Paul Zindel, „Maria Vasilievna” din Unchiul Vanea de Anton Pavlovici Cehov etc.

A fost distribuită în mai multe filme, printre care Directorul nostru (1955), Haiducii (1960), Tudor (1962), Răpirea fecioarelor (1967), Răzbunarea haiducilor (1968), Mihai Viteazul (1970), Bietul Ioanide (1979), Domnişoara Aurica (1986), Tusea şi Junghiul (1990), Drumul câinilor (1991).

Natalia Călin şi-a amintit o întâmplare cu „Regina mamă” şi liftul din Institut, celebru pentru cei care au făcut şcoala de actorie, un lift din sticlă prin care se vedea tot. La un moment dat, şi-a adus aminte actriţa, s-a dat o directivă prin care studenţilor le era interzis să mai meagă cu liftul, acesta putând fi folosit numai de profesori. Cunoscând orarul, studenţii ştiau că la anumite ore, când profesorii nu aveau cursuri, putea încălca regula fără să fie prinşi. „Noi stăteam la fumoar şi mergea liftul în sus, în jos, plin de studenţi, şi auzim, coborând pe cineva cu un baston pe scări. Noi eram la doi, cineva cobora de la trei. Liftul mergea încontinuu”, a spus Natalia Călin. De pe scări şi-a făcut apariţia Olga Tudorache, clipă în care toţi s-au blocat, atât cei de la fumoar, cât şi cei din lift care se blocase, „că aşa e în viaţă”, după cum a spus Călin. Profesoara a trecut, i-a văzut pe „îngheţaţii din lift”, iar aceasta a trecut tacticos pe lângă lift, la rampa următoare. Toţi se gândeau la ce vor păţi a doua zi din cauza acestui incident. Însă „regina mamă” s-a comportat ca atare, tratând situaţia cu umor. „După trei trepte, o ia înapoi, deşi era greu pentru dumneaei, se uită în lift şi le zice: Mai trec eu mâine”, a povestit actriţa Natalia Călin.

Într-o seară de aprilie, în 2012, a fost întrerupt spectacolul „Peşte cu mazăre“ de Ana-Maria Bamberger, în regia Olgăi Tudorache – atunci în vârstă de 83 de ani –, cu ea şi Tamara Creţulescu în distribuţie. Erau deja opt ani de când jucau împreună acest spectacol, dar atunci seria s-a întrerupt. Marea doamnă a teatrului românesc tocmai suferise un accident vascular cerebral în faţa publicului. Şi-a uitat replica şi şi-a întrebat partenera de scenă: „Cine eşti?“, „Unde suntem?“. „Eu încercam să-mi dau seama în ce situaţie e. Am crezut, pe moment, că a uitat textul, am încercat să improvizez, am văzut că ­într-adevăr se întâmpla ceva. Cei din culise au chemat salvarea imediat. Ne-am cerut scuze şi am ieşit… Ce m-a impresionat atunci e că acel public – care ar fi trebuit să se simtă frustrat că nu a văzut spectacolul până la capăt, că plătise biletele – a înţeles că i s-a făcut rău doamnei Olga şi a aplaudat timp de 20 de minute. Ea era deja la spital şi publicul încă mai aplauda“, povestea actriţa Tamara Creţulescu...

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro