La aproape 90 de ani, vârstă pe care o va împlini în curând, marele actor Victor Rebengiuc a anunțat ultima premieră din cariera sa prodigioasă, după care va urma retragerea. Pe 11 iunie, actorul va urca pe scenă la Teatrul „Bulandra” pentru prima tragere de cortină a montării piesei „Tatăl”, după Florian Zeller. În paralel, el mai joacă la Teatrul Național din București în alte două spectacole - „Regele moare” și „Umbre”, în ambele dându-i replica soția sa, Mariana Mihuț.


Dar, la această vârstă, Victor Rebengiuc se recunoaște obosit și vrea să se retragă. „Am 89 de ani, o să am peste câteva luni 90, nu mai merge! Trupul meu nu-mi mai permite, sănătatea mea e în mare suferință, e greu. M-am luptat foarte tare în repetițiile astea ca să pot juca rolul ăsta”, a mărturisit actorul veteran pentru un post de televiziune. „Sper să-l pot juca și în fața publicului de câte ori voi putea, dar nu mai vreau să mai antamez un alt rol. Gata! E ultimul rol pe care-l joc!”, a declarat Victor Rebengiuc. 

Născut pe 10 februarie 1933 la București, Victor Rebengiuc este și o conștiință a societății civile. Memorabilă rămâne scena de la Revoluția din Decembrie 1989 când a oferit demonstrativ crainicilor de la Televiziunea Română „Liberă” un sul de hârtie igienică. Îi invita, deopotrivă, pe anumiți politicieni din regimul comunist să se șteargă la gură înainte de a vorbi despre democrație după căderea lui Ceaușescu: „Pe 21 decembrie 1989, eram la Cluj, repetam împreună cu Mariana un spectacol în regia lui Mihai Măniuţiu. Dimineaţa, stăteam în camera de hotel şi am auzit nişte zgomote. Ne-am îmbrăcat şi ne-am dus la teatru, care era închis. Am văzut că se formau deja cordoane de jandarmi, ne-am întâlnit cu Măniuţiu şi ne-am dus la el acasă să ne uităm la televizor. Pe 22 noaptea am plecat la Bucureşti şi am ajuns în zori. Acasă erau soacra mea şi fiul meu Tudor. Pe 23 decembrie mă uitam la televizor şi vedeam cum apăreau tot felul de neaveniţi care ţineau discursuri inepte. Tudor m-a întrebat: «Da’ tu nu faci nimic?». Şi atunci am luat hârtia igienică şi m-am dus la Televiziune. Voiam de mult să fac acest gest şi cred că a fost cel mai potrivit moment. Atunci trăiam şi un fel de surescitare febrilă, eram cu toţii încrâncenaţi, chiar şi puţin înecaţi în vâltoarea evenimentelor. Ştiu că am luat multă lume prin surprindere. Le-am spus că oamenii care au mâncat rahat şi care ne-au umplut ochii, viaţa şi urechile cu Ceauşescu în sus şi cu Ceauşescu în jos ar cam trebui să dispară. Hârtia aia trebuia să şteargă nişte urme. Cum poţi să ai neruşinarea ca, după ce ai recitat poezii cu el–eroul şi ea–savanta, să ne mai vorbeşti la televizor? Ar trebui să te faci nevăzut. Dar asta cere verticalitate şi caracter“.

Biografia actorului este una cu totul specială. Născut în București, a crescut într-o familie modestă. După ce părinții lui s-au separat când avea numai trei ani, el și fratele său mai mic au fost crescuți de bunicii lor materni. A crescut în cartiere ale oamenilor modești, schimbând locuință după locuință. Ei au locuit în Dristor, apoi în Chiajna, Rahova, Dealul Spirii și, în cele din urmă, în nordul Bucureștiului. Tatăl său, Gheorghe, pe care cei doi fii l-au întâlnit rar, a fost ucis în Al Doilea Război Mondial, murind în Bătălia de la Stalingrad, în 1942. Mama sa a lucrat ca funcționar și era angajată a Ministerului Transporturilor. Rebengiuc consideră că și-a dobîndit calitățile actoricești pe cale genetică, de la tatăl său. El a menționat într-un interviu: „Am fost îndurerat de absența tatălui meu și, într-un fel, m-am simțit mereu ca și cum ar fi ceva lipsit, deși legătura dintre noi nu era puternică.”
Victor Rebengiuc și-a terminat studiile secundare la Liceul Militar, o școală căreia îi este recunoscător pentru că a insuflat în el un sentiment de disciplină. După o perioadă de colaborare cu o trupă de amatori din zona Vitan, Rebengiuc a intrat la Institutul de Teatru, la clasa profesoarei Aura Buzescu, actriță care, alături de Clody Bertola, i-a format tehnica actoricească. A avut și un model anume: „Când am început jucam la amatori, îl imitam pe Beligan. [...] Doar când am dat examen la Institut, mi s-a spus «Mă, tu îl imiți pe Beligan!». Și atunci mi-am dat seama și am căutat să scap de chestia asta.” A absolvit IATC în 1956, iar după un stadiu de șase luni la Teatrul Național din Craiova, s-a întors la București, stabilindu-se în vecinătatea Grădinii Cișmigiu și începând o carieră fabuloasă la Teatrul „Bulandra” Rebengiuc era la acea vreme într-o relație cu actrița Anca Verești, cu care s-a căsătorit în 1960, divorțând cinci ani mai târziu. Primul rol din teatru al lui Rebengiuc a fost Biff din piesa „Moartea unui comis voiajor” de Arthur Miller în regia lui Dinu Negreanu, despre care, mai târziu, actorul își amintește că era netalentat și promovat din motive politice. De asemenea, el povestește că pregătirea pentru acest rol a făcut-o cu Liviu Ciulei, acest lucru fiind unul dintre puținele aspecte pozitive ale producției. În același timp, a început o colaborare cu Teatrul Mic și cu regizorul Radu Penciulescu, fiind împreună cu actorii Leopoldina Bălănuță, George Constantin și Olga Tudorache, între primiiparticipanți la proiectul acestuia Rebengiuc a apărut în mai multe producții experimentale ale lui Penciulescu: „Doi pe un balansoar” de William Gibson, „Tango” de Sławomir Mrożek și „Richard al II-lea” de William Shakespeare.

Rebengiuc a debutat în cinematografie în 1956 cu filmul „Mândrie” și a continuat cu roluri minore în mai multe filme, inclusiv „Furtuna”, filmul lui Andrei Blaier din 1960. Consacrarea va veni după câțiva ani, când îl interpretează pe Apostol Bologa, personajul principal din filmul lui Liviu Ciulei „Pădurea spânzuraților” (adaptare după cunoscutul roman al lui Liviu Rebreanu). Filmul a avut un mare succes la Festivalul de la Cannes, unde Liviu Ciulei a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor, Peste decenii, va străluci în rolul principal din „Moromeții”, în regia lui Stere Gulea, film pentru care a avut nevoie de o pregătire specială: „Băiat de oraș fiind, nu umblasem niciodată desculț... Nu știam mai nimic despre viața la țară!”. De aceea, s-a dus să locuiască o lună de zile printre țăranii dintr-un sat din Teleorman.

Victor Rebengiuc s-a îndrăgostit de actrița Mariana Mihuț, mai tânără ca el cu nouă ani (născută pe 7 noiembrie 1942), cu care s-a căsătorit în 1965, după despărțirea de prima soție. Ei au un fiu, Tudor, născut în 1975, care este un celebru arhitect. Povestea de dragoste a celor doi mari actori este, în sine, remarcabilă. 

Mariana Mihuț s-a născut în Basarabia, la Chișinău, și a avut o copilărie marcată de ororile războiului, tatăl ei fiind dus prizonier în Siberia. Împreună cu familia ei, Mariana s-a refugiat la Severin, apoi la Râmnicu Vâlcea și ulterior la Pitești. Și-a văzut tatăl prima dată abia la vârsta de 9 ani! „Tata a căzut prizonier, a stat nouă ani în Siberia, iar mama n-a mai ştiut nimic despre el. Eu l-am cunoscut de-abia când s-a întors din prizonierat. Acolo tata a învăţat să cânte la chitară…', își amintea actriţa într-un interviu. „Noi ne-am refugiat din Basarabia, la Turnu Severin. Şi câteodată nu venea pensia la timp sau era foarte mică şi bunica făcea mari economii. În casa în care ne refugiaserăm era o plită veche, din pământ, şi bunica făcea cele mai delicioase plăcinte din apă şi din făină şi le cocea pe plită. Şi în casă era o lumină minunată, de la lemnele care ardeau. Iar bunica spunea poveşti. Stăteam toate trei şi mâncam plăcinta asta şi mi se părea absolut minunat. Nu-mi doream nimic altceva. Da, era imediat după război, era foametea. Dar eu n-am simţit lucrul acesta, nu pentru că am fi avut foarte multe, dar pentru că mă bucuram de ce aveam. Ştiu că odată am mâncat numai morcovi o perioadă. Dar n-a fost nici o tragedie, ni se părea normal. Ştiu că mama se ducea mulţi, mulţi kilometri să facă rost de gaz lampant, ca să-mi încălzească mie laptele”,  a povestit Mariana Mihuț.

Din copilărie, a început să-i încolțească în minte dorința de a deveni actriță, mai ales după ce a jucat în câteva spectacole la școală. La 11 ani a apărut și într-un spectacol de balet, apoi a urcat pe scena Teatrului de Stat din Pitești și la Curtea de Argeș. Deși îi plăcea să evolueze sub lumina reflectoarelor și să aibă toți ochii ațintiți asupra ei, actrița a mărturisit că a fost un copil extrem de timid. Familia nu i-a susținut întru totul visul ei de a deveni actriță, ci i-a oferit o singură șansă de a-și vedea visul împlinit: admiterea din prima la Teatru sau o carieră de doctoriță. Din fericire, tânăra Mariana Mihuț a fost admisă de prima dată la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale' din București. A ajuns la clasa profesorilor Pop Marțian și Octavian Cotescu. A absolvit facultatea în 1964, alături de viitorii monștri sacri ai scenei românești: Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Rodica Mandache și Virgil Ogășanu.

A fost  dragoste la prima vedere! „Am zărit o fată atât de frumoasă şi, aveam să aflu, atât de talentată, încât m-am îndrăgostit iremediabil”, spunea marele actor. Cei doi s-au întâlnit pe platourile de filmare, deși, culmea coincidenței, ulterior și-au dat seama că, de fapt, locuiau în același bloc. „Ea stătea la scara 1, eu stăteam la scara 6. Și ne-am întâlnit pe platoul de filmare. Am vorbit. „Ce înveți tu?', „La ce clasă ești?'. Ea era studentă, în anul terminal. „Ce vrei să faci?', „Unde vrei să te duci?', eu întrebam, ea răspundea”, a povestit Victor Rebengiuc într-un interviu cu Irina Margareta Nistor.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro