Nicolae Ceaușescu a fost permanent dublat, în timpul exercitării puterii, de soția sa, influentul „Cabinet 2”. Practic, vreme de un sfert de secol (1965-1989), dar în special după 1974, Elena Ceaușescu a făcut ce-a vrut din istoria României.

Numai că propria ei istorie începuse cu ceva timp înainte, inclusiv istoria ei amoroasă, una destul de ramificată și de controversată, care, în niciun caz, nu s-a rezumat doar la Nicolae Ceaușescu. Fire pătimașă, în viața ei sentimentală au fost destule episoade picante, încă din prima tinerețe, ante-revoluționară. „La o zi după Bobotează, în data de 7 ianuarie 1916 se naște în satul Petrești, din județul Dâmbovița, Lenuța Petrescu. Părinții ei se numeau Nae și Alexandrina Petrescu și erau țărani mijlocii care practicau atât munca câmpului, cât și negoțul (de aici și porecla de Lenuța lui Briceag). A avut un singur frate mai mare, care s-a numit Gheorghe (Gogu) Petrescu. Primul ei serviciu a fost ca muncitoare necalificată într-o fabrică de produse farmaceutice, iar cand avea 14 ani a rămas repetentă din cauza slabelor rezultate la învățătură. Ceva mai târziu își va găsi, prin relațiile fratelui ei, un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard (care se afla pe Dealul Spirii). După război, Elena va obține un post de laborantă la un laborator chimic (de unde și obsesia ei ulterioară de a deveni „chimist de renume mondial”).

Înainte să îl cunoască pe Nicolae Ceaușescu, Elena era îndrăgostită orbește de un bărbat. Nimeni altul decât tatăl naistului Gheorghe Zamfir. Numai că iubirea dintre cei doi a ținut foarte puțin. El a plecat în București, iar ea l-a urmat, însă acesta nu a mai vrut să continue relația cu ea. În acel moment, inima Elenei Ceaușescu a fost zdrobită, iar pentru a se consola s-a implicat în mişcarea comunistă.

Ajunsă în București, primul pe listă a fost, potrivit presei, Marin Ceauşescu, chiar fratele lui Nicolae Ceaușescu. Iubirea lor a durat foarte puțin, o dată cu plecarea acestuia în armată. Mihaela Ceauşescu, fiica lui Marin, care s-a sinucis la Viena după moartea soţilor Ceauşescu în decembrie 1989, a descris în cartea Nu regret, nu mă jelesc, nu strig relaţia dintre Elena şi tatăl său: <<Tanti Lenuţa avea o slăbiciune deosebită pentru Marin, pe care-l cunoscuse înaintea lui Nicolae şi cu care chiar flirtase o scurtă perioadă... Aşa ziceau gurile rele din familie şi îi mai reproşa şi mama la necaz lui tata, dar aşa, mai mult în glumă, luându-l peste picior: -De ce oare, Marine, n-ai luat-o tu, că salvai, dracu' , ţara de la urgie?!>>. 

Rămasă singură, Leana lui Briceag a pus ochii pe Eftimie, unchiul lui Ion Iliescu. Nici de data aceasta nu a avut noroc în dragoste. În 1939, la balul de 1 Mai, Elena avea să îl întâlnească pe tânărul activist comunist Nicolae Ceauşescu. Deşi urmau să se căsătorească, Elena nu a ezitat să calce strâmb.  În timp ce fostul dictator se afla în închisoare, Lenuţa cocheta cu un soldat neamţ. Povestea a fost dezvăluită chiar de fratele dictatorului.”

Acest element biografic apare în majoritatea surselor preluate de presa online de astăzi (doar un Vladimir Tismăneanu exprimându-și anumite rezerve): „În anul 1939, în perioada cât viitorul dictator era la închisoare, Elena a <<profitat>> şi a avut o relaţie cu un soldat neamţ”; „Înainte de a se mărita, când Nicolae Ceauşescu era în închisoare, Elena a avut o relaţie cu un soldat neamţ şi a fost surprinsă de fratele lui Nicu, Nicolae Andruță Ceaușescu”.

Întâmplarea a trecut în mitologia urbană, în mai 2011 expoziția unui artist plastic contemporan stârnind senzație prin tematica pânzelor expuse: Elena Ceaușescu …<<oferindu-și graţiile>> unui ofițer nazist (ce seamănă cu Radu Mazăre). Elena Ceausescu - moșită de Nicolae Ceaușescu, Ion Iliescu și Gheorghe Gheorghiu-Dej și dând naștere unei noi lumi (întruchipată simbolic de <<bebelușul>> Adrian Severin). Elena Ceaușescu - citind din Marchizul de Sade. Elena Ceaușescu - la distracții cu președinții României (Hai să ne lustrăm sâmbătă seara, iară!). Elena Ceaușescu - dansând la bară (bara Justiției) și tot Elena Ceaușescu dansând erotic alături de celelalte Elene ale României (Udrea, Lupescu, EBA)... 
Sunt câteva dintre ipostazele în care artista Marilena Murariu a pictat-o pe cea cunoscută românilor mai ales ca <<savanta de renume mondial>> și <<tovarășa de viață a Geniului Carpaților>>. Despre Elena în general este o expoziție-manifest ce prezintă <<un inedit protest împotriva falsității politicii și a stereotipurilor pe care guvernanții le-au expus pe scena societății românești în ultimele două decenii>>.
Ea e prezentată ca <<un personaj năucitor, inspirat de diabolizarea sa postcomunistă: Elena desfrânata, cea despre care, de pildă, frații lui Ceaușescu au afirmat că, în timpul războiului, își oferea grațiile soldaților germane>>, spunea curatorul expoziției.
Acest episod al biografiei informale a Elenei a insuflat conținutul primului tablou realizat, Prin gratii de fier, relevant întrucâtva, prin datele sale definitorii, pentru toate celelalte lucrări ale seriei. El apare ca o parodie a celebrului cântecel revoluționar care l-a inspirat dar, de fapt, se dovedește o satiră a actualității politice. În lucrare, sunt înfățișați Elena și un ofițer german intr-un interior modest. Ea, așezata pe un pat de fier, savurează satisfăcută o țigară, în timp ce militarul se redresează. Pe perete, deasupra patului atârnă o cunoscută fotografie din tinerețe a lui Ceaușescu, acesta lăsând impresia că asistă la scena care tocmai s-a consumat. 
Imaginea ar rămâne un simplu calambur vizual, dacă în figura ofițerului neamț nu ar fi recognoscibile trăsăturile unui politician contemporan [Radu Mazăre], care s-a exhibat pe sine și progenitura sa pe un podium de modă, defilând în uniforma nazistă”. 

Episodul este susținut și de alte relatări provenind din anturajul Ceaușeștilor: „Singura prietenă de cursă lungă a Elenei Ceauşescu a fost cumnata ei, Adela Petrescu. Viitoarele cumnate au stat împreună şi în gazdă. Amândouă mergeau uneori să-şi viziteze logodnicii deţinuţi. Altfel, tinerele n-au pregetat să se înveselească puţin cu ce aveau la-ndemână. S-a-ntâmplat ca al şaselea născut dintre cei nouă fraţi Ceauşescu, botezat tot Niculaie (viitorul comandant al Şcolii de Securitate de la Băneasa, rebotezat Andru­ţă), să-şi viziteze fără de veste viitoarea cumnată. 
<<Deţinea probe că această cumnată a sa era nu numai în­clinată să intre în cârdăşie cu străinii, dar că o şi făcuse, şi încă din tinereţe, iar el o prinsese>>, a scris Dumitru Popescu în memoriile sale despre relatările zilei aceleia făcute de Andruţă Ceauşescu. <<Ce crezi, domnule, că se petrecea acolo?>>, şi-a citat memorialistul colegul de celulă din 1990. În odaie, erau doi nemţi. Da, mi­litari, cu grade pe umeri. S-au fâstâcit, s-au ridicat în picioare, dând de înţeles că tocmai se pregăteau de plecare. (...) Pe masă erau prăjituri, ciocolată, coniac. Gramofonul începuse să hârâie.(...) Au spus o poveste încâlcită din care reieşea că prin cei doi ob­ţi­neau informaţii pe care i le transmi­teau lui Petrescu." 

Acestea nu au fost singurele derapaje sentimentale ale Elenei. Sunt citate și alte întâmplări din anii *50-*60. Astfel, „Elena Ceauşescu, deşi nu era o femeie frumoasă, a trăit mai multe poveşti de dragoste, atât înainte, cât şi după ce a devenit soţia dictatorului. Deşi nu s-ar crede, Elena Ceauşescu l-a înşelat pe Nicolae Ceauşescu. După moartea celor doi, au apărut mărturii despre amanţii ei.

În timp ce Nicolae Ceaşescu era ocupat să conducă România, consoarta lui, Elena, îşi găsea alinarea în braţele mai multor bărbaţi. Potrivit unui aghiotant al lui Nicolae, soţia sa s-a iubit cu un fizician, Ioan Ursu, care era coordonator al programului nuclear al României, activist PCR şi ministru în guvernele comuniste.

Nicolae Stan susţinea că Elena făcea totul pe faţă:„La un moment dat în timpul vizitei lui De Gaulle, la Craiova, cred că prin 1968, a ajutat-o să se urce în elicopter şi nu numai că i-a pus mâna pe fund, dar parcă a şi pipăit-o puţin. Eu am încremenit, pentru că totul s-a întâmplat sub ochii mei şi l-am întrebat cum de îşi permite aşa ceva. El mi-a răspuns ceva vulgar, ca între bărbaţi, în sensul că nu numai cu mâna ar fi atins-o în zona respectivă", mărturisea el într-un interviu.
Şi înainte de a-l întâlni pe soţul ei, bărbaţii roiau în jurul Lenuţei, potrivit www.rtv.net.

(…) O idilă s-a înfiripat între ea şi medicul familiei, Abraham Schechter. Era şi el căsătorit, dar nu se sfia ca în fața personalului din casă să o mângâie pe fund. În 1973, acesta a murit în condiţii suspecte. Moartea sa nu a fost niciodată elucidată, iar gurile rele vorbesc de o răzbunare a dictatorului.

(…)De asemenea, tovarăşa era obsedată de soţiile demnitarilor comunişti şi a dat ordin să se monteze microfoane în locuinţele a 179 dintre aceştia, informează România TV. Ea i-ar fi pus microfoane în birou şi lui Nicolae Ceauşescu.

În ciuda infidelităţii, Elena Ceauşescu nu şi-a pus niciodată în pericol căsnicia, iar soţii Ceauşescu au pozat întotdeauna în cuplul perfect.”

Totuși, dincolo de toate aventurile ei extraconjugale, Elena se pare că l-a iubit mult pe Nicolae Ceaușescu, pe care l-a și subjugat efectiv. Suzana Andreias, șefa personalului la reședința de la Snagov a familiei Ceaușescu timp de aproape trei decenii, a declarat: „Erau foarte apropiați, se țineau de mână. Ceaușescu nu ieșea din cuvântul ei, dar și tovarășa se interesa mult de el, dacă a mâncat, dacă are tot ce-i trebuie, dacă e mulțumit. Luau masa în curte și se simțeau bine împreună. Lui îi plăcea mult muzica Ioanei Radu și a Miei Braia și, după ce mâncau, el cânta, jucau table și ea îl mai fura. Zicea tovarășul: «Iar m-ai furat, nu mai joc.» «Hai, Nicule, că nu te mai fur...» Și uite-așa se distrau ei în familie” . Vegheat de Elena, soțul ei a dus o viață personală relativ normală: „Lui Ceaușescu îi plăceau șahul, biliardul și voleiul. După versurile pe care le recita pe la congrese, se pare că citea literatura română, și în primul rând poezia lui Eminescu. Nu era pretențios la mâncare și avea gusturi rustice. Filmele le-a descoperit pe la 35 de ani. Era mare fan Kojak și se uita cu plăcere la filme polițiste americane. Toate reședințele lui erau dotate cu o sală specială de proiecție. După 1955, s-a apucat de vânătoare, mai întâi invitat de șefii locali de partid, pe care îi controla la vremea aceea în calitatea lui de membru al Biroului Politic al CC. Din 1968, cuvântările sale au început să fie tipărite. S-a ajuns la Ceaușescu în 33 de volume. În ultimii 10 ani din viață, a suferit de diabet. O dată cu înaintarea în vârstă, a devenit tot mai fricos. Din 1972, nu mai purta niciun articol de îmbrăcăminte mai mult de o zi. Direcția a V-a a Securității a înființat ateliere de croitorie care produceau numai pentru el: îmbrăcăminte de birou, șepci Lenin, jachete Mao, paltoane de stofă englezească, hanorace vătuite, în stil sovietic, costume de vânătoare în stil german. Era pedant și obsedat de punctualitate. În fiecare dimineață, la 8 fix, coloana de mașini îl ducea la birou. Lua masa de prânz la ora 13 fix. Folosea gel de duș Badedas și se rădea cu Gillette. Îi plăceau Galbena de Odobești și șampania roze”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro