În prima jumătate a secolului trecut, România a avut propriul lot de mari personalități feminine implicate în activități de spionaj. De obicei, era vorba de femei din lumea bună, chiar din elita societății – precum principesa Martha Bibescu, prima femeie din lume conducătoare a unei organizații masonice și amantă a mai multe capete încoronate europene din ambele tabere beligerante, Veturia Goga, soția poetului și politicianului Octavian Goga dar și una dintre favoritele lui Adolf Hitler (care o alinta „Privighetoarea mea”), sau Elena Lupescu, amanta Regelui Carol al II-lea.
Maria Tănase, chiar dacă provenea din clasa umilă a sărăcimii din mahalalele Bucureștilor, avea avantajul unei cariere artistice uluitoare, care-i adusese și ei conexiuni la cel mai înalt nivel, în special în lumea expaților interbelici din Capitala României. Iar Maria Vera Rosenberg din Galați s-a transformat în Vera Atkins și a reușit să intre la Londra în anturajul liderului britanic Winston Churchill, devenind apoi, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, chiar șefa unui serviciu de spionaj (Special Operations Service).
Însă, între toate aceste vedete incontestabile ale vremii lor, una dintre cele mai fascinante povești, demne de o Mata Hari autohtonă, le-a avut o frumoasă fată de preot român din Banatul sârbesc, Maria Bălan, care a devenit cel mai tare spion al Regatului în timpul Primului Război Mondial. Ea furniza, însă, informații despre armata austro-ungară și Ohranei țariste.
Pe când era elevă la Școala Normală din Vârșeț, în oraș a sosit un regiment al armatei imperiale. În casa familiei Bălan a fost încartiruit un frumos și tânăr sublocotenent de ulani (cavalerie ușoară). Între tânăra româncă și sublocotenentul austriac s-a înfiripat o idilă. Maria a fugit cu el în Timișoara. Se pare că ea a ajuns în cosmopolitul oraș de pe Bega în urma unui plan prestabilit. Cu puțin înainte de a-l cunoaște pe ofițerul austriac, ea fusese recrutată de un agent al serviciului de spionaj român.
Datorită frumuseții, a cunoașterii limbilor germană și maghiară, a farmecului personal, ea a reușit să pătrundă în cercul ofițerilor superiori ai Corpului VII al armatei imperiale, aflată în Banat. Astfel, Maria Bălan a putut să afle ușor planurile armatei imperiale, situația armamentului, starea de spirit a trupelor etc. De asemenea, spioana româncă a contribuit la eliminarea unor agenți ai imperiului Austro-Ungar care locuiau în zona Rucăr-Dragoslavele-Câmpulung Muscel. Aceștia erau angajați ca pădurari și agenți de vânătoare.
Identitatea ei a fost aflată abia după ocuparea Bucureștiului de către Puterile Centrale (decembrie 1916), când ocupanții au cercetat arhivele Siguranței rămase în Capitală.
Maria Bălan a fost reținută, iar autoritățile austro-ungare au declanșat un proces rapid. Spioana româncă a fost condamnată la moarte pentru înaltă trădare. Toți condamnații pentru spionaj au fost grațiați, mai puțin Maria Bălan. Când i s-a acest lucru, tânăra a început să râdă, șocându-i pe ofițerii austrieci.
Românca a fost condamnată la moarte prin spânzurare. În ziua execuției, sergentul care a intrat în celula ei a găsit încăperea goală. Maria Bălan a evadat cu ajutorul unui ofițer austriac și a dispărut. Maria Bălan a ajuns în cele din urmă la București, unde și-a schimbat numele și a trăit cu o nouă identitate.
… Multe alte povești inedite „Povești incredibile la vreme de război în București” din colecția „Secretele Bucureștilor”, editată de Integral.
Dan-Silviu Boerescu