„Părinte ieromonah, teolog, artist plastic, stareț la Mânăstirea Brâncoveanu și apoi la Mânăstirea Prislop, Părintele Arsenie a început cu putere, cu duh apostolesc și proorocesc mișcarea unică de la Sâmbăta, de redeșteptare religioasă și morală a credincioșilor. Considerat cel mai mare duhovnic român al secolului XX, Părintele şi-a luat crucea şi i-a urmat lui Hristos, învăţându-i pe cei care veneau să-l asculte să nu se uite la trup, care este trecător, ci la sufletul nemuritor.

Cei care l-au cunoscut îl laudă şi îi aduc mulţumiri spunând că multe suflete a adus la Domnul, fiind un adevărat luminător şi îndreptător de suflete rătăcite şi necăjite.” Însă Părintele Arsenie a trecut prin încercări şi ispite de tot felul, a fost torturat de fosta Securitate în anii 1948 și 1951, închis şi supus la munci grele, dar pe toate le-a îndurat cu răbdare!

Venind de la Muntele Athos şi începând munca de duhovnic la Mânăstirea Brâncoveanu, oamenii s-au încredinţat curând că nimic nu-i puteau ascunde părintelui, fiind un văzător al celor nevăzute. Despre darul său s-a dus repede vestea, Părintele căpătând o mare faimă şi o mare influență în popor. Multă lume îl căuta pentru a-i cere sfaturi de viaţă, sfaturi de mântuire sau doar pentru a-l asculta. Veneau la Părintele Arsenie Boca oameni de toate vârstele şi cereau poveţe. I-a binecuvântat pe mulţi dintre cei care voiau să devină preoţi sau tineri care urmau să ajungă la război şi care i-au cerut Părintelui să se roage pentru ei.

Văzător al voinţei lui Dumnezeu le dădea mâna să o sărute numai celor despre care ştia că nu se vor mai întoarce, ştiind sfârşitul vieţii lor, iar celorlalţi nu, spre nedemerirea acestora. Cu voi mă mai întâlnesc, iar cu aceia nu, le-a spus Părintele văzându-i întristaţi. Purtător de mare dar a ajuns după ce s-a rugat Maicii Domnului, la Muntele Athos, Părintele fiind povăţuit şi luat în grija Sfântului Serafim de Sarov, care trăise pe pămând cu 200 de ani înainte.

Aşa le spunea Părintele Arsenie pe nume celor care veneau să îl caute, deşi pe unii îi vedea pentru prima oară, sau le dezvăluia cele viitoare, învăţându-i să nu mai păcătuiască. Celor care nu puteau să stăruie în curăţenie şi să-şi schimbe obiceiurile le-a dezvăluit motivul după ce s-a rugat lui Dumnezeu. Impresionaţi de chipul său minunat, extrem de frumos, oamenii spuneau că este un înger în trup, acest stâlp al Bisericii adunând pe mulţi şi povăţuind cu duhul pe toţi. Întrebat cum poate un preot să dovedească acelora care nu cred că Dumnezeu există, Părintele Arsenie le-a răspuns înţelept că prin chiar viaţa lor şi felul de trăire duhovnicească. De altfel, Părintele obişnuia să le spună oamenilor că „mântuirea se vede în lumina ochilor, acolo unde chipul lui Hristos prinde formă dacă ducem o viaţă de rugăciune, iar gândul este la Dumnezeu….”.

Ajutându-i creştineşte pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului, Părintele intră în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în 1948. Strămutat forţat de la Sâmbăta la Prislop, devine acolo stareţ, iar după ce sălaşul s-a transformat în mânăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniştii au risipit obştea. Între timp mai fusese încă o dată arestat şi dus la Canal, unde a stat aproape un an întreg. A urmat pribegia la Bucureşti, unde a fost ţinut în marginalitate, ca simplu pictor bisericesc, mereu sub ochiul câinos al puterii atee. În ultima parte a vieţii avea să se lege mult de două locuri: Drăgănescu (unde a pictat biserica timp de 15 ani, începînd din 1968, lăsîndu-ne o adevărată "predică în imagini", chiar dacă destul de discutabilă în raport cu canoanele iconografiei tradiţionale) şi Sinaia (unde, din 1969, şi-a avut chilia şi atelierul de pictură, unde obişnuia să se retragă tot mai des, şi unde a şi închis ochii, în pragul iernii lui 1989, în vîrstă de 79 de ani).

O serie de mituri uimitoare circulă pe seama sa. Astfel, Arsenie Boca ar fi prezis moartea Ceauşeştilor. Unul dintre miturile despre părintele legendar se referă la faptul că ar fi prezis moartea cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu, într-o zi de sărbătoare. „Mulţi din cei cu care am vorbit sunt convinşi că părintele a fost schingiuit de Securitate, că avea unghiile de la mâini smulse şi că înainte de a muri şi-a avertizat călăii: «Spuneţi-i lui Ceauşescu că nu mai apucă Crăciunul»“, informau autorii cărţii Sfântul părinte Arsenie Boca. Aceştia prezintă o mărturie a unui preot, care afirma următoarele:

„În 1989, pe când securiştii îl anchetau şi-l loveau cu picioarele, a prorocit că Ceauşescu nu o să mai apuce sfârşitul anului şi mulţi tineri vor muri, jertfiţi că nişte miei”, potrivit mărturiei unui preot, pe nume Pantelimon. „Prin anii '80, Părintele Arsenie a fost dus şi la Ceauşescu, care l-a întrebat: «-Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce ştii?». Şi Arsenie i-a spus: «-Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi». Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului să-l ia şi să nu-l mai vadă”, relata Zoe Dăian, o nepoata duhovnicului. Un alt mit atribuit duhovnicului prezintă întâmplările ciudate în timpul înmormântării fostului preot, în cimitirul mănăstirii Prislop. „La înmormântare, când s-a întors sicriul cu 180 de grade, pentru a pleca spre cimitir, am văzut foarte clar cum Părintele Arsenie a deschis ochii! I-am văzut clar ochii albaştri. Eram foarte aproape de sicriu. Când am auzit că şi alţii au văzut acest lucru, am înţeles că nu a fost o nălucire”, relata maica Adriana, de la Schitul Cornet, potrivit crestinortodox.ro.

„În timpul slujbei de înmormântare, noi ne-am dus pentru puţină vreme ca să mâncăm. Când am ajuns înapoi, lumea era ieşită afară şi cânta «Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte…», dar nu mai înainta, toţi stăteau pe loc. Au intrat în alertă că nu ştiau ce-i acolo. Când să iasă din biserică, părintele ar fi deschis ochii, fiind descoperit la faţă”, afirma Şerban Alexe, un sătean din Lisa, potrivit autorilor volumului Sfântul părinte Arsenie Boca. O altă relatare, preluată de autorii cărţilor dedicate călugărului, arată că, în timpul înmormântării, pe cer a apărut o cruce din stele. Fostul deţinut politic Dan Lucinescu susţinea că, în vremea temniței, Arsenie Boca ar fi dispărut din celulă, chiar din faţa anchetatorilor săi. În 1948, mai mulţi ofiţeri ai Siguranţei şi gardieni au intrat peste Arsenie Boca, în timp ce acesta se ruga în arestul din Braşov şi au rămas stupefiaţi că deţinutul dispăruse din faţa lor.

„Cu cât priveau mai mult celula goală, cu atât întreaga lor fiinţă se tulbură. Atât ofiţerul, cât şi gardianul îşi scuturau întregul corp, să se poată trezi din cel mai mare coşmar trăit de ei vreodată. Cu cât se uitau mai atent în celulă, cu atât aceasta apărea complet goală. Nevenindu-le să creadă acea realitate, amândoi se proptiră în uşă pentru a o închide cu cheia, după care, plini de emoţie, cu mâinile tremurând, au dat la o parte capacul vizetei, uitându-se fiecare pe rând, din ce în ce mai derutaţi, având fiecare din ei senzaţia că şi-au pierdut minţile. Revenindu-şi treptat din acel şoc groaznic, au început să se uite pe rând, prin vizetă, nevenindu-le să creadă că deţinutul lor, părintele Arsenie Boca, stătea nemişcat în genunchi, lipit de măsuţa pe care era aprinsă lumânarea şi având alături Sfânta Evanghelie”, a relatat autorul volumului Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre. După acest eveniment inexplicabil, călugărul ar fi fost eliberat.

O serie de mărturii culese în cărţile dedicate duhovnicului arată că acesta ar fi vindecat orbi şi paralitici. „În lucrarea Părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: «-Măi, fraţilor, eu văz». În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la pat a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca.

Mitul vindecărilor miraculoase petrecute la mormântul lui Arsenie Boca a adus mulţimi impresionante la mănăstirea Prislop. Printre mărturii se numără cea a preotului David Stoica, de la Mânăstirea Sadinca. El susţinea că o copilă de patru ani ar fi fost vindecată de paralizie, după ce părinţii au adus-o la Prislop. „Nu putea merge pe picioruşe. Era paralizată total. Stăteau cu toţii îngenunchiaţi în jurul mormântului, cu frunţile lipite de pământ. Se rugau fierbinte, toţi, cu ochii închişi. Şi deodată văd copilaşul cum se ridică dintre ei, în picioare. Stătea aşa, cumva speriată, nevenindu-i să creadă că este adevărat. Pe urmă a început să sară într-un picior de parcă voia să se dezmorţească. Pe urmă a făcut câţiva paşi”, relata David Stoica, în cartea Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca.

Un mit atribuit lui Arsenie Boca arată că rugăciunile acestuia ar fi adus ploaia peste satul Ludişor, învecinat mănăstirii din Sâmbăta de Sus. „I-au zis, părinte, veniţi că murim de foame, noi şi satele învecinate”. Părintele a venit, s-a rugat cu preoţii de acolo. A plecat apoi pe jos. Oamenii i-au spus că-l duc cu căruţa până la Sâmbăta, dar dânsul le-a zis că vrea să meargă pe jos. Şi spun oamenii că părintele ar fi binecuvântat satele şi locurile pe unde a trecut şi după acea secetă a dat Dumnezeu şi ploaie şi un an de belşug, încât toamna oamenii ziceau că mâna lui Dumnezeu a lucrat prin părintele Arsenie şi i-a salvat de la pieire”.

O legendă atribuită măicuţelor de la mănăstirea Prislop şi povestită într-un volum dedicat vieţii călugărului susţine că locul de veci al lui Arsenie Boca a fost păzit de două căprioare. „La mormânt, măicuţele mi-au zis: «-Ce credeţi, noaptea două căprioare vin şi se culcă lângă mormânt şi îl păzesc. Şi când se face dimineaţă şi urcă măicuţele, ele se scoală şi pleacă. Două căprioare, în fiecare noapte, stau la mormânt la părintele»”, scriu autorii volumului Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca, citând mărturia unei credincioase. Mama duhovnicului, a murit în iarna anului 1951, în vremea în care călugărul acuzat de ajutorul acordat unor legionari era deţinut în lagărul de la Canalul Dunăre – Marea Neagră.

Legenda spune că Arsenie Boca a dispărut de la locul de detenţie şi a apărut la Hălmagiu, la înmormântarea mamei sale. „Odată a terminat mult mai devreme norma şi a zis celui ce-l păzea: «-Îmi dai voie să mă odihnesc puţin?». Acela l-a lăsat să se odihnească. A văzut apoi că trece o oră, trec două şi au intrat în panică cei cel păzeau pe Părintele. L-au căutat şi nu l-au găsit nicăieri, le era frică de faptul că, fiind pedepsiţi pentru neatenţie, o să intre în locul lui. La un moment dat, Părintele a apărut şi i-a zis paznicului: «-Ți-am cerut voie să mă odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai căutat?». Dar l-au chestionat paznicii mai în amănunt şi până la urmă Părintele a spus că a fost la înmormântarea mamei sale! S-au interesat şi într-adevăr la orele acelea părintele fusese la înmormântare!”, susţin autorii volumului Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Părintele Arsenie Boca. Un mit controversat, care îşi are originea în mărturia a două măicuţe, arată că Arsenie Boca ar fi prezis sfârşitul lumii, astfel: „Într-o parte de lume vor fi războaie, în altă parte cutremure, în alta înecări, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute şi fără leac”. Ele relatau că duhovnicul le spunea acest lucru în primii ani ai regimului comunist.

„Toate aceste semne ni le-a proorocit Părintele Arsenie prin anii 1945–1946 şi ne-a tălmăcit din Biblie de la Apocalipsă, că se va ridica de la răsărit un popor fără cruce, va bântui casele oamenilor, le va dărâma, le va nimici, se va călca om pe om, se va mânca din carne de om şi se va bea sânge de om. Cine va rămâne din războiul ăsta va fi ales ca grâul din pleavă”. De asemenea, se spune că, înainte de a muri, părintele Arsenie Boca a rostit cuvintele: „Va lua ţara foc de la Prislop”...

Mai multe povești tulburătoare în volumele Sfinții printre noi – minunile de fiecare zi din colecția Esoterica și Arsenie Boca - misterele din jurul Sfântului Ardealului din colecția Destine controversate, ambele apărute la Editura Integral.



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro