Frumoasa Tita Cristescu, prima și cea mai ghinionistă Miss România Prima Miss România era fata... primului secretar general al Partidului Comunist din România! Dar, în plin capitalism exploziv, nu orientarea politică a tatălui (meseriaș plăpumar de vocație dar și un pic cârciumar în timpul liber!) i-a distrus viața și cariera, nici relația amoroasă adulterină cu un om foarte bogat (tatăl viitorului regizor genial Liviu Ciulei), ci gelozia și invidia unei ființe obscure, pe care aproape nimeni nu o băga în seamă.

...„Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Socialist din România. În România interbelică, PCR a fost o mică organizație politică ilegală, subordonată Cominternului și, implicit, Uniunii Sovietice. (...)În mai 1921, aripa de extremă stângă a PSdR, profitând de faptul că majoritatea liderilor socialiști erau în pușcărie și în incapacitate de a-și exercita funcțiile, a votat pentru transformarea partidului în Partidul Socialist-Comunist, redenumit apoi Partidul Comunist din România (PCdR). Primul secretar general a fost Gheorghe Cristescu, de meserie plăpumar.”

Interesant este că, la presiunea Cominternului (Internaționala Comunistă), care avea sediul la Moscova și era dirijat de PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice), doar primul secretar general al Partidului Comunist Român din perioada 1921-1944 a fost român - Gheorghe Cristescu. Următorii cinci secretari generali ai partidului au fost toții străini și anume: Elek Köblős, maghiar, 1924-1928; Vitali Holostenko, ucrainean, 1928-1931; Alexandru Ștefanski (Gorn), polonez, 1931-1934; Eugen Iacobovici, evreu, 1934-1936; Boris Ștefanov, bulgar, 1936-1940; Miklós Goldberger, evreu maghiar, în 1940; Ștefan Foriș (Fóris István), evreu maghiar, 1940-1944. Explicația consta în faptul că URSS, căreia îi făceau cu ochiul întinse regiuni din țara noastră, așa cum fusese ea reîntregită după 1918, în special Basarabia, Bucovina și Gurile Dunării, avea interese teritoriale explicite legate de România. Ca atare, mizând și pe existența unor grupuri minoritare însemnate numeric, a trântit Regatului România eticheta de „stat imperialist”, PCR având misiunea de a-l sabota din interior, ceea ce, de altfel, l-a și trimis în ilegalitate, în 1924, partidul nerecunoscând integritatea teritorială a României şi cerând organizarea unui plebiscit în Basarabia, cu scopul declarat al desprinderii acesteia de țară. De remarcat și faptul că, în acea perioadă, nu doar conducătorii PCR, finanțat direct de Moscova, erau ne-români, ci și o parte însemnată a membrilor de partid erau alogeni, românii reprezentând mai puțin de un sfert din membrii săi în 1930 - distribuția pe naționalități fiind: maghiari 26%, români 23%, evrei 18%, ruși și ucrainieni 10%, bulgari 10%.

În acest context, Gheorghe Cristescu nu a rezistat în poziția de lider al Partidului Comunist decât trei ani, fiind schimbat în 1924 cu maghiarul Elek Köblős. (Abia Gheoghe Gheorghiu-Dej, în 1945, avea să fie următorul secretar general român, succedat, în 1965, de Nicolae Ceaușescu. În urma reglărilor de conturi provocate de lupta pentru putere la vârful PCR, Ștefan Foriș va fi ucis cu lovituri de rangă, în 1946, de către activistul ucrainean al PCR, născut la Tiraspol, Timofei „Pantiușa” Bodnarenko, viitorul general și șef al sinistrei Securități, în perioada 1948-1963, „Gheorghe Pintilie”.) În 1926, Cristescu este exclus din PCR, pe motivul colaborării electorale cu „trădătorii renegați” din Partidul Socialist, iar, mai apoi, degringolada lui a continuat: „În 1927 Cristescu şi-a creat propria organizaţie, Partidul Socialist, cu ziarul Izbânda Socialistă, dar care nu a avut adepţi. În 1928, a aderat la Partidul Social Democrat, iar după trei ani se afla în Partidul Socialist Muncitoresc Român, alături de Ştefan Voitec, Leon Ghelerter şi Vasile Anagnoste. După scindarea PSMR şi formarea Partidului Socialist Independent, trece o perioadă în noua formaţiune, care după fuziunea cu gruparea lui Ghelerter se transformă în Partidul Socialist Unitar. În 1938, s-a înscris iar în PSD, însă fără să mai aibă funcţii de conducere. După 23 august 1944, noua conducere a ţării l-a trimis pe Cristescu în închisoare. Din 1947, este plimbat prin închisori, cea mai mare perioadă petrecând-o la Canal. A fost rearestat în 1952 de către Direcția Generală a Securității Statului din Călimăneşti /acolo unde concesionase cândva un restaurant, transformându-se în exploatator al poporului/ şi închis la Piteşti, de unde va fi transferat la Peninsula /lagărul de muncă forțată de la extremitatea dinspre Marea Neagră a Canalului/. Termenul de detenţie era de 60 de luni, până la 16 august 1957 dar moartea lui Stalin a grăbit desfiinţarea coloniilor de muncă de la Canal, Cristescu fiind astfel eliberat mai devreme. După ieşirea din închisoare, a participat în 1956 la înmormântarea lui Constantin Titel Petrescu şi la înmormântarea Anei Pauker din 1960, fiind singurul fost militant comunist prezent la ceremonie. În 1965, a fost reabilitat de către Ceauşescu, Cristescu refuzând reprimirea în PCR dar acceptând să participe la congrese, în calitate de ilegalist, ţinând chiar un discurs la Congresul al X-lea al PCR din 1969. A decedat pe 29 noiembrie 1973, fiind depus la monumentul din Parcul Libertăţii, iar după 1989 dus în cavoul familiei de la Bellu”.

Dincolo de cariera sa politică, una apăsat comunistă, Gheorghe Cristescu a avut și o viață personală interesantă: „S-a născut la 10 octombrie 1882 în comuna Copaci, raionul Ghimpaţi, Regiunea Vlaşca, judeţul Ilfov, azi judeţul Giurgiu, ca fiu al unui ţăran sărac, Mihail Cristescu. A urmat doar 4 clase primare, ca după terminarea acestora să fie nevoit să muncească. În 1901, Cristescu s-a căsătorit cu Aneta Iosif cu care a avut 5 copii: Valeria (care a murit la o vârstă fragedă), Eugenia, Ferer, Tita şi Gheorghe (Gogu). Pentru a se întreţine pe el şi familia sa, Gheorghe Cristescu cosea plăpumi, de aici luând naştere porecla sa, Plăpumarul. Pe lângă atelierul de croitorie, el mai deţinea în 1904 o agenţie de plasare a muncitorilor manuali şi şomeri pe strada Sfinţilor din Bucureşti. După un timp a renunţat la această agenţie şi şi-a deschis o prăvălie în Piaţa Unirii. De asemenea, avea şi un atelier de plăpumărie şi a luat în concesiune restaurante în Bucureşti şi Călimăneşti”.

Unul dintre cei cinci copii ai lui l-a depășit, însă, în celebritate. Este vorba de fiica sa mai mică, Tita, extrem de frumoasă și aleasă, în 1926, prima Miss România. Din nefericire, povestea acestei femei, considerată una dintre cele mai frumoase din România anilor ’30, a fost una tragică. Rezumatul lui Stelian Tănase de pe blogul personal arată că fata plăpumarului comunist, după ce ratase posibila carieră artistică la care părea să o recomande frumusețea ei uluitoare, se reorientase prioritar spre cuantificarea favorurilor erotice și sentimentale pe bani grei (fapt dovedit și de averea incredibilă descoperită după moartea ei neașteptată): „Tita Cristescu era o demimondenă, întreţinută de cîţiva bărbaţi bogaţi. Fusese aleasă în 1926 Miss România (conform Dimineaţa, octombrie 1926) /deși alte surse, inclusiv Wikipedia, o dau încoronată regină a frumuseții abia în 1934, iar unii istorici o creditează cu obținerea acestui titlu în 1929(?)/ A încercat vreme de trei ani o carieră de actriţă la Berlin, fără succes. În 1929-30 a jucat la teatrul Regina Maria în două piese, roluri secundare. De Crăciun, 1935, este găsită în apartamentul ei, din Bulevardul Brătianu nr.34, otrăvită cu cianură. Gheorghe Cristescu face plângere la poliţie, acuzând de crimă pe inginerul Liviu Ciulei. Ciulei, francmason, antreprenor bogat, era amantul Titei Cristescu de mai mulţi ani. Tatăl ei, Gheorghe Cristescu întreţinea foarte bune relaţii cu Ciulei. Tita Cristescu a fost înmormântată la Bellu, fără slujbă religioasă”.

Culmea, ceremonia funerară este transformată de Plăpumaru într-o ocazie de jalnică propagandă ideologică socialist-comunistă: „La mormânt, o fanfară intonează Internaţionala /imnul mișcării comuniste internaționale/. Cristescu ţine pe timpul intonării pumnul ridicat, salutul proletar din epocă. Tita Cristescu era membră a minusculului Partid Socialist Unitar, unde lider era Cristescu tatăl. Aici conducea secţia de femei. În timpul procesului, iese la iveală postura ambiguă a lui Gheorghe Cristescu. Şi el şi ginerele său, avocatul Ionescu-Gregorian, soţul celeilalte fiice, abuzau de inginerul Ciulei, care le vărsa, la cerere, sume de bani, cadouri etc. Fiica sa, de asemenea, îşi ajuta familia din cadourile generoase pe care le primea. A lăsat la moartea ei prematură - avea 28 de ani - o avere evaluată între 3-5 milioane lei, sumă foarte mare, plus blănuri și bijuterii, apartamentul central, de lux, în care locuia etc. Tatăl închidea ochii, şi nu se interesa de provenienţa banilor. O cunoştea de altfel. Şi Cristescu avea o situaţie materială confortabilă. Avea cîteva afaceri, în principal un restaurant pe Bulevardul Carol, frecventat de lume bună, dar mai ales de simpatizanţi de stânga, avocaţi, jurnalişti, militanţi socialişti. Inginerul Ciulei venea des aici. Bineînţeles, nici Siguranţa nu lipsea, mereu avidă de informaţii de la sursă”.

Dispariția tragică a fostei Miss România a stârnit rumoare și o veritabilă teorie a conspirației. Astfel, ediția ziarului Universul din 11 ianuarie 1936 nota printre ipotezele luate în calcul de anchetatori: „Tita Cristescu, femeie frumoasă şi cu relaţii în lumea bună, putea fi atrasă în vreo organizaţie de spionaj”. Ziarul nota că femeia cheltuia prea mult și asta putea însemna că, probabil, era stipendiată de o putere străină.

Afacerea a stârnit, după cum era și de așteptat, ținând cont de renumele victimei, un uriaş interes în epocă: „A fost cel mai mare și cel mai mediatizat scandal de moravuri din perioada interbelică. Presa s-a ocupat vreme de un an de detaliile crimei şi de proces, a scotocit viețile celor doi amanți – Tita Cristescu și Liviu Ciulei (tatăl regizorului). Lumea era curioasă să afle detalii, tirajele au crescut peste noapte. Toată lumea vorbea în oraș numai despre acest proces. A fost sinucidere sau o crimă? Opinia publică, ca de obicei, s-a împărțit în două tabere. 1. Susținătorii inginerului Ciulei, care îl considerau victima unei mașinații și 2. cei ai Titei Cristescu, care o considerau o victimă a unui om influent, mai în vârstă, care, cu ajutorul averii sale, exploata o naivă, tânără și frumoasă femeie”.

Interesantă a fost și poziția adoptată de tatăl victimei. Cu mult cinism, militantul comunist a lăsat durerea la o parte și a realizat că ar putea obține un profit uriaș din această afacere. Astfel, Georghe Cristescu - Plăpumaru „s-a constituit parte civilă, acuzându-l pe inginerul Ciulei de uciderea fiicei sale, cerând despăgubiri de multe milioane de lei. A transformat tragedia fiicei sale într-o afacere. După un proces lung, urmărit pe larg de presă, Tribunalul l-a achitat pe Liviu Ciulei din lipsă de dovezi. Unii au protestat împotriva justiției capitaliste care îi apără pe burghezi, pe cei cu bani. Alții au aplaudat. Zece ani mai tîrziu, după război, servitoarea din casă a mărturisit că ea a otrăvit-o pe stăpână ei, Tita Cristescu. Liviu Ciulei era așadar nevinovat. Mobilul fusese jaful. Servitoarea subtilizase în timp lucruri de valoare, bijuterii, și se temea că va fi descoperită. Când s-a descoperit crima, ea nu se găsea in apartament, ci plecase, de Ajun, acasă, în Ardeal”.

La mobilul crimei, deloc una pasională, cum s-a crezut inițial, s-a adăugat și invidia criminalei, geloasă pe frumusețea fostei Miss România și înciudată de cadourile extravagante pe care aceasta le primea din partea admiratorilor săi - bijuterii scumpe, blănuri, un automobil de lux, chiar și cochetul apartament din inima Bucureștilor în care demimondena locuia în stil de mare doamnă a orașului cosmopolit. După alte surse, adevărul despre oribila crimă și reabilitarea presupusului ucigaș, atâta amar de vreme blamat de concitadinii săi, s-au petrecut mult mai târziu, la 35 de ani de la comiterea omorului, un preot dezlegat de taina spovedaniei dezvăluind numele ucigașei.

De ce, totuși, s-a bătut atâta monedă pe o posibilă implicare a lui Liviu Ciulei Senior, tatăl regizorului care în 1965 a triumfat pe scena Festivalului cinematografic de la Cannes cu pelicula Pădurea Spânzuraților, ecranizarea romanului cu același titlu scris de Liviu Rebreanu?

Explicațiile sunt mai multe. Inginerul Ciulei era bogat și influent, fiind și unul dintre liderii francmasoneriei românești interbelice. La rândul ei, fata militantului comunist și sexoasa câștigătoare a râvnitului titlu „Miss România” era atât de frumoasă încât s-ar fi zis că avea lumea la picioare. Scenariul unei crime pasionale părea gata scris, mai ales că, după șase ani de relație turbulentă nefinalizată însă cu o căsătorie, Miss România se reorientase spre o căsătorie cu un alt admirator al ei din lumea bună a Bucureștilor interbelici, diplomatul Cuza Hotta.

Povestea de amor era, însă, mult mai complicată și implica numeroase alte personaje, cel mai important fiind chiar tatăl fetei frumoase și atât de nefericită, în fond. Pentru fata lui, de o frumuseţe ieşită din comun, comunistul dar atât de îndrăgostitul de bani plăpumar Gheorghe Cristescu a sperat să obţină o partidă bună şi să o mărite cu un personaj de vază al vremii: „Aşa a ajuns tânăra să se căsătorească la o vârstă fragedă, doar 16 ani, cu Alexandru Ionescu Bujor, un afacerist bogat. Căsnicia s-a încheiat când, împins la cheltuieli nesăbuite de glamourosul său mariaj, Bujor a dat faliment şi a rămas sărac. Tita a început să participe la concursuri de frumuseţe şi destinul ei s-a schimbat în 1926, când a câştigat titlul de Miss România. A căpătat un alt statut, uşile saloanelor celebre i s-au deschis şi, în viitor, părea să o aştepte o strălucită carieră în actorie. Tânăra şi-a încercat norocul în lumea filmului”, fără prea mare succes, totuși.

Destinul ei a luat apoi deloc imprevizibile întorsături mondene, încurajate, tacit sau nu, de verosul ei tată, gata oricând să-și abandoneze crezurile comuniste orbit de strălucirea banilor capitaliștilor pe care, cel puțin în teorie, îi ura atât de mult.

Martorii din epocă povestesc că frumoasa Tita a frânt multe inimi şi a sucit capul multor bărbaţi însuraţi. Printre aceştia s-a numărat şi inginerul Liviu Ciulei. Deşi era mai în vârstă decât Tita, cu o nevastă şi doi copii acasă, Ciulei a făcut o pasiune aproape bolnăvicioasă pentru frumoasa Tita. Mai departe, scenariul este unul binecunoscut, deja clasic: „El suferă de gelozie, fapt pentru care nu de puţine ori dă naştere la scandaluri, învinuind-o pe Tita de infidelitate. Uneori îi trage amantei şi câte o palmă sau un pumn. Gesturi de «iubire» devenite cunoscute nu numai de apropiaţii familiei Cristescu, ci şi de oameni din cercuri mai largi”, notează V. D. Fulger în cartea Destine ale reginelor frumuseţii. Dragostea cu năbădăi dintre inginerul Liviu Ciulei şi Miss România a durat şase ani. Se spune că, de-a lungul relaţiei, amantul i-ar fi promis de mai multe ori Titei că o va lua de nevastă. Însă, sătulă de atâtea promisiuni neonorate și decise să-și modifice statutul social în cel al unei femei respectabile, măritată și așezată la casa ei, după ani lungi de scandaluri şi promisiuni deşarte, tânăra nespus de frumoasă a decis, într-un final melodramatic, să rupă relaţia cu Ciulei. A început să cocheteze cu diplomatul Cuza Hotta. Cum diplomatul era sărac, iar tatăl Titei o voia măritată cu un bogătaş, relaţia nu a fost încurajată. Apropiaţii tinerei aveau să povestească în declaraţiile de la moartea ei că Miss România era exploatată de familie, care îi cerea în permanență bani și alte însemnate foloase materiale şi o împingea, în continuare, în relaţia cu Ciulei, în care tatăl Titei vedea soţul ideal. Se spune chiar că Tita a avut o tentativă de sinucidere, sătulă de viaţa nefericită de care avea parte: „După o tentativă de sinucidere eşuată, Tita i-ar fi spus unei apropiate: «-Era mai bine dacă muream. Sunt plictisită de viaţă. Am fost o vacă de muls»”, mai notează V. D. Fulger în cartea sa.

De Crăciun, în decembrie 1935, viaţa nefericitei Miss România părea să ia o întorsătură bună. Diplomatul Cuza Hotta îi promisese, în sfârșit, că o va lua de nevastă. În seara zilei de Ajun, frumoasa tânără a fost la cinematograf şi a revenit acasă cu nişte prieteni, în apartamentul de pe Bulevardul Brătianu. Servitoarea a întâmpinat-o pe Tita la intrare şi i-a spus că Liviu Ciulei i-a adus o cutie cu bomboane. Tânăra a desfăcut cutia, şi-a servit prietenii, dar aceştia au refuzat-o. Tita a mâncat două bomboane, care i-au fost fatale. În scurt timp, i s-a făcut rău sub ochii invitaţilor şi, la o jumătate de oră de la bomboanele fatale, a fost găsită moartă de medicii chemaţi în ajutor. La autopsia efectuată la Institutul de Medicină Legală, specialiştii au catalogat moartea drept una suspectă. Rezultatul autopsiei a fost „moarte provocată de otrăvire cu cianură de potasiu”. Anchetatorii au constat că cianura fusese injectată în bomboanele pe care le mâncase Tita. Criminaliştii au ridicat cutia cu bomboane din apartamentul tinerei. „Se constată că din acestea lipseau exact atât cât mâncase Tita. Servitoarea nu se atinsese de ele. Ea declara în stânga şi în dreapta că nu îi stă în obicei să guste şi cu atât mai puţin să mănânce din bomboanele şi prăjiturile stăpânei”, mai notează V. D. Fulger. Cine a injectat bomboanele şi care a fost mobilul crimei au fost întrebările la care au încercat să răspundă anchetatorii. Primii doi suspecţi luaţi în calcul au fost Liviu Ciulei, despre care servitoarea susţinuse că adusese bomboanele, şi însăşi slujnica Titei, Maria Suciu, cea care îi dăduse cutia. Suspecţii au fost audiaţi în repetate rânduri: „Slujnica a fost prima eliminată din cercul suspecţilor. Despre servitoare, femeie înapoiată de la ţară, care n-ar fi ştiut nici măcar să folosească o seringă, anchetatorii au considerat că n-ar fi avut nicun motiv să-şi omoare stăpâna. Principalul suspect a rămas Ciulei. A urmat un proces de răsunet în care inginerul Ciulei a fost acuzat de crimă pasională. A fost trimis în judecată sub acuzaţia de asasinare cu premeditare. Tot istoricul relaţiei celor doi, geloziile inginerului, certurile şi ameninţările acestuia la adresa tinerei l-au indicat ca fiind criminalul. Ciulei a respins toate acuzaţiile şi s-a considerat pe tot parcursul procesului nevinovat”.

Deznodământul a întârziat ceva vreme. Deși sursele se bat cap în cap și susțin versiuni temporale diferite, până la urmă se pare că aproape douăzeci de ani s-au scurs de la misterioasa moarte a celei care fusese Miss România pentru ca adevărul să iasă la iveală: „Misterul a fost dezlegat de un preot din Bucureşti. Chemat la spovedania unei bătrâne aflată pe patul de moarte, nimeni alta decât servitoarea Maria Suciu, duhovnicul a aflat un secret şocant. Slujnica şi-a mărturisit pe patul de moarte crima şi motivul pentru care a otrăvit-o pe Tita cu cianură: <>. Preotul a povestit autorităţilor cele spuse de bătrâna în agonie şi astfel s-a dezlegat misterul morţii Titei Cristescu la aproape două decenii de la dispariţia acesteia. Miss România fusese ucisă din invidie şi gelozie chiar de slujitoarea pe care anchetatorii nu au crezut-o capabilă să folosească o seringă”...

...A fost odată o Miss România fără noroc. Putea să aibă destinul unei luptătoare comuniste dar a sfârșit ca întreținuta de lux a unui capitalist. Deși nu i-a fost dat să se bucure prea mult de aceste controversate privilegii!

Mai multe astfel de istorii în volumul Amante și amanți ai unor personalități din vechea Românie – povești tragice din Colecția Istorii secrete și în volumul Primele Miss România. Povești (ne)romanțate din colecția Secretele Bucureștilor ambele titluri apărute la Editura Integral



Dan-Silviu Boerescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro