A sosit clipa în care trebuie să fac o mărturisire de credință: Eu, Kera Calița, comersantă de Locanta Jariștea, nu lupt cu osârdie de una singură la cârciumă, ci am alături de mine, aproape de sufletul meu, un batalion de chelneri spilcuiți și somelieri dibaci, iar cât privește tainele cuhniei pe acestea le împărtășesc cu trei tineri de aur, calfele marelui Nicolas Bodislav, cel hărăzit de Cer cu o simțire magică.
Din zori până noaptea târziu, eu însămi trudesc alături de dumnealor, meșterii tingirilor și ai cuptoarelor, Lucene Cernaeff, Radu... Citește mai departe...
La începutul anilor 90, biciclismul nu era încă fiță. Nici pe departe. Dar cool, alternativ și chiar subversiv – tot era puțin. De fapt, termenul cool nici nu apăruse încă. Era cool înainte de termen.
La țară și în „urbanul mic” foarte mulți oameni încă se deplasau cu „tohanurile” (numite astfel pentru că se fabricau la U.M. Tohan), la fel ca în deceniile precedente.
În București, erau puțini cei care mergeau cu bicicleta zilnic. Rutele spre fabricile din oraș și platformele industriale din periferii erau satisfăcute de transportul în comun.
Citește mai departe...
Anul acesta, de 1 Aprilie, aveam de gând să realizez o ediție specială a bucățelei de emisiune pe care o susțin la un binecunoscut post de televiziune. Vorbisem încă din februarie cu producătorii, teoretic aveam o echipă de filmare la dispoziție, găsisem un subiect „hot”(nu vi-l spun, poate îl fac la anul!) și trepidam în așteptarea momentului.
Numai că, sub presiunea pandemiei, s-a instituit starea de urgență și proiectul meu a fost anulat de la sine. Am fost atât de dezamăgit încât am hotărât că în „20-20” voi declara că în fiecare zi... Citește mai departe...
Dintr-un bazar sentimental Stau singură în Locantă și brodez amintirea unor vremuri nu chiar atât de îndepărtate precum par ele acum, când, sub apăsarea vremelnicei dar și neașteptatei năpaste, timpul pare să-și schimbe de la o zi la alta cuprinderea. Unde-s clipele de aur pe care le-am trăit cu putere pătimașă vreme de aproape trei decenii, ieșind pe scena Jariștei seară de seară? Unde s-au dus, când au apus anii de sus ai gloriei lor? Unde s-au ascuns lăutarii de mătase, de ce au tăcut scripcile și alămurile, cum de nu se mai aud dulcile... Citește mai departe...
1813-2020, nimic nu s-a schimbat – am rămas același popor plin de viață!!! Nu vreau să fiu lupul moralist dar recenta petrecere din Herăstrău din prima noapte de relaxare de după Starea de Urgență mi-a reamintit câteva rânduri dintr-un volum din seria „Secretele Bucureștilor”, intitulată Marile calamități din istoria orașului - Cutremure, incendii, inundații, epidemii.
„ După o vreme, boala a început a se domoli şi lumea s-a întors treptat în oraş. Acei care se regăseau vii, se îmbrăţişau, dădeau o lacrimă celor pierduţi pe câmpia de la Dudeşti... Citește mai departe...
Conținut protejat de drepturi de autor! Copierea fără acordul scris al proprietarului este STRICT INTERZISĂ!
