Când bărcile pescarilor ajung, fără dobândă, pe un colț pustiu de stâncă bătut de vânturile pontului, nu se află decât ăst feliu la îndemână. Se caută în partea fără vânt, în partea călduță a țărmului până se strânge cam un kilogram de midii, desigur fără carapace.
Întodeauna, după colindul prin dughenile portului, călătorul obosit se prăvale în prima tavernă cu ceva umbră. După prima bere vine și mâncarea, este obișnuita salată de pește - psarosalata.
FLORICA BUD povestește: Mă bucuram nespus când se apropia Sărbătoarea Paştilor, din mai multe motive. În avangarda lor venea Duminica Floriilor, când urma să primim păpuci sau sandale noi şi un viganău (rochie) nou-nouț, ce urma să fie cusut de lelea Helena, croitoreasa noastră de atunci, care locuia la câteva case mai sus de noi. Nu erau pe vremea aceea la Şulmedhi (Ulmeni) bolduri (magazine) cu haine de-a gata, existau bolduri cu materiale textile care musai trebuiau cusute. La Baia Mare nu ne...
