Se știe, posturile anului sunt aspre și grele, dar ce bucurie capătă sufletul împăcat, la capătul ajunarii! Se cuvine sărbătorire cum numai mamele, nevestele și copilele celor pieriți pre mare știu întocmai. Poate cei duși vor simți miresmele.
După echinocțiu, se știe, valurile se domolesc și oaspeții cu dolari și euroi dau năvală în insule, spre studiul anticelor situri și destrăbălările adiacente.
Când bărcile pescarilor ajung, fără dobândă, pe un colț pustiu de stâncă bătut de vânturile pontului, nu se află decât ăst feliu la îndemână. Se caută în partea fără vânt, în partea călduță a țărmului până se strânge cam un kilogram de midii, desigur fără carapace.
După oarece zacuscă, se cere și ceva de sațiu. A pregatit Agatha ceva ușor, de primavera, tot din rețeptele de la kir Panagakis.
Trebuitoare:
un kilogram carne de vită tocată
© 2021 comentator.ro.|Termeni și Conditii