Simpaticul Chef Cătălin Scărlătescu și-a făcut o operație estetică la față. Nemulțumit de pielea ,,căzută" din jurul ochilor, a decis să apeleze la medicul estetician, pentru o blefaroplastie. O intervenție care șterge 10-15 ani de pe chip prin eliminarea cu ajutorul bisturiului, a pielii în exces. 

Operație se face cu anestezie locală și rănile se vindecă în doar câteva zile. Scărlătescu a publicat prima poză cu ,,noul chip", la doar 6 zile după intervenție. Costul medie pentru o astfel de operație este de 1000 de euro.

Spre deosebire de George Clooney care a avut ca animal de companie un porc (a dormit în pat cu el 18 ani!), orice român care se respectă își drăgălește godacul doar până în ultima sau penultima sâmbătă de dinaintea Crăciunului, când îl taie, îi dă foc și începe să-l mănânce. (Hannibal Lecter știe de ce!) Apoi, firește, îi face și pomana! Dar nu cu colivă, ci cu propriile jumări, bucăți de șorici și fleici grăsulii ale ghițucului plecat într- o lume mai bună, sfidând normele Horeca...

Povestea curge duios și profund evlavios:

Românii sunt înnebuniți după cârnați dar, dintre toate varietățile cunoscute la noi, probabil cârnații de Pleșcoi sunt cei mai populari! Denumirea acestor cârnaţi vine de la localitatea Pleşcoi, acum parte a comunei Berca.

Conform istoricilor, o primă atestare a legăturii dintre localnicii din Pleşcoi şi creşterea oilor vine din timpul voievodului Radu Paisie (1545-1554). În hrisoavele unor negustori braşoveni sunt pomenite două transporturi de piei de oaie din Pâcle, un alt sat recunoscut din comuna Berca, şi Pleşcoi, în valoare de aproape 1.500 aspri, semn că în această zonă se tăiau multe animale, iar pregătirea cărnii era încă de pe atunci o îndeletnicire de bază a localnicilor.

Cele mai bune rețete de post - dar nu numai! și de frupt! - sunt cele gătite de măicuțe și călugări, monahii având o înzestrare anume pentru gastronomie, pe care o practică folosind ingrediente de demult, asupra cărora se pogoară Harul.

Biografii luminatei măicuțe povestesc: „Maica Sofronia s-a născut în 1910 în satul Mereasa din nordul judeţului Buzău, ca mezină a familiei, între cele patru surori. A fost trimisă de către tatăl său să studieze în cadrul unui colegiu parizian, iar mai apoi a urmat cursurile facultăţii de istorie de la Sorbona. În 1939, urma să-şi dea doctoratul cu o teză despre mitologia românească. Iminenţa războiului a întrerupt-o din lucru, fiind nevoită să revină în România. Aici a cunoscut un tânăr avocat bucureştean cu care s-a logodit şi mai apoi căsătorit, în 1941. După terminarea războiului, comuniştii au preluat puterea şi au început epurările.