A mânca-mâncare. A bea-...bere! Nimic mai firesc, nu? Se impune, așadar, o subtilă sinergie la nivelul papilelor gustative și, chiar, mult dincolo de ele. Mâncarea făcută la cazan și berea fermentată în alambic - această alianță naturală poate fi desăvârșită pe tărâmul creativității culinare. Mâncarea este savuroasă când e întovărășită de o halbă de bere dar poate fi și mai bună atunci când berea de calitate devine ingredient gastronomic.
La faimoasa tavernă a lui Iordache N. Ionescu de pe Strada Covaci, numerele 3-5, ziaristul-polițai N.T. Orășanu avea întotdeauna rezervată masa cu numărul 5, situată pe terasă, și care, în cinstea sa, era denumită a „ziariștilor”. Restaurantul era faimos în perioada 1870-1890, renumele datorându-se atât mâncărurilor tradiţionale delicioase, cât şi atmosferei întreţinute de cei mai celebri lăutari ai vremii: Cristache Ciolac, Nicolae Buică, Lică Ştefănescu sau Fănică Luca. 

Marii oameni de spirit ai României au știut totdeauna să-și trăiască viața, fără a-și uita niciodată micile – în fapt, marile! – plăceri culinare și bahice. Nici Titu Maiorescu, Mihai Eminescu, Iacob Negruzzi și ceilalți corifei ai Junimii nu au făcut vreo abatere. Și nici, mai ales, hâtrul lor oaspete provenind din „țărănie”, răspopitul Ion Creangă, deloc întâmplător alintat „Popa Smântână”, cel care, roșu în obraji precum coloarea licorii din bărdace și „pahară”, le înveselea agapele cu ale sale scorneli fără de perdea, precum Povestea Poveștilor sau Povestea lui Ionică cel Prost.

Mesele savuroase ale negustorilor români și ale clasei de mijloc din vechiul București…„În vechiul București, negustorii, oamenii cu carte (care erau, avocați, arhitecți, profesori, scriitori și funcționarii) alcătuiau o puternică clasă de mijloc, ce reprezenta, de fapt, motorul societății românești din prima jumătate a veacului trecut. Românii cu mult bun simț, inteligenți,gospodari și credincioși, ei se bucurau frumos de fiecare clipă a vieții lor, fiindcă nu se știa niciodată ce urma să le aducă ziua următoare, când, poate, pândea un război, o criză economică sau cine știe ce altă năpastă.