În cartea despre Sanda Marin apar detalii foarte interesante despre viața ei. Sanda Marin a venit pe lume într-o familie din elita intelectualității Iașului. Tatăl ei, cărturarul Ion Simionescu, a fost un reputat om de știință, naturalist, paleontolog și geograf, devenit profesor universitar de foarte tânar, la nici 30 de ani. Micuța Cecilia s-a bucurat de cea mai aleasă educație.
Stăpânea la perfecțiune germana, franceza și engleza, a studiat pianul la Paris și apoi în țară cu faimoasa Florica Musicescu, profesoara lui Dinu Lipatti și, mai apoi, a lui Dan Grigore. A crescut într-o casă vizitată de spirite luminate ale vremii: cărturari, scriitori, muzicieni, actori, pictori.
Căsătorită cu Mihai Zapan, doctor în chimie, Cecilia Maria și-a transformat căminul într-o oază de bucurie pentru prietenii pe care îi încânta exclusiv cu creații gastronomice proprii. Provenind dintr-o familie înstărită, şi-a permis luxul să devină colecţionar de artă, amenajându-şi acasă o veritabilă pinacotecă, pe care a luat-o cu sine la Bucureşti, după mutarea, împreună cu soţul, în Capitală.
Aşadar, o absolventă de Conservator la Paris cititoare a trei literaturi europene în original şi iubitoare a artelor frumoase, alege să rămână o bucătăreasă genială şi atât! Pe la începutul anilor ’30, nemulțumită de cărțile de bucate existente pe piață, Cecilia Maria Zapan s-a hotărat să demonstreze cu forțe proprii că și gătitul poate fi o artă. Nefiind prea sigură de succesul cărții, și-a ales un pseudonim care urma să devină un termen de primă referință pentru gurmanzi: Sanda Marin.
Cartea de bucate a Sandei Marin a apărut în 1936 în editura Cartea Românească, fiind prefațată de Păstorel Teodoreanu (pe care mulți l-au suspectat a fi cel puțin co-autor). Cartea conținea nu mai puțin de 1.300 de rețete culinare cunoscute în bucătăria românească, autohtone și împrumutate sau inspirate din alte tradiții gastronomice.
Cartea a reapărut după cel de-Al Doilea Război Mondial într-o ediție prescurtată, adaptată la ideologia și la lipsurile alimentare din timpul comunismului; a fost republicată, mai apoi, în zeci de ediții succesive. Practic, nu era gospodină căreia să-i lipsească acest cărțoi, adesea atât de folosit, zi de zi, încât, la un moment rămânea iremediabil fără de coperți, iar filele începeau să-i zboare haotic prin toată bucătăria. Din motive ideologice, după 1950, au fost înlăturate „rețetele socotite [...] prea opulente, prea cosmopolite sau și una și alta”, de exemplu, salata de icre negre, galantina de curcan, Chateaubriand, Bouillabaisse, supa „de cești” (consommé), sufleul surpriză, cozonacii moldovenești (cu 100 de ouă pentru 5 kilograme de făină)…
SARMALELE SANDEI MARIN
Ingrediente:
1 varză mare sau 2 mijlocii
750 grame carne macră
1 felie pâine
2 cepe
2 linguri orez
100 grame untură
sare
piper
mărar tocat
1 crenguță mică de cimbru
1 ardei gras
6 roşii sau 2 linguri bullion
1 litru borş
Mod de preparare:
„Se dă prin maşină carnea de porc sau amestecată, de vacă şi de porc, şi miezul de la o felie groasă de pâine, muiat şi stors bine. Separat se prăjeşte în untură ceapa tăiată mărunt. Când începe să se îngălbenească, se adaugă orezul ales şi spălat. Se prăjeşte uşor şi orezul, se stinge cu putină apă, apoi se amestecă cu carnea, se adaugă verdeată tocată mărunt, sare şi un praf de piper. Se desfac foile de la o căpățână frumoasă de varză. Se taie cotorul de la fiecare foaie şi se opăresc cu borş, ținându-le până se moaie. Se taie foile în bucăți potrivit de mari şi în ele se înveleşte carnea pentru sarmale.
Adevăratele sarmale moldoveneşti se fac mici cât o nucă. Varza rămasă neîntrebuințată la sarmale se taie ca tăițeii mai groşi. Se pune un strat de varză tăiată în cratiță, apoi se aşază sarmalele una lîngă alta şi un al doilea rând, dacă ies mai multe. Între rânduri, se aşază felii de roşii. Deasupra se pune încă un strat de varză tăiată şi un ardei gras, tăiat subțire.
Se adaugă câteva linguri de borş, fiert separat, strecurat şi îndoit cu apă ca să nu fie prea acru, roşiile tăiate felii sau puțin bulion de roşii sau de ardei şi o lingură bună de untură. Se lasă să fiarbă pe maşină, apoi se dă la cuptor, la foc potrivit şi se țin până scade zeama atât cât trebuie. Sarmalele sunt mult mai bune încălzite, de aceea este mai bine să fie pregătite din ajun”.
Dan-Silviu Boerescu Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro