Caracteristica cea mai importantă a trupelor rock-ul din anii ‘70 – ‘80 era cu
siguranță originalitatea, pe care o căutau în zecile de ore petrecute împreună în sala
de repetiții, precedate de alte zeci de ore de muncă în singurătate, când fiecare
membru al trupei se perfecționa la instrumentul său, încerca idei, își căuta muzica
pe care o propunea apoi celorlalți.

Originalitatea fiecărei trupe rock venea tocmai din această muncă ce se materializa
după luni de efort într-un album de o oră ce cuprindea ”amprenta” personalității
creative a fiecărui membru, omogenizate într-un ”sound” devenit specific trupei.

Recunoaștem astfel încă de la primele acorduri un Led Zeppelin, un Black Sabbath sau un Rolling Stones.

Pe de altă parte, în ultimii ani a luat o amploare deosebită fenomenul muzicii
”cover”. Acesta este o interpretare sau o înregistrare a unui cântec de către altcineva
decât artistul sau compozitorul original. Există chiar, cu un anumit succes, trupe care
cântă exclusiv muzica unor grupuri celebre, așa numitele „trupe tribut”, și care
renunță cu totul la originalitate (sunt de exemplu și la noi trupe tribut pentru Pink
Floyd, Queen, sau Deep Purple). Cover-ul nu reprezintă însă o noutate. Practic,
orice instrumentist, în momentele acelea în care își caută muzica, se inspiră sau
chiar reproduce cântece scrise de alții, ajungând uneori să preia acele cântece,
asumându-le într-o reinterpretare adaptată sau nu la ”sound”-ul trupei sale. Până la
urmă, rock-ul în sine s-a născut dintr-o adaptare personalizată a blues-ului.

Amploarea fenomenul cover de azi vine poate din graba cu care trupele caută
succesul sau dintr-o renunțare la creativitate deși un cover nu este în sine o imitație
ci mai degrabă o reluare personalizată a unui cântec de succes, ceea ce presupune,
pe lângă calități instrumentale, și o anumită doză de originalitate. Mai mult decât
atât, un cover readuce în atenția publicului de azi cântece de ieri, prin noua variantă
recunoscându-se astfel valoarea peste timp a cântecului original. Iar atunci când
realizarea este de calitate, garanția succesului devine un atribut rezidual, mult mai
importantă fiind chiar povestea reamintită prin cântec.

Asemenea poveste a spus Led Zeppelin în ”Since I’ve been loving you” de pe
albumul Led Zeppelin III din 1970. Cântecul a fost reluat și reinterpretat în foarte
multe variante de trupe sau interpreți mai mult sau mai puțin cunoscuți (Ottis Clay –
1994, Great White - 1988 sau Europe – 2008). Însă o variantă remarcabilă a

cântecului se datorează trupei olandeze de blues Too Mutz Blues Band (albumul
Lady in black and other blue pieces – 2002). Acest cover închide într-un fel un cerc
al procesului evolutiv al rock-ului (plecat din blues-ul american și devenit un curent
de primă mână, rock-ul britanic, ce a influențat la rândul său blues-ul insular, ale
cărui trăsături au fost apoi preluate de alte trupe din Europa, inclusiv de către
această trupă olandeză). ”Since I’ve been loving you”, o poveste blues produsă și
cântată de o trupă rock cu un ”sound” inimitabil, se aude ca un blues veritabil în
versiunea Too Mutz Blues Band, ca și cum rock-ul a revenit la origini:

 

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro