Pe vremuri,o mulțime de expresii erau la fel de savuroase ca și înțelesul lor! De pildă, cine mai știe azi, dincolo de valoarea metaforică a cuvântului, ce însemnau, de fapt, mizilicurile?

Din perioada începutului de secol XX sau chiar de mai înainte, ne vine tentația „mizilicurilor”, asimilate azi - „parte pentru întreg” - cu doar unul dintre componentele paronimice ale acestor antreuri (fel introductiv al meniurilor complexe, având rolul de a stârni apetitul și de a înflăcăra imaginația gastronomică). Între mizilicuri sau mezelicuri, se prenumărau în chip obligatoriu și mezelurile, fără a se reduce, totuși, doar la aceste delicii preparate din felurite cărnuri crud-uscate sau afumate.

Bacalbașa distinge, ca strategii de de arhitecturare a meniului, între recepțiile simandicoase cu trei servicii („primul serviciu – supa, mezelurile, rasolul și alte mâncări cu sos; al doilea serviciu – fripturile, peștii prăjiți, lucruri dulci, ouă, creme; al treilea serviciu – desertul, brânza, fructele, prăjiturile, înghețata, bomboanele”), mesele cu două servicii (întâi „supa, mezelurile, mâncarea de pește, alta de carne cu sos sau fripturile și salata”, apoi „brânza, înghețata, fructele, compoturile, prăjiturile, bomboanele”) și, în fine, mesele obișnuite în familie, fără invitați, cu un meniu mult simplificat (dar care, totuși, includea „mezelurile, o mâncare de pește, o mâncare de carne, brânza, fructele, prăjiturile”).

Indiferent de tipul mesei, mezelurile sunt servite întotdeauna, de regulă la începutul mesei, imediat după sau în locul supei, existând, și în acest caz, dispoziții de etichetă culinară cât se poate de clare: „La mesele cu musafiri, dejunurile încep cu mezelurile, iar la mesele de seară mezelurile se dau după supă. La aceste mese -dejun și prânz- se pun pe masă patru mezeluri”. Se atrage atenția ca respectivele mezeluri să nu aibă „aceeași esență”, fiind bine să le fie intercalate și alte gustări, acele „mizilicuri” despre care se vorbește în epocă: un mezel cu carne poate fi urmat de un aspic cu legume sau de sardele, iar pieptul de gâscă afumat de ouă răscoapte și salată de cartofi.

Ideea era să se mănânce porții mai mici - nu pe săturate! - din aceste preparate feliate subțire, iar, prin extrapolare, „mizilicurile” au ajuns să însemne și lucruri mărunte, „mărunțișuri”, dar deloc neimportante și nelipsite de o oarecare atractivitate, cu care „să-ți faci pofta” pentru început, la masă dar și într-o afacere sau într-un proiect de mai mică sau mare anvergură. De la „mizilicuri” s-a ajuns, mai apoi, la o expresie ceva mai colorată, cu trimitere tot la mâncăturile de mai mică importanță asociate, inițial, unui meniu – „un jeleu, o măslină”, sintagmă aflată în circulație și în ziua de azi, când nu i se mai conștientizează neapărat semnificația inițială, ci este, mai degrabă, circumscrisă derizoriului pitoresc. O altă variantă a acestei expresii este „o atenție, o măslină...”.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro