Simona Racoviță m-a lăsat cu o mare nedumerire după ce am citit cartea ei din 1934. Iată de ce:

Şniţel parizian (?)

„(Ingrediente:) 1 kilogram /carne de/ viţel de la pulpă, tăiată şniţele, 2 ouă bătute cu puţină făină, untură pentru a le frige, bucăţi de lămâie tăiată sferturi.

(Mod de preparare:) Dacă avem şniţele prinse într’o subţire pieliţă pe margine, le facem pe margine crestături, altfel şniţelul, frigându-se, se strânge şi-şi pierde forma netedă. Batem şniţelele cu ciocanul special, apoi le sărăm, făcându-le teanc; punem un şniţel, sare; apoi altul tot aşa, până terminăm. În tigaie încingem câtă untură ar trebui ca să fie şniţelele complect acoperite, fără a pluti în ea. Trecem fiecare şniţel prin ouă bătute cu puţină făină şi-l punem în tigaie să se frigă rumen. Le scoatem, le dăm la masă garnisite cu lămâie; separat, o salată după plac.
Untura să fie bine încinsă, adică când aruncăm un strop de făină în untură să sfârâie.”

ALTĂ VARIANTĂ. Nu este clar de ce acest șnițel este considerat parizian și nu vienez, dar cert este că, de fapt, rețeta originală este una italienească (cotoletta alla milanese), importată de un general pofticios pe vremea când Lombardia se afla sub jurisdicție austriacă. Cel mai bun astfel de „șnițel” se obține din carnea de vițel de lapte și se prăjește în unt clarifiat (ghee).

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro