Un lucru curios. Am pus la vânzare pe OLX o bicicletă uzată, „umblată”, veche de cel puțin cinci ani. Cu sentimentul că poate mă lăcomesc, am cerut mai mut de jumătate din prețul ei inițial. Am bifat căsuța „negociabil”, resemnându-mă cu gândul că voi fi nevoit să las substanțial din preț.

Ei bine, nu a fost nevoie! La cam două-trei minute (cât să apuc să-mi reproșez poza proastă pe care o făcusem bicicletei pentru postat pe site), telefoanele au început să sune „în legătură cu anunțul... ”. Am vândut-o în mai puțin de o oră celui dintâi doritor, care lucra în afara Bucureștiului și se învoise de la serviciu (bașca a avut și o pană cu mașina pe drum). Între timp am primit numeroase rugăminți de înduplecare, dar am zis să răsplătesc determinarea și abnegația. L-am privit din spate cum pleacă, pedalând ușurel, prin ploaie, spre locul în care își lăsase jeepul staționat „pe avarii”.

Am urcat în apartament și m-am grăbit să dezactivez anunțul. Până la clicul final – hop încă două telefoane! A venit și un al treilea, ceva mai târziu, în care o voce plângăcioasă ținea să mă convingă că anunțul încă nu era dezactivat. Am verificat: mințea (sau, cine știe?, persoana nu pagina web). Dar asta deja nu mai conta, din moment ce îi spusesem din capul locului că vândusem biciceta (decât poate doar să-mi bată obrazul a neseriozitate).

Wow! Ce a fost asta? mi-am zis, abia trăgându-mi sufletul. De unde atâta cerere de biciclete la mâna a doua? Aș fi putut să fac licitație cu ei. Pe o platformă dintr-asta online, cum face și Artmark-ul mai nou. Nu cumva puteam să cer mai mult?!

Și nu numai mâna a doua - aveam să descopăr a doua zi, la Decathlon-ul din cartier, unde raionul de biciclete era decimat. S-a vândut aproape tot, dar au zis că mai aduc, îmi spune un client care făcea poze unei biciclete stinghere proțăpite undeva deasupra, în chip de mostră.

Ce se întâmplă? De unde această cerere de biciclete?

Peste încă o zi, vorbesc cu proprietarul unui atelier-magazin de biciclete, care pare să îmi confirme ipotezele cele mai optimiste: după ieșirea din starea de urgență, tot mai mulți bucureșteni activi „trec pe bicicletă”. „Cu mașina te miști tot mai greu, iar de autobuz, tramvai, astea, nici nu vor s-audă!”.

Un client care aștepta să-și monteze ghidon nou îmi expune cazul lui: „Eu mergeam în fiecare zi cu mașina la serviciu. De când cu COVID-ul, mulți care până mai ieri luau metroul sau autobuzul acum se deplasează numai cu autoturismul. Ca să nu se înghesuie în spații închise în transportul comun, unii ca să evite să poarte mască, se înghesuie cu mașinile pe stradă. De aia eu am zis: nu mai bine cu bicicleta?”

Și ca el probabil sunt mulți: cei mai temerari și mai sportivi dintre bucureșteni optează pentru pedalat. Și – ar mai fi de adăugat – cei care vor „ca afară”. Care vor „ca în Amsterdam”, vorba lui Mîndruță. Pentru generațiile mai tinere, bicicleta nu e vehiculul lui nea Titi, care-și montează remorcă de butelie; nici al țărăncii care-și cară sacoșele de rafie pe ghidon. Majoritatea adulților activi de azi nu au apucat realitățile acestea (sau – unii – preferă să nu și le amintească). Pentru ei, bicicleta e vehiculul emancipării europeniste, care ne face egali cu prim-ministrul Suediei și regina Olandei.

Ne apropiem cumva de mult visata „masă critică” propăvăduită de Lucian Mîndruță, acea situație în care numărul bicicliștilor va conta pentru a schimba comportamentul în trafic și a impune reguli rutiere clare, demne și democratice pentru toate vehiculele, indiferent de numărul de roți sau de cai-putere?

Florin Dumitrescu

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro