Cele mai coborîte momente în care te surprinde existența, cînd interesul tău a rămas să palpite doar ca o iluzie sub cenzura scrumului, cînd te crezi ferit de orice ingerință la adăpostul silei de sine și cînd nimic nu mai pare a-ți suscita regretul pentru imaginile care trec fără să te-ațină pe lîngă tine, atunci, cînd te crezi cel mai puternic tocmai pentru că te-arăți nevolnic și insiști să fii încredințat că ești gata de plecare, pentru că încă porți povara slăbiciunii tale pe umeri și a îngrămădirilor demiurgice de oameni revoltați...

Cu ani în urmă, cînd pînă și cei mai cruzi asasini de maidan sau gunoaie penale scăpate din arest credeau în Dumnezeu (am cunoscut cîndva și asemenea momente), viața părea mai îngăduitoare cu noi; azi, tineri proveniți din familii cu cap de intelectual, cu note bune la învățătură și haine curate, cu educație onestă, abonament la tramvai și bani de buzunar, care nu sunt nevoiți să se umilească pentru orice fleac, resping însăși ideea posibilității de-a crede în orice (am întîlnit prea mulți pentru a-i trece sub tăcere), cu atît mai mult în...

Hrube de piatră acoperite de case fabricate din lut… Numai în cultura popoarelor nestatornice vei avea ocazia de-a studia o asemenea anomalie de pupăză arhitecturală prin fața căreia nu trece nimeni pe timp de ploaie, în care sărăcia se îmbină cu filozofia pagubei trebuincioase și moartea cu prelungirea geometriei necunoscute a vieții. Un magazin neutru cu piese de papetărie și cărți ieftine în centrul oprașului Asheville, prieteni din vechiul Iași morți de odinioară, scoși de capriciul mareei pe o plajă populată din Carolina de Sud sub zbor...

M-am numărat printre indignații care au cîrtit cu gura pînă la urechi decizia Comitetului Academiei Suedeze de-a onora un cîntăreț cu sacrificiul Premiului pentru Literatură, în persoana umilului Bob Dylan, îmbrăcat ca de la ajutoare, pe care, ca figură a muzicii contemporane, l-am ținut de cînd mă știu la mare stimă. Poate veți sesiza un duh de contradicție în rîndurile mele, dar problema era că nu mă lăsam convins de calitățile sale literare pe culmea acestui nivel, în dauna unor scriitori cu adevărat mai merituoși, de n-ar fi să-l...

Așa cum, cu mulți ani în urmă, debutînd în luna ianuarie a fabulosului an 1967, orașul San Francisco a găzduit pentru nouă luni o comunitate anarhică, dar non- violentă, alcătuită preponderent din tineri hippy, fenomen rămas în istorie sub denumirea de Summer of Love (Vara iubirii), cîteva sute de kilometri mai la nord și 53 de ani mai tîrziu, din inițiativa unui duh al demenței colective și criminalitate îndoită cu violență urbană, s-a întrupat în inima orașului Seattle ceea ce ar merita să poarte încadrarea de Summer of Our Hatred (Vara urii...