Nr. 44, octombrie, anul 2024
Phoenix OMUL

Detalii
Editorial
Mulţi ani de zile, noi, ca popor, am fost unul unit. Nu te certai cu nimeni, nu aveai decât arareori disensiuni cu vreun vecin prea scandalagiu sau prea iubăreţ. Până la urmă, te împăcai la un şpriţ de vin de ţară, sau la o coadă la un nes care se termina înaintea noastră.

Pentru că aveam un duşman comun. Cu nume, prenume şi cu gloanţe în pieptu-i de aramă, undeva la Târgovişte. De fapt, Ceauşescu, avea meritul, ca să zic aşa, de a ne ţine aproape. Aproape toţi, îl uram! Aproape toţi râdeam de tembelismul lui, cu batista pe ţambal, cum se...

Detalii
Editorial
România este o țară cu grave probleme în privința educației. Nu doar aceea care se face la școală, ci și educația celor șapte ani de acasă. Este țara în care curierul te ia la ,,per tu" când îți livrează coletul și te vede pentru prima dată în viața lui și în care este foarte posibil să fii luat la mișto când suni la 112, având o urgență cât se poate de serioasă.

Hăhăiala și caterinca sunt acum sport național, iar limbajul denumit cu eleganță ,,informal" (a se citi ,,de mahala/cartier") a început să ia amploare nu doar în cercuri de apropiați...

Detalii
Editorial
Savanții lumii se joacă iar cu sufletele oamenilor de rînd, cei mulți și proști și oropsiți, care mai sunt și victima superstițiilor. Pentru a nu mai vărsa lacrimi în butoiul auto-plîngerii de milă, în urma ultimelor evidențe scoase la lumină de arheologia israeliană, se pare că o descoperire mai veche a fost atribuită recent ca făcînd parte din inventarul mormîntului marelui preot Caiafa, cel care a figurat drept vîrf de acțiune și otravă în arestarea, judecarea și condamnarea Mîntuitorului la moarte prin crucificare. Pe scurt, mai multe...

Detalii
Editorial
Mulți, ă? Mulți, da. Dar câți dintre noi oare știm ce-i cu Moș Crăciun ăsta, de fapt? Moș Crăciun chiar a existat. A fost și el om, ca noi. Și n-a fost un bătrânel blânduț și drăguț și zâmbăreț dintotdeauna. Nu. Moș Crăciun a fost soțul unei doamne care, spre deosebire de el, era miloasă și blândă. Și care a adăpostit-o pe Maria, mama lui Cristos, pe vremea când era pe punctul de a naște, în ieslea gospodăriei lor. Da, în grajdul ăla pe care toți îl vedem reprezentat prin biserici sau prin târgurile de Crăciun.

Detalii
Editorial

V-aţi gândit vreodată cum ne reciclam noi, oamenii, între noi? Cum ne dăm de la unul la altul, cum ne lăsăm şi revenim după ce, între timp (sau poate chiar în timpul), trecem pe la altcineva? Dacă n-ar fi o chestiune de sentimente (deşi uneori nu se rezumă doar la asta) – pentru că treaba cu sentimentele e complicată, alambicată, mai încurcată ca lianele din Pădurea Amazoniană (cât a mai rămas din ea) sau mai rău că părul creţ care nu se piaptănă (aproape) niciodată – dacă noi am fi doar nişte trupuri, doar nişte recipiente goale, lipsite de...