V-aţi gândit vreodată cum ne reciclam noi, oamenii, între noi? Cum ne dăm de la unul la altul, cum ne lăsăm şi revenim după ce, între timp (sau poate chiar în timpul), trecem pe la altcineva? Dacă n-ar fi o chestiune de sentimente (deşi uneori nu se rezumă doar la asta) – pentru că treaba cu sentimentele e complicată, alambicată, mai încurcată ca lianele din Pădurea Amazoniană (cât a mai rămas din ea) sau mai rău că părul creţ care nu se piaptănă (aproape) niciodată – dacă noi am fi doar nişte trupuri, doar nişte recipiente goale, lipsite de...