Mă gândeam la o vorbă veche din lumea celor care sunt pasionați de jocul de cărți! "Datoria chibiţului este să tacă şi să nu-i (pardon) pută picioarele". Constat că s-a înmulţit ingrijorător numărul chibiţilor! A celor care-și dau părerea despre orice!
De la leacurile împotrivă coronavirusului la cum trebuie organizat sistemul sanitar, cel de învăţamânt, etc! Nimeni nu dă vreo soluţie, doar păreri, funcţie de umori de moment, apartenţe politice sau doar de plăcerea de a chibiţa. Chiar dacă multora le put picioarele. De multe ori, chiar şi...
E plină lumea de ţinte de-astea superficiale pe care, dacă… DACĂ le atingem… s-ar putea ca, după puţin timp, să fie totul ca şi cum n-ar fi fost, de fapt, nimic. Nişte baloane cu aer care, odată sparte, mai lasă în urmă doar o bucată de material ciopârţit. Nimic practic… şi nici măcar plăcut. Obiective deloc importante de genul… cea mai mişto jachetă din liceu, cele mai sexi cizme din facultate, cea mai feminină maşină de pe piaţă, cel mai dorit bărbat din lume, casă cu vedere spre parc, doi copii care învaţă bine şi-s lăudaţi de toată lumea...
Știrile tot mai alarmiste legate de epidemia astaidioată au avut efecte de tot felul! Efectele bune au fost legate de modul în care mulți dintre concetăţenii noştri au reuşit sau s-au prefăcut că înţeleg că într-adevăr e o treabă periculoasă tare. Chiar dacă pentru un procent mic de oameni, pericolul este infim şi toate sunt făcături ale imperialiştilor, care vor să-şi facărău singuri.
DACĂ POLITICHIE NU E, NIMIC NU E. Cu Tudor Petruț (Los Angeles)
Toată lumea discută cu aplomb despre prezidențialele americane, o bătălie aproape comică între doi pensionari simpatici care se iau în serios. Fiecare dintre cei doi candidați vor să salveze America, Trump păstrând-o tradițional-imaculată, Biden transformând-o în ofrandă a socialismului utopic. În spatele poveștilor ideologizate din mass-media și în întunericul catacombelor unde bărbați adevărați (și câteva doamne de familie bună) pun țara la cale, pariurile sunt mult mai mari...
Am ajuns și la ora primei dezbateri televizate dintre pretendenții la mîna Casei Albe, care a bătut pe 29 septembrie, o catastrofă de penibil și țopism înfumurat. Confruntarea a fost dirijată de Chris Wallace, un comentator complet nepregătit, la modul general, cu atît mai puțin pentru astfel de gîlceavă cu ștaif degenerată în zaveră de birt popular între căruțași veniți la oraș cu treburi și nevoi. Deci, ce putea ieși dintr-o confruntare care avea drept protagoniști o mahalagioaică fără cusur și un bătrîn fugărit de maidanezii demenței...
