Viața ne supune la multe întâmplări și, pe majoritatea dintre noi, și la multe probleme de sănătate. În funcție de gravitatea lor, fie alegem să ignorăm, fie ne pierdem în panică și groază, gândindu-ne direct la moarte. Ce prea puțin alegem să facem este să ne gândim de ce apar, de fapt, aceste probleme de sănătate. Sunt ele venite din neant? Sunt părinții, bunicii, strămoșii de vină pentru ele? Ne-am născut într-o lume nedreaptă, în care alții se bucură, în timp ce noi suntem supuși suferinței?

Lunile din urmă, pe care le-am petrecut abuzînd de ospitalitatea platformei Comentator.ro, au întrupat o experiență fructuoasă pentru mine, nu neapărat și pentru cititori (analizînd interesul mai degrabă redus). Lunile din urmă mi-au prilejuit o incursiune de-a lungul căreia am revăzut locurile farmecului și scîrbei tinereții mele, personaje pe care le-am admirat și îndoit în focul detestării, întîmplări odioase și recitări de psalmi în apogeul spiritual din Munții Neamț, între cetățile îngerești Văratec și Agapia. Profund recunoscător.

Pe de altă parte, indiferent ce faci, este un prilej pentru a pune lucrurile la punct și a-ți lua rămas bun de la ce-ai avut. Am experimentat o serie de articole confesionale, cu profund caracter personal, acolo unde alții ar fi solicitat analize obiective sau rapoarte reci. Unii cititori, din totalul și așa nu prea sporit aflat în ghearele unei culturi în agonie, e posibil să nu fi văzut experimentul cu ochi îngăduitori. Păstrînd proporțiile, transpunerile de cadru și de situație în specificul altor conjuncturi, mă alin cu ideea afrontului lectorial de care s-au lovit atîția autori înainte de-a ajunge renumiți.

Mă gândeam la o vorbă veche din lumea celor care sunt pasionați de jocul de cărți! "Datoria chibiţului este să tacă şi să nu-i (pardon) pută picioarele". Constat că s-a înmulţit ingrijorător numărul chibiţilor! A celor care-și dau părerea despre orice!

De la leacurile împotrivă coronavirusului la cum trebuie organizat sistemul sanitar, cel de învăţamânt, etc! Nimeni nu dă vreo soluţie, doar păreri, funcţie de umori de moment, apartenţe politice sau doar de plăcerea de a chibiţa. Chiar dacă multora le put picioarele. De multe ori, chiar şi gura! Aceşti chibiţi se înmulţesc pe zi ce trece, din păcate.

E plină lumea de ţinte de-astea superficiale pe care, dacă… DACĂ le atingem… s-ar putea ca, după puţin timp, să fie totul ca şi cum n-ar fi fost, de fapt, nimic. Nişte baloane cu aer care, odată sparte, mai lasă în urmă doar o bucată de material ciopârţit. Nimic practic… şi nici măcar plăcut. Obiective deloc importante de genul… cea mai mişto jachetă din liceu, cele mai sexi cizme din facultate, cea mai feminină maşină de pe piaţă, cel mai dorit bărbat din lume, casă cu vedere spre parc, doi copii care învaţă bine şi-s lăudaţi de toată lumea peste tot, un loc de muncă la care toţi, când strigă, folosesc la început “doamna”, urmat apoi de funcţie şi eventual de numele de familie al celui mai dorit bărbat din lume de mai sus. Pentru femei asta. Pentru bărbaţi? Păi cea mai colorată minge de pe piaţă, eventual cu toate semnăturile celor din echipa de seniori, cea mai uşchită freză din liceu, cea mai tunată maşină de pe şosea, cea mai… deşteaptă, dar totodată proastă femeie dintre femei şi… eu ştiu ce alte nebunii de-astea tipic masculine.

Știrile tot mai alarmiste legate de epidemia asta idioată au avut efecte de tot felul! Efectele bune au fost legate de modul în care mulți dintre concetăţenii noştri au reuşit sau s-au prefăcut că înţeleg într-adevăr e o treabă periculoasă tare. Chiar dacă pentru un procent mic de oameni, pericolul este infim şi toate sunt făcături ale imperialiştilor, care vor -şi facă rău singuri.