“Cine se luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu” (Nicolae Bălcescu) “Convertiţii sunt incomozi” (Georges Bernanos)
O amintire personală - câteva însemnări (august 2012) - de la un Centenar devenit simbolic pentru lumea în care trăim: Centenarul Nicolae Steinhardt. În 2020 s-au împlinit 60 de ani de când Părintele Nicolae (Steinhardt) a primit Botezul, într-o cameră de închisoare (în 1960).
Marile convertiri culturale sau religioase au atras numai conştiinţele pregătite pentru transdisciplinaritate. Nu obligatoriu, în unele cazuri a fost...
Cu toate că, după plecare, voi lăsa o operă importantă și încă nedescoperită, dar și o frumoasă și vastă bibliotecă personală, vremurile de azi - de profundă ostilitate față de scriitori, față de cărturarii cu discurs civic, față de umaniști și enciclopediști și față de cărți, - mă fac să mă gândesc la viitorul ce urmează fără mine.
Ciudată simbioza dintre profesorul Rafila și grobianul Ciolacu. Nu am date despre pregătirea profesională a numitului Marcel Ciolacu, aşa că nu mă pronunţ asupra calităţilor sale profesionale. Revenind la domnul profesor Rafila, este evident ca rolul său este acela de plasture. De fapt, plasturele Rafila este o invenţie cu oarece sorţi de izbândă. Important ar fi ca plasturele să aiba şi dezinfectant! Dacă doar ascunde puroiul din PSD, va fi ca frecţia la piciorul de lemn.
Viața ne supune la multe întâmplări și, pe majoritatea dintre noi, și la multe probleme de sănătate. În funcție de gravitatea lor, fie alegem să ignorăm, fie ne pierdem în panică și groază, gândindu-ne direct la moarte. Ce prea puțin alegem să facem este să ne gândim de ce apar, de fapt, aceste probleme de sănătate. Sunt ele venite din neant? Sunt părinții, bunicii, strămoșii de vină pentru ele? Ne-am născut într-o lume nedreaptă, în care alții se bucură, în timp ce noi suntem supuși suferinței?
Lunile din urmă, pe care le-am petrecut abuzînd de ospitalitatea platformei Comentator.ro, au întrupat o experiență fructuoasă pentru mine, nu neapărat și pentru cititori (analizînd interesul mai degrabă redus). Lunile din urmă mi-au prilejuit o incursiune de-a lungul căreia am revăzut locurile farmecului și scîrbei tinereții mele, personaje pe care le-am admirat și îndoit în focul detestării, întîmplări odioase și recitări de psalmi în apogeul spiritual din Munții Neamț, între cetățile îngerești Văratec și Agapia. Profund recunoscător....
