La un interval relativ scurt, atenţia multor cetăţeni ai tărişoarei noastre dragi a fost atrasă de două personaje cu funcţii importante. Priceputa primariţă a Bucureştiului, Gabriela Firea Pandele (nu-i cunosc bine titulatura, recunosc) şi înca președintele Statelor Unite ale Americii, marele (la stat) Donald Trump. Două persoane destul de diferite în ce privește calibrul şi sexul. La prima vedere, nu se poate face nicio apropiere între cei doi. Cine crede asta se înşală!

Am urmărit cu ochii pe computer și sufletul la gură rezultatele alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii. Nu mică ne-a fost miraculoasa uimire în fața numărului atît de dezvoltat al cretinilor celui mai avansat stat al lumii. Dar nu asta a fost șmecheria începută de Obaka? Cît mai mulți emigranți de calificare redusă, după cinci ani dobîndind cetățenia și dreptul la vot, o mică planificare cincinală și roadele s-au pîrguit. Între timp, nici ceilalți cetățeni n-au fost lăsați fără îngrijire. Studenții au fost expuși cu anasîna la cursuri de îndoctrinare, de la apologia directă și sensul financiar la corectitudinea politică. Pe deasupra, fabricile de la Hollywood au duduit neîncetat pe linia scufundării totale a mizeriei prezente, cu concluzia de bun-simț că ne tîrîm într-o lume în care nu se mai poate trăi. Politicienii, așișjderea, n-au stat cu mîinile în sîn și au tocat centimetru cu centimetru coeficientul de răbdare al populației. La urmă de tot, dar nu ultimii, dacă nu chiar primii, reprezentanții presei scrise și maimuțărite, care au ucis cîinele de pază al democrației în lanul de minciuni al capitalului și au creat monstrul propagandei deșănțate de stînga și eliberatoare în dezmăț. În această categorie sunt enumerate și instituțiile de sondarea opiniei publice, care-și dau obolul nu cum este, ci cum ar trebui să fie în utopiile totalitare. Cum să nu se fi împlinit vremea introducerii în peisaj a fructelor marxismului?

“Cine se luptă pentru libertate se luptă pentru Dumnezeu” (Nicolae Bălcescu)
“Convertiţii sunt incomozi” (Georges Bernanos)

O amintire personală - câteva însemnări (august 2012) - de la un Centenar devenit simbolic pentru lumea în care trăim: Centenarul Nicolae Steinhardt. În 2020 s-au împlinit 60 de ani de când Părintele Nicolae (Steinhardt) a primit Botezul, într-o cameră de închisoare (în 1960).

Marile convertiri culturale sau religioase au atras numai conştiinţele pregătite pentru transdisciplinaritate. Nu obligatoriu, în unele cazuri a fost vorba de cărturari, de clerici, de credincioşi cu rigoare, filosofi sau savanţi; în viaţa lor, adesea tragică şi neobişnuită, aceştia s-au confruntat, la un moment dat, cu deschiderea şi tentaţia către iluminarea spirituală, către paradoxale trăiri religioase şi etice, nu o dată simultan apostatice şi apostolice.

Angela Furtună 31 octombrie 2020

Cu toate că, după plecare, voi lăsa o operă importantă și încă nedescoperită, dar și o frumoasă și vastă bibliotecă personală, vremurile de azi - de profundă ostilitate față de scriitori, față de cărturarii cu discurs civic, față de umaniști și enciclopediști și față de cărți, - mă fac să mă gândesc la viitorul ce urmează fără mine.

Ciudată simbioza dintre profesorul Rafila și grobianul Ciolacu. Nu am date despre pregătirea profesională a numitului Marcel Ciolacu, aşa că nu mă pronunţ asupra calităţilor sale profesionale. Revenind la domnul profesor Rafila, este evident ca rolul său este acela de plasture. De fapt, plasturele Rafila este o invenţie cu oarece sorţi de izbândă. Important ar fi ca plasturele să aiba şi dezinfectant! Dacă doar ascunde puroiul din PSD, va fi ca frecţia la piciorul de lemn.