Cărțile de bună guvernare spun că, în momentul când constată că lumea din jur devine mai nesigură și impredictibilă, un bun lider din sistemul clasic de putere va căuta, în cazul în care reprezintă o forță de luat în seamă, să participe la construirea unei alianțe sau, în scenariul care implică o țară mică și cu o tradiție istorică de dependență, va dori să identifice cât mai rapid un protector, mereu altul, în funcție de circumstanțe. Ne aflăm într-un asemenea moment istoric de maximă efervescență: se refac alianțele, se desenează structurile...
Gaza, octombrie 2024. Sursa: UNICEF Vă amintiți de scandalul uriaș început din momentul în care Israel Katz (foto, stânga, alături de Guterres), ministrul de externe al Israelului anunța oficial că-l declară „persona non grata” pe Antonio Guterres, Secretarul General al ONU, anunțând și că, pe cale de consecință, acesta nu mai avea voie să intre pe teritoriul Israelului.
Care sunt aceste scenarii foarte grave și mereu mai aproape pe măsură ce creștea intensitatea conflictului de mare intensitate larg deschis în Orientul Apropiat și potențat de dezastrul din Ucraina?
Ne aflăm în momentul în care, din nefericire pentru specia umană, toate scenariile, inclusiv cele extreme, inclusiv cel al distrugerii finale, sunt credibile, tocmai din cauza tipului de politicieni care au ajuns să decidă soarta lumii, incapabili să ofere alte soluții decât cele presupuse de folosirea armelor.
Chestiunea este atât de gravă încât, cred, merită o discuție mai largă, tocmai pentru a vă oferi o imagine de ansamblu și bazată pe o argumentație verificabilă. O discuție care, în sistemul clasic de argumentare, începe cu această statistică, ce prezintă arsenalele nucleare aflate în posesia 9 țări deținătoare de arme nucleare, precum și numărul de arme de acest fel stocate acolo, precum și în alte cinci țări, și aflate sub control american.
