Ştirile tot mai alarmiste legate de epidemia asta idioată au avut efecte de tot felul! Efectele bune au fost legate de modul în care mulţi dintre concetăţenii noştri au reuşit sau s-au prefăcut că înţeleg că într-adevăr e o treabă periculoasă tare. Chiar dacă pentru un procent mic de oameni pericolul este infim şi toate sunt făcături ale imperialiştilor care vor să-şi facă rău singuri. Toţi au înţeles cumva, ceva din toată aiureala asta!

Începutul anului 2020 a fost marcat de lucrările decăderii din funcția supremă aplicate președintelui Trump, pe baza presupusei intervenții pe lîngă un guvern străin în scopul ruinării potențialului inamic politic democrat, Joseph Robinette Biden. După cum a reieșit, scandalul venea ca turnat părții adverse: fiul pîrîtului s-a încurcat sub cearceafurile imundei lumi politichiste din zona traseului comunist, de la Kiev și Moscova pînă la Beijing (cu o mică escală la... București), conflict incestuos de pe urma căruia și el și tătînele s-au ales cu multe milioane de dolari. Trump a fost achitat din lipsă de probe, dar mult nu i-a ajutat.

A mai rămas un an la Casa Albă, în care se va instala curînd dl Joe, la braț cu dna Kamala (președintele-ales, cum o alintă mai recent Senilăția Sa între două ședințe hipnotice de amintit cine este el și cu ce se ocupă).

După atît de mulți ani și atît de puține consecințe, cu ce noutăți interesante să te mai expui în relație cu evenimentele reașezării din decembrie? Citez, totuși, un titlu de sezon plin de emfază dintr-un tabloid de mîna a doua: Ediție Specială - X și Y, martori direcți ai Revoluției din 1989. În realitate, X și Y sunt doi ziariști amărîți. Dacă vor veni cu ceva pretins nou, va fi greu să depășești impresia de făcătură post-factuală, sub semnul unui set pertinent de întrebări: De ce n-au expus marile secrete pînă acum? La ce-au așteptat 31 de ani? Vor veni și la anul cu ceva? Ce spălare de creier mai pun la cale?

Mulţi ani de zile, noi, ca popor, am fost unul unit. Nu te certai cu nimeni, nu aveai decât arareori disensiuni cu vreun vecin prea scandalagiu sau prea iubăreţ. Până la urmă, te împăcai la un şpriţ de vin de ţară, sau la o coadă la un nes care se termina înaintea noastră.

Pentru că aveam un duşman comun. Cu nume, prenume şi cu gloanţe în pieptu-i de aramă, undeva la Târgovişte. De fapt, Ceauşescu, avea meritul, ca să zic aşa, de a ne ţine aproape. Aproape toţi, îl uram! Aproape toţi râdeam de tembelismul lui, cu batista pe ţambal, cum se spune.

România este o țară cu grave probleme în privința educației. Nu doar aceea care se face la școală, ci și educația celor șapte ani de acasă. Este țara în care curierul te ia la ,,per tu" când îți livrează coletul și te vede pentru prima dată în viața lui și în care este foarte posibil să fii luat la mișto când suni la 112, având o urgență cât se poate de serioasă.

Hăhăiala și caterinca sunt acum sport național, iar limbajul denumit cu eleganță ,,informal" (a se citi ,,de mahala/cartier") a început să ia amploare nu doar în cercuri de apropiați și pe Facebook, ci și în birouri sau la tribune. Așa că până la a ne exprima ca pe parcela noastră și la UEFA , nu a fost decât un pas!