Nr. 5, ianuarie, anul 2025
Phoenix OMUL

Detalii
Editorial
Lucrările mele ar trebui, probabil, interzise, măcar cîteva, deoarece cred că, în ciuda voinței mele, sunt străbătute de un fel de ser al sfîrșitului (neaprobat). Posibil din cauza pandemiei și a restricțiilor ei exagerate ori a deprimării care mă-nghesuie de secole. În cîteva ore, cititorul va simți o moleșeală plăcută în tot corpul, va închide ochii, va mai pune la cale două, trei respirații, va face hîc! – și va muri. Da, da, literar vorbind. Dacă scăpați cu viață, veți simți o greutate în piept, care nu vă va da pace timp îndelungat...

Detalii
Editorial
Cînd sufletul ajunge la o stare de “preaplin”, cînd hambarele avuției dau pe dinafară, cînd fericirea vieții tinde să te sufoce, ceea ce trebuie să faci este să oferi din abundența acestor daruri întocmai cum eliberezi lestul din nacelă pentru un surplus de înălțare. Dar cînd ești sărac, cînd mîhnirea îți taie din avîntul clipei și suferința te împiedică să-ți găsești locul în lume, ce poți împărtăși? Te alini cu falsa impresie că alții, luînd aminte, vor ocoli cu folos drumul pe care te-ai pierdut. Te vei îmbăta singur cu o iluzie mai rea...

Detalii
Editorial
Este un loc comun și pentru un copil de trotinetă: legătura între forța morală și dreptul la libertate este indestructibilă. Fără suport moral, libertatea maximă se constituie în anarhie, disoluție și retragere din scenă. Morala reprezintă competența și modul de folosință a libertății. Unii ar putea argumenta pînă la ridicarea drapelului alb că orice obligație morală poate îngrădi libertatea și că nici o îngrădire a libertății n-ar fi morală. Tehnic vorbind, s-ar putea ca adevărul să zacă pe la mijloc. Cert e că se cere o atentă capacitate de...

Detalii
Editorial
Treaba asta cu demascarea sau măcar trecerea în revistă a măgăriilor scoase pe nas de tagma politicii contemporane a ajuns, cel puțin pentru mine, într-un punct mort. Meseria de reporter nu mă prinde. Pe deasupra sau mai ales – la ce bun? Știm, eu și necititorii mei înfocați, că în lume există ticăloși înșiruiți cu miliardele, că zilnic sunt performate viclenii grave sau nesimțiri scăpate în cinism, nedreptăți și crime acoperite de presa taberei aferente. Pentru că, mai nou, presa nu mai este presă, ci propagandă democrată în slujba unui...

Detalii
Editorial
În 2015, ministrul Afacerilor Interne la acea dată, Ioan Rus, membru de frunte al infamului PSD, a comis o declarație care a oripilat la inimă sensibilitatea poporului: “România are trei milioane de oameni din forța activă în Occident, dintre care un milion fierari-betoniști, zidari, lucrează prin Europa. Au poate 1.500 euro salariu, de banii ăștia copiii se fac golani acasă și nevastă-sa femeie ușoară. De 700 de euro vin acasă jumătate.” Cu delicatețe, ne vom feri să observăm surplusul de aberații gramaticale și scăpări de rutină rațională...