Nr. 5, ianuarie, anul 2025
Știu că se va întîmpla, n-am nici cea mai mică dovadă de ezitare în a accepta venirea morții, într-o lume deja moartă peste care se așează praful, poate chiar mai repede decît ar fi cazul să-mi închipui, dar există în mine o pîlpîire care mă agită și nu- mi îngăduie stingerea, mă chinuie și-mi spune în același timp că altceva, cu mult mai important și mai mare decît mine, trebuie să cunoască supraviețuirea prin sîngele care încă mă mai conduce, să revină pentru a-și continua alergarea, să nu scadă ritmul ultimelor bătăi, pentru că spectacolul... Citește mai departe...
Dacă nu suntem înconjurați de haos (ceea ce ar defini parametrii unei predeterminări a lumii care urmează), cum pot fi conturate întîmplările care ni se arată acum drept movilițe de fericire și pe care în clipa trăirii le-am neglijat fără păreri? Mi le amintesc atît de bine încît nu pot uita contextul în care s-au derulat. Să spunem: o seară cu bunicul unei nepoate de-a mamei, care mă luase la pescuit pe malul unui lac pricăjit de lîngă Iași. Nimic nu era interesant, nimic ieșit din norma momentului, de vreme ce era acolo și nu ne isca nici o... Citește mai departe...
Nu mai e de mult un secret că extrem de puținii cititori rămași (da, da, a existat această breaslă de ființe speciale, de care ați auzit, probabil, de la cei mai în vîrstă, acum pe cale de dispariție) și-au pierdut răbdarea lecturii. Mintea lor caută modalități de-a economisi timpul, pentru a fi realocat altor distracții (televiziuni atinse de hipotiroidie, rîgîit pe terase zgomotoase, răgete evocatoare pe stadioane, hălăduit fără țintă pe străzi aglomerate). Pentru a citi, individul trebuie să se oprească în loc din goana vieții, să se... Citește mai departe...
Dacă aș muri și mi-aș păstra intactă conștiința (posibilitate confirmată de Biblie) și m-aș uita prin jur fără a-i vedea pe cei pe care i-am cunoscut și au murit și n-aș crede că asta e tot sau că etanșa evaporare ar fi posibilă. Mintea mea, și îmi închipui că a fiecăruia, nu poate să conceapă dispariția definitivă a unei ființe umane cu tot ce-a tîrîit prin viață ori a pregătit inconștient sau cu meticulozitate pentru vremea de după. Să presupunem că este deficiența mea, că-mi lipsește un organ al detectării în condiții speciale, ceea ce mă... Citește mai departe...
Va veni și ziua reîntregirii cu ființa și inima, deprimanta zi a împăcării cu părinții, cu iubita și spiritul fiului nostru hălăduind printre veacuri și spații, cu oboseala străzii gata de culcare în blîndul oraș al memoriei evaporate cu furtunul, pentru că acolo am îndurat și sperat, am iubit și i-am făcut pe cei dragi să sufere la unison cu iarba din cimitir, printre șopîrle, țîșnitori de apă, gîndaci negri și melci etilici, atîrnat de frînghia trecutului, combinată, prin destinul pe care l-am acoperit, cu un viitor pe care n-am să-l apuc.
Citește mai departe...
Conținut protejat de drepturi de autor! Copierea fără acordul scris al proprietarului este STRICT INTERZISĂ!
