După ce, secole de-a rîndul, pe români în copita calului i-a durut de inteligența generală a populației, iată-i acum interesați pînă la analiză și studiu. Au observat și ei, cu amărăciune, că mai proști ca acum n-am fost niciodată! Nu cred că-ți trebuie o calificare în psihologie ori sociologie, antropologie ori filotermică pentru a depista obviosul, e de ajuns să te uiți la conducerile perindate pe la cîrma patriei năucite, în lumina oricărui criteriu, și-ți spui, una din două: ori n-au existat candidați mai breji, cu un IQ mai experimentat, ori au existat, dar populația încet electoare nu s-a priceput să filtreze, pentru că n-o ajuta coeficientul.
Înainte de-a purcede mai în amonte, să remarcăm că, sub comuniști, nu înseamnă că eram deștepți nevoie mare. Cel mult, ne țineam nivelul de inteligență (în traducere liberă: cretinism) sub preș, ca secret de stat a cărui dezvăluire se lăsa cu pedepse la tălpice.
Așa-zisele libertăți dobîndite după prăbușirea Elenei și a soțului în țărîna istoriei contrafăcute n-au determinat decît să exacerbeze tupeul, impostura, lipsa de caracter, falsitatea, teama de lecturi și cugetare. Românii nu sunt direct mai proști, ci mai prost educați, mai sălbatici, mai înapoiați și agresivi, rămași în urma trenului civilizației. Pe scurt, mai neinhibați la cele sălbatice.
În articolul care dă de știre despre aceste neajunsuri, publicat în Adevărul la 15 aprilie, sunt invocate două cauze majore ale nenorocirii: “înapoierea sistemului de Educaţie şi migraţia masivă a creierelor de după anii ‘90”. Să nu rîdem, deși îți vine automat să te întrebi: care creiere? Deci, pînă în 1989 eram deștepți foc, atît de deștepți încît am înghițit un sistem condus de o mînă de vite analfabete fără să crîcnim zeci de ani, după care, dîndu-ne seama cît de bună este democrația la care nici nu speram, nici nu știam cu ce se mănîncă, am fugit în lumea mare, ca să-i umplem golurile de inteligență!
Ca, atunci cînd pandemia s-a-ngroșat, părți masive ale sumei de creiere emigrate să se întoarcă-n băștinie, la izolare și odihnă, de unde, la scurt timp, să fie solicitate din nou pe pîrloagele occidentale de filozofat prin gări și matematicit la sparanghel, varză și căpșuni. Pe baza concluziilor acestui articol aș găsi cauză a prostiei presa română, mai degrabă decît sistemul de învățămînt, măcar și prin paranoia difuză pe care o propagă prin toate canalele.
Mergi la școală, proastă grămadă, cu profesori boccii și manuale repetente, circuli cu un tramvai plin de butoaie pe picioare și țațe nespălate care rîd cînd scapă cîte-un aer puturos, după care vii acasă și petreci patru-cinci ore în fața televizorului, de unde curge o inteligență de speriat. Analiști împleticiți bîlbîind tembelisme propagandistice sau elucubrații fără nici o motivație. Deștept te mai faci! Pe de altă parte, educația te instruiește, în cel mai bun caz, dar nu-ți sporește inteligența. Este plină istoria de exemplele unor genii care n-au prea dat pe la școală, bună sau rea, și poate tocmai de aceea au ajuns ce le-a ieșit.
Să ne referim, măcar în treacăt, la coeficientul de inteligență pe metrul pătrat al vieții noastre politice? Da, de ce nu? Ați văzut idioți mai neisprăviți decît în Parlamentul României, politicieni mai inepți decît cei de la guvernare, mai prost cuvîntători decît oratorii noștri de pripas, mai inculți și mai proști – da, acesta este termenul: proști – decît la noi? Ziariști, doctori, ingineri, analiști, avocați, istorici, critici literari, profesori, chiar și filozofi, șoferi, tîmplari, agricultori, impostori de toate culorile care te lasă cu gura căscată de admirație dacă-i compari cu personajele operei lui Caragiale? Și nici n-au plecat în alte țări!
De multe ori, prostia este o boală circular vicioasă: cu greu vei trece drept inteligent cînd te tragi dintr-un anturaj preponderent de cretini. Citiți în presa vremii bancurile care circulă printre noi. De regulă, bancurile sunt considerate piscuri oricum peste medie ale istețimii colective. Nici 10% nu se ridică la inteligența etalată în bancurile străinilor (deși multe sunt traduse, total anapoda). Din păcate pentru aceste meleaguri, prostia a devenit un element al culturii naționale zdrobitor majoritare.
Dacă ești inteligent vei fi rejectat din grupuri sociale, persecutat la serviciu, disprețuit de rude. Dacă nu ești prost ca turma, înseamnă că-ți dai aere, jignești voit și meriți să fii luat la ologeală. Uite, bă, rahatu’ naibii, pă toate le știe! Face pe-a deșteptu’! Ca și cum ar spune: se dă pedofil sau îi place drogurile!
Goethe (dacă nu mi se pare eronat) spunea cîndva că nu există o tragedie mai mare decît împrejurarea în care un om inteligent este încolțit și batjocorit de proști, mult mai proști. Adunături care se amuză de faptul că, prevăzînd venirea ploii, ți-ai permis să-ți iei umbrela cu tine sau că porți ochelari de soare ca un liliac în durerile orbirii. În nevoia lui subliminală de certitudine, prostul știe că n-are niciodată dreptate, așa că-și face singur. Și, la drept vorbind, noroc că prostul nu se consideră prost decît atunci cînd dă peste loaze mai deștepte ca el. Adică niciodată.
Liviu Cangeopol
18 mai 2020
Atlanta, Georgia, U.S.A. Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro
Statistica prostiei la zi
- Detalii
- Liviu Cangeopol
- Editorial