Trăim cu mândrie traco-getică în țara unde nimic nu se schimbă niciodată.
Intelectualii urmează destinul pătlăgelei, verdele crud devenind roșu intens
(„Căpitane, nu fi trist,/ Garda merge înainte prin Partidul Comunist!”).
Mămăliga se învârtoșează periodic, fâsâie amenințător din când în când, dar nu explodează niciodată.
Piedone este condamnat, apoi iese din nou primar.
(Doar a schimbat un pic sectorul.)
La Piatra Neamț arde secția ATI.
Medicul erou e trimis cu avionul la București, însoțit de ministrul sănătății.
Apoi, zboară la tratament în Belgia.
(La noi, nici acum, la atâta timp după „Colectiv”, secția de „mari arși” nu funcționează.)
...Spre mijlocul anilor *80 era să-l cunosc pe Noica.
Ne întorceam, mai mulți, cu trenul, de la un colocviu studențesc.
Cineva a dat alarma „trending” și ne-a anunțat că în alt vagon e Filosoful.
Am ajuns târziu acolo și deja se formase coadă ca la Arsenie Boca.
(Nu știu dacă elicopterul beizadelei aterizase pe tren.)
Când am văzut îmbulzeala, mi s-a părut de prost gust și am renunțat.
Un coleg al meu a perseverat, însă, și după o oră de așteptate a fost primit un minut.
(După *89, a mai făcut o facultate, Dreptul, a preluat din mers Noua Dreaptă, apoi a ajuns președinte PNȚ și s-a aliat cu PSD - asta, da, perseverență!)
Mai apoi, într-o iarnă, profesorul de estetică, Ion Ianoși, a intrat în sala de seminar, s-a așezat la catedră și a început să plângă: „-A murit Noica”.
...Goodbye to Gravity!
Dan-Silviu Boerescu