Am urmărit cu ochii pe computer și sufletul la gură rezultatele alegerilor prezidențiale din Statele Unite ale Americii. Nu mică ne-a fost miraculoasa uimire în fața numărului atît de dezvoltat al cretinilor celui mai avansat stat al lumii. Dar nu asta a fost șmecheria începută de Obaka? Cît mai mulți emigranți de calificare redusă, după cinci ani dobîndind cetățenia și dreptul la vot, o mică planificare cincinală și roadele s-au pîrguit. Între timp, nici ceilalți cetățeni n-au fost lăsați fără îngrijire. Studenții au fost expuși cu anasîna la cursuri de îndoctrinare, de la apologia directă și sensul financiar la corectitudinea politică. Pe deasupra, fabricile de la Hollywood au duduit neîncetat pe linia scufundării totale a mizeriei prezente, cu concluzia de bun-simț că ne tîrîm într-o lume în care nu se mai poate trăi. Politicienii, așișjderea, n-au stat cu mîinile în sîn și au tocat centimetru cu centimetru coeficientul de răbdare al populației. La urmă de tot, dar nu ultimii, dacă nu chiar primii, reprezentanții presei scrise și maimuțărite, care au ucis cîinele de pază al democrației în lanul de minciuni al capitalului și au creat monstrul propagandei deșănțate de stînga și eliberatoare în dezmăț. În această categorie sunt enumerate și instituțiile de sondarea opiniei publice, care-și dau obolul nu cum este, ci cum ar trebui să fie în utopiile totalitare. Cum să nu se fi împlinit vremea introducerii în peisaj a fructelor marxismului?

*

Am amintit în treacăt de aportul hoardelor de emigranți, săriți de la coada carului cu bivoli la taximetria new-yorkeză și de la macetele decapitante de dușman prin jungla Amazonului la foarfeca de frizer urban. Nu e vorba de inteligența primară, care, în cele mai multe împrejurări, lasă de dorit, ci de mentalitățile aduse-n spinare, de ignoranța aproape totală a subiecților și de incompatibilitatea lor socială cu realitatea americană. Nu numai că vor fi foarte ușor manipulați de sursele intoxicării, dar spinii multiculturalismului vor mușca de fiecare dată cînd te vei apropia ca să deslușești.

*

În condiții determinate de bun simț și lege, un sistem bipartinic ar fi împroprietărit cu o seamă de avantaje: ceva mai multă claritate politică, disciplină în toate domeniile, simplitate și coerență. După sute de ani, în care, cu fiecare ciclu electoral, ne-am trezit fie cu unii, fie cu alții pe cap, într-o monotonă alternanță democrată, efectele secundare au început să-și arate colții. Era de prevăzut ca morbul divizării populației radicalizate de context (real sau creat) să atingă, la un moment dat, cote periculoase. S-a ajuns la un punct de fierbere fără întoarcere. Indiferent cine ar fi cîștigat alegerile acestui an, jumătatea pierzătore a cetățenilor patriei ar fi fost nemulțumită. De altfel, lideri ai mișcărilor teroriste acceptate Black Lives Matter și Antifa au anunțat încă înainte de 3 noiembrie că vor face chisăliță și prăpăd pe unde le va sta în putere, fără să le pese de partida învingătoare. Cum poți îmblînzi un asemenea monstru? La ce fel compromis ești nevoit să recurgi? A ieșit din cușcă și iaca poznă c-am scăpat-o?

*

Este corect și necesar să aruncăm o privire la calitatea candidaților. Americanii ne-au ajuns din urmă și au îmbrățișat înțelepciunea pe care românii deja o cunosc de zeci de ani: alegerea răului mai mic. Nu mulți strategi au priceput lucrarea: alegătorii au încetat să privească-n retină calitățile candidatului propriu, trecîndu-i orice cu vederea, și s-au concentrat asupra defectelor celui advers, amplificate de o ură nejustificată în intensitate și premise de halucinație obștească. Este Biden mai rău decît Trump ori invers? Greu de precizat, atîta timp cît nu-i supui pe cei doi berbeci unui test riguros - oamenii de știință au declarat, acum cîțiva ani, că dacă, la centrifuga de la Lucerna, vor pune mîna pe Dumnezeu, vor fi nevoiți a-l supune metodei științifice! Rîzi cu lacrimi și sufocări de respirație. De ce n-a propus nimeni să-i supună la orice soi de test pe candidații senili, imbecili și psihopați ai lumii la marile fotolii ale națiunilor avansate? Pe deasupra, problemele se dezvoltă cu adevărat din anturajul celor care le stau în spate, purtători ai politicilor de așa-zisă redresare. Trump declară că dorește America să revină la starea de exuberanță economică, politică și culturală manifestată cîndva, tabăra opusă amenință cu instaurarea unor rituri care nu s-au mai aflat niciodată pe hărțile clasei politice americane.

*
 
Se vehiculează de multă vreme ideea că partidele americane posedă, de fapt, aceeași esență, fiind deosebite de cîteva ornamente stradale. În dosul înjurăturilor lansate cu poftă, se simt strîngerile de mînă și lovitura pupăturii pe la spate. Dacă iminența războiului civil nu este o altă fantasmă indusă de presa americană, protagoniștii și-au jucat rolurile prea bine. Dar la fel de bine este posibil ca, odată tranziția de putere acoperită, o mare armonie să răzbată din clădirile guvernamentale. Și noi vom continua să privim buimaci la ce ni se întîmplă fără să înțelegem, căci doar ni s-a promis... Pe deasupra, faza alegerilor fiind depășită, la ce bonusuri stimulative să ne mai așteptăm din partea unui Congres primenit și a unui președinte conștient de unicitatea mandatului pentru care a fost pregătit? Cacealma trasă de urechi din ambele direcții. Au amînat pînă n-au mai putut! Din partea mea, piardă fiecare!

*

Omul de rînd nu este atent la jocurile înaltei politici (înalte, vine vorba – nu sunt decît aranjări mafiotice cu toți cîștigătorii sus și toți pierzătorii jos) și, în sinea lui, va fi opărit. A depus nervozitate, sarcasm, îngrijorare și pasiune în lungul proces electoral, înfruntînd și-o pandemie nepedepsită, cît și șomajul benefic pe fundalul unor acte de violență și jaf. Mai cu seamă că, așa cum stau lucrurile de cînd ne știm, tot cei săraci, neajutorați, onești, măcar parțial, muncitori și curați vor avea de plătit jocurile clicilor migăloase. Cu operația primului stimul, Trump și ai lui au oferit trilioane de dolari unor instituții care nu meritau, care tot în folosul democraților și împotriva interesului general au purces, cum s-a și arătat la vremea respectivă, iar, după declararea sa ca președinte, Biden și mamelucii democrați vor încerca, după cum s-a anunțat deja, să recupereze sumele arondate tot de la tagma milogilor (prin taxe și alte nenorociri specifice)!

*

La ora la care însăilez aceste probe (seara zilei de 4 noiembrie), alegerile sunt suspendate. Numărătoarea lui Joe Biden s-a oprit la 264 de electori. Mai are nevoie de 6 pentru a fi declarat învingător. Voturile pe care le așteaptă se coc în Nevada, unde a dobîndit 49.3%, față de 48,7%, cît a obținut adversarul său, Donald Trump. Acesta din urmă a acumulat pînă acum 214 electori, dar voturile lui favorabile, din Alaska - 3, Georgia – 16, Carolina de Nord – 15 și Pensylvania – 20 sunt încă înghețate. Împreună ar socoti 268. N-ar fi suficient. Pentru a cîștiga aceste alegeri și pentru a-l elibera pe Joe Biden de toate poverile care-l așteaptă, Trump are nevoie de cîteva zecimi. De mulți ani, soarta celei mai importante afaceri americane nu s-a încordat în asemenea hal pe muchia cuțitului. Situația l-ar ajuta pe republican și în situația în care solicitarea sa de renumărare a voturilor în Wisconsin, unde au fost observate nereguli, ar fi aprobată. După ce Trump a condus întreaga seară în acest stat, Joe Biden a căpătat puteri nemernice dintr-o dată și l-a învins pe zmeul de la cazino cu 49,6% la 48,9%, răpindu-i cei zece electori. Un total de 20.535 de voturi. În funcție de concluzia acestor două acțiuni, vom avea un candidat dement și unul doar gălăgios, îngîmfat și fanfaron. Din tot noianul de știri, multe false, și de o parte, și de cealaltă, nu pot admite decît că Joe Biden și cama(ri)la lui de socialiști nebuni ar aduce dezastru în America, iar echipa condusă de Trump ar enerva situația socială și mai mult decît este, plus cîteva îmbunătățiri economice. Să nu uităm că în spatele unui președinte american va colcăi întotdeauna o viermuială de interese de care nici n-a auzit: lobiști odioși, oameni de afaceri veroși, politicieni scăpătați cu chef de îmbogățire etc.

*

Ne întoarcem la dilema noastră antropologică: perpetuăm șederea unui copil de 72 de ani la accesul de-a-și continua plăcerea cu jucăriile prezidențiale ori îl lăsăm, în sfîrșit, pe Joe Biden să creadă că a reușit să obțină un loc în rîvnitul său Senat?

*

În dimineața zilei de 5 noiembrie, încă nu avem dictator. Prin furnalul Congresului n-a ieșit nici un fum, altul decît cel al intoxicării zilnice. O mare rușine, indiferent... Nu e loc de trasat concluzii, dar așa decad marile națiuni! Nu sub securea atomică a dușmanului exterior, ci sub murdăria inutilă a celor de dinăuntru. A se lua aminte, căci nici cele mici n-o duc prea bine.

(posibil va urma)
5 noiembrie 2020
Atlanta GA U.S.A.

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro