Cuvîntul de ordine al fazei actuale este reluarea afacerilor de-acolo de unde le-am lăsat. Să redeschidem unitățile comerciale cît mai repede, școlile, stadioanele, să evităm criza financiară cît mai profund, să fim atenți să nu ne îmbolnăvim cu ușurința vitelor. Vă spun de pe acum, fără nici o reținere: această atitudine duce în pași repezi la repetarea dezastrului și pregătirea finalului. Chiar reparată în termenii prestabiliți, situația generală, în cel mai bun caz, nu se va desprinde o iotă de ce ne-a oripilat înainte. Da, veți spune, comparativ cu spectrul morții în care trăim, al sărăciei și lipsei de resurse, al distrugerii totale, decepției, conflictului violent și al deprimării, orice arată mai bine. 

Să nu uităm o clipă impasul monstruos în care se află omenirea înainte de atacul virotic. Absurdul că pandemia a facilitat ultima șansă de-a mai redresa ceva. Dar dacă toată această zbatere spitalizată și tumult fatal nu vor face decît să ne readucă hohotind de rîs pe terasele cu mititei și bere, în fața televizoarelor pline cu cretini siguri de ei (două generații de securiști s-au zbătut să asigure armătura) și politicieni veroși ascuțiți cum vorbim, a ziarelor dînd știre despre crimele unui popor căzut în mrejele celui rău - care sunt șansele salvării? În caz că ne dorim. Nu e mai bună moartea?  

Afirm ce-ar trebui să fie, nu ce va fi. Dacă dorim repararea travestiului de civilizație în care ne aflăm (și ne vom afla), nimic nu trebuie să fie cum a fost. În primul rînd, promovarea pertinenței de-a filtra și promova candidați credibili în toate punctele importante ale societății (mă uit la caricatura numită Joseph Biden și mă-ngrozesc numai la gîndul că, teoretic, ar putea dobîndi cea mai importantă dregătorie a lumii sau că un individ precum Liviu Dragnea ar avea șansa de-a împodobi Cotroceniul cu strungăreața lui șmecheră de trofeu carpatin al unui vînător venit dintr-o țară civilizată). 

Economia, sistemul bancar, învățămîntul, justiția - OK, în loc să enumerăm aspectele vieții civilizate, ceea ce tinde spre un număr uriaș, e mai ușor de acceptat prezumtivă realitate de după colț: prin îngustimea minții, lașitatea firii, încărcătura agendelor secrete, a conflictelor de interes, a lăcomiei, ticăloșiei și imoralității, nu se va face nimic pe această direcție. Nu că nu vom face nimic pentru a recrea lumea, ci, dimpotrivă, ne vom zbate s-o recreăm în cele mai mici amănunte, cu pasiunea arheologului și orbia nebunului! 

Vom fi bucuroși că ne vom înapoia la strungul nostru ruginit, la capacitatea de-a ne lăsa jefuiți de bănci și mințiți de politruci, îmbrobodiți de maneliști, umiliți de tot ce poartă uniformă, menținuți cu orice necesită în starea noastră de sclavie perpetuă și ignoranță funciară – mai întreb o dată: chiar vreți s-o luăm de la capăt?… Vom repeta ce nu vom schimba. Iar ce vom schimba va fi în rău, căci cele “noi” le vor ascunde și mai bine pe cele rămase la fel sub iluzia salvării.

Altminteri, izolarea nu va fi făcut decât să pregătească impresia finală. Pe data viitoare, cu mai mult noroc. A, da, investiți în industria măștilor și a locurilor de veci! Ce? O facem de mult?

*

Cu o singură temere consimțită de Trump pot fi pe deplin de acord: la un anumit moment, pandemia aceasta va aduce un val uriaș de sinucideri. Nu mă refer la cei care nu-și vor mai găsi un loc de muncă și vor pierde, mai brusc sau mai lent, tot ce au. Nu mă refer la cei înspăimîntați de urmările virusului asupra degradării lor biologice. Nu mă refer la cei care au pierdut ființe dragi în lupta cu nevăzutul și nu se pot concilia cu irosirea. 

Mă refer la cei care vor înțelege că modificarea reliefului mortuar n-a produs nici o schimbare benefică, la cei care vor înțelege că nici o zguduitură de asemenea amploare nu este capabilă de salvare. Nu în vreun punct esențial. Dar să vezi aceleași lighioane rînjind din buza microfonului cu ochii după căpătuială, să auzi aceleași sforăituri emfatice de pe băncile și veceurile Parlamentului, aceleași promisiuni cinice menite să zgîndărească, nu să aline, să primești aceleași ciosvîrte de putregai însoțite de batjocura falsei datorii împlinite – pentru mulți va fi prea mult! 

Acesta este destinul fiecărei răscruci cruciale menite să împartă apele: în lipsa unei clarificări, o parte dintre ele se va scurge printre pietrele de mormînt ale celor ce-au rămas să contemple cu maximă incredulitate a demenței.

Liviu Cangeopol - 24 aprilie 2020, Atlanta, Georgia, SUA

 

Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro