fruntea Guvernului, după ce amenințase că se duce acasă în repetate rânduri, cred că
putem trage câteva concluzii preliminare în prelungirea mascaradei jucate cu cai de
C.A.P. și figuranți locali. La momentul respectiv, puțini înțeleseseră de ce primul tur al
alegerilor prezidențiale fusese scuturat de rezultate, dar nu și cele parlamentare, deși
era la mintea oricărui chibzuit că atârnau de aceleași condiții. Parlamentarele fuseseră,
în mod așteptat, câștigate de PSD, partidul condus de Marcel Ciolacu, individ care
pierduse pe loc surprinzător drumul spre candidatura prezidențială; în situația aceluiași
electorat, partidul se plasează pe primul loc, iar comandantul suprem al partidului pierde
în fața unui zvăpăiat momit de rușii lui Putin și a unei femei confuzionate de starea
vremii. Ca acum, președintele adormit al patriei (despre care se spune că a moșit
întreaga clocitură) să-l numească prim-ministru fără să clipească.
*
Se va găsi drept scuză că numirea a fost operată în baza procedurilor bazate pe
quantumul parlamentar, dedus din minciuna acelorași drumuri electorale străbătute de
propaganda rusească, dacă e să luăm de bune pretențiile fără precedent ale CCR de a
invalida alegerile prezidențiale. Tehnic vorbind, d-l Iohannis n-a încălcat nici o lege în
vigoare. Partidele parlamentare (mai puțin USR) au tras la negocieri și și-au manifestat
vrerea numindu-l pe Marcel Ciolacu. Somnolentul de la Cotroceni s-a conformat cu
documentația în mână și a pus degetul. Gesturi efectuate în perimetrul unei contrafaceri
fățișe.
*
Într-o înșiruire de evenimente, pentru a ajunge la o finalitate necuvenită, nu toate
treptele trebuie să fie ilegale și nu toți factorii iau decizii împotriva naturii, chiar dacă ne-
am obișnuit cu situația și elementele. Grija guvernărilor contemporane de pretutindeni
este să-și atingă țintele pe baza unor legi existente, în virtutea interesului național.
Crima este îmbrăcată în bune intenții și legalitate în perspectivă umană.
*
În context, îndepărtarea lui Călin Georgescu și a Elenei Lasconi din cursa
prezidențială poate fi interpretată ca o lovitură de stat dată pentru a-i face dreptate
repetentului clasei, iar acuzațiile de cârdășie rusofilă (încă neprobate) să nu fie decât o
imensă intoxicație ajutătoare. Cel care a pierdut pe mâna electorilor se trezește din nou
în fruntea bucatelor, prin voința unor servicii; cei care, după aparențele subliniate de
aceleași publicații cu toxicitate sporită, veneau din afara sistemului au rămas pe
dinafară; iar președintele dormitor se mai trage o tură cu mașinuțele Puterii. Țara
oscilează între anxietatea indusă de amenințarea războiului și grijile sărbătorilor de
iarnă, în timpul cărora se bea pe rupte și se mănâncă pe săturate! Cum să nu fie bună
democrația?
*
Scenariul se va repeta și în privința funcției prezidențiale. Cel puțin după
insinuările recoltate de jur-împrejur, alianța parlamentară va sprijini un candidat comun,
de la liberali, pentru a fi observate toate înțelegerile, pe nume Crin Antonescu.
Persoana carotată, care se va trezi alături de Călin Georgescu și Elena Lasconi în
cușca indezirabililor arătați cu degetul, va fi Nicușor Dan, candidat independent, primar
reales al Capitalei și carne de tun în timpul liber. Când e ca lucrurile să se împlinească
în a nu merge cum ar fi normal în România contemporană, nimic nu e prea puțin.
*
Cum se traduce motivația celor care n-au liniște până nu-și ating planurile de
prosperitate individuală? Potrivit unor relatări expuse pe Expert Forum la 20 decembrie,
printre primele hotărâri luate de Guvernul condus de Marcel Ciolacu s-ar afla parafarea
colaborării cu gigantul Gazprom, de la Răsărit, prin care se vor derula tranzacții privind
circulația gazelor naturale. Acum, când europenii și americanii încearcă să impună un
control cât mai restrictiv asupra exporturilor rusești, din cauza conflictului cu Ucraina,
folosul trebuie să fie admirabil. Dacă România ar avea de câștigat, în ciuda caracterului
imoral, ar exista măcar umbra unui beneficiu în folosul tuturor. Privind modul de operare
al anilor din urmă, profitul va fi împărțit prin fisurile deschise între părțile interesate. În
mod logic, se impune întrebarea: acesta să fie motivul pentru care l-au deraiat pe Călin
Georgescu din galopul către Cotroceni, acuzat de uneltire în slujba regimului putinist?
Afacerea pare de o mizerabilitate exagerată până și pentru ipocrizia exagerată a clasei
noastre politice.
*
S-a spus adesea că blestemul românilor constă în lipsa lor de caracter - nu au
cuvânt, nu au discernământ, sunt nepăsători, nu manifestă loialitate și nici curaj. Pe
deasupra, românii pot trăi în absența decenței. Cunosc, însă, o lipsă care le întrece pe
toate: nu au memorie. E posibil ca aceasta să se tragă din celelalte, prin mecanismul
denumit de psihoanaliști acte manqué, din ceața căruia se ivește o formă specială de
pocită nostalgie. În monumentala sa pledoarie marxistă Un veac de singurătate, Gabriel
Garcia Marquez vorbește de nisipurile mișcătoare ale memoriei, cât și despre o formă
colectivă de demență semantică: Oriunde s-ar afla, își vor aminti întotdeauna că trecutul
a fost o minciună, că memoria nu are întoarcere, că nici un izvor care s-a scurs nu va fi
recuperat și că iubirea cea mai sălbatică și tenace se va dovedi până la urmă a fi doar
un adevăr trecător. Când vom dobândi capacitatea de-a privi astfel, ne vom aminti și ce
ne-au făcut cu adevărat.
*
Nu este simplu de susținut cu dovezi că afacerea electorală curentă a fost
masacrată doar pentru realizarea unui acord cu un colos al economiei rusești, pe care
amestecul grupului condus de Călin Georgescu l-ar fi periclitat prin urmărirea altor
interese ori incompetență. E cu putință ca această înțelegere să nu fie decât o piesă din
imensul labirint al corupției acaparatoare de care ne plângem la orice pas. Ce rămâne
de remarcat în context este contrastul dintre înverșunarea cu care oamenii Guvernului l-
au eliminat pe Călin Georgescu pentru a se fi pus la picioarele Imperiului de la Răsărit,
ca ei înșiși să perfecteze, cu și mai multă perfidie, operația.
*
Glonțul președinției totalitare ne-a trecut pe la ureche, cum s-au repezit mulți să
constate, ca, în final, patria să fie izbită direct în moalele capului.
Liviu Cangeopol
28 decembrie 2024 Este permisă reproducerea pe alte website-uri a unor scurte fragmente din articolele publicate pe Comentator.ro, în limita a maxim 500 de caractere, numai cu specificarea obligatorie a sursei informațiilor preluate, cu link către pagina sursă. Comentator.ro reprezintă un canal media de comunicare neutru, care nu intervine în conținutul articolelor publicate pe site. Opiniile, creațiile și materialele de orice natură realizate de autori, intră în responsabilitatea totală a autorilor care le semnează. În cazul în care considerați că un anumit conținut trebuie analizat, sau nu ar trebui să fie publicat, vă rugăm să ne semnalați situația la office@comentator.ro